Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1057/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1057
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara și inculpații, împotriva încheierii penale de ședință din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații în stare de arest preventiv:recurenții -, asistat de avocat,asistat de avocat, și, asistați de avocat,asistat de avocat, asistat de avocat; intimații -, asistat de avocat oficiu, asistat de avocat, asistat de avocat, asistat de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține recursul declarat de T Serviciul Teritorial Timi șoara, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș și în rejudecare, respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și. În motivare a arătat că, încheierea este netemeinică, deoarece prima instanță, printr-o greșită aplicare a prevederilor art. 160 inc. 2, raportat la 160 ind. 8a alin.2 p Cod Penal, a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați. Tribunalul nu motivat considerentele avute în vedere la detașarea situației celor patru inculpați în raport de ceilalți cu care au constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, pentru a se putea trage concluzii juste cu privire la temeinicia cererilor de liberare provizorie. Hotărârea instanței de fond este netemeinică,deoarece, din materialul probator administrat,rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un real pericol atât pentru ordinea publică, cât și pentru buna funcționare a ordinii de drept și în raport cu părțile implicate care vor avea de suferit presiuni fizice și psihice din partea inculpaților lăsați în libertate. Hotărârea de punere în libertate a inculpaților intimați este în contradicție cu partea din încheiere în care se motivează temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive față de toți inculpații, tribunalul concluzionând că în perioada 5.09.2009 - 21.10.2009 nu au survenit modificări în raport de care să se poată trage concluzia că motivele care au justificat până în prezent privarea de libertate nu ar mai exista, ori că au suferit schimbări.
Avocat, în calitate de apărător al inculpatului, învederează că acest complet de judecată s-a pronunțat în cursul urmăririi penale asupra unui recurs ce viza prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, iar în cursul judecății, asupra temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive, lăsând la aprecierea instanței analizarea incompatibilității prev. de art. 48 lit.a p Cod Penal, cu precizarea că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare.
În deliberare, instanța constată că nu sunt motive de abținere,întrucât, prin hotărârea pronunțată în faza de urmărire penală, judecătorii la care s-a referitor apărătorul, nu au prelungit măsura arestării preventive ci au soluționat recursul, dispunând trimiterea spre rejudecare, fără a se pronunța cu privire la admiterea sau respingerea cererii având ca obiect prevederile art. 159.p Cod Penal, iar în cursul judecății, prin decizia penală din data de 5 septembrie 2009, instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, ceea ce constituie o altă instituție de drept procesual, la care dispozițiile codului d e procedură penală privind incompatibilitățile, nu se referă.
Instanța, acordă cuvântul, asupra recursului declarat de T -Serviciul Teritorial Timiș.
Apărătorul inculpatului, avocat oficiu, a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii tribunalului, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 160 ind. 2.C.P.P.. Inculpatul depune motive de recurs în scris.
Pentru inculpatul intimat, avocat, a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii primei instanțe, care este justă și temeinică. Temeiurile care au determinat arestarea s-au modificat în totalitate, unele fapte pentru care inculpatul a fost cercetat nu au mai fost reținute în rechizitoriu, astfel că o parte din infracțiuni nu se regăsesc în actul de inculpare. Întreaga acuzare se bazează doar pe teri declarații ale părților vătămate, declarații care nu se coroborează cu nici o altă probă. Inculpatul este arestat preventiv de 8 luni, fără a exista nici o probă care să conducă la vinovăția sa.
Avocat, pentru inculpatul intimat, a solicitat respingerea recursului declarat de către T și menținerea încheierii Tribunalului Timiș în ce privește liberarea provizorie sub control judiciar. În motivare a arătat că inculpatul se află în stare de arest preventiv de mai mult de opt luni și este judecat pentru comiterea unor fapte fără violență, fapta pe care le-a recunoscut și regretat în timpul urmăririi penale. Instanța de fond a constatat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile formale în ce privește cererea, atât din punctul de vedere al pedepsei prevăzute de lege,cât și din punctul de vedere al conținutului cererii. A mai arătat că, tribunalul, odată ce a încuviințat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, trebuia să găsească ca fiind lipsită de obiect menținerea stării de arest preventiv. Din materialul probator administrat nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, susținerea că ar urmmări intimidarea victimelor și producerea de presiuni fizice și psihice nu este dovedită, iar influențarea martorilor nu ar profita inculpatului, ci dimpotrivă, ar determina revocarea liberării provizorii.
Apărătorul inculpatului intimat, avocat a solicitat respingerea recursului, și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca temeinică și legală. Prima instanță în mod temeinic a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sub aspect formal sunt îndeplinite condițiile impuse de lege, cât și sub aspectul stării de fapt. Inculpatul va respecta măsurile care i-au fost impuse și nu se va sustrage cercetărilor. În subsidiar, dacă instanța de recurs va reține că există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei sub acest aspect.
Instanța, acordă cuvântul asupra recursurilor declarate de inculpați.
Avocat, apărătorul inculpaților și, a solicitat admiterea recursurilor, încheierea recurată fiind netemeinică și nelegală. Instanța fondului nu a verificat dacă temeiurile impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, nu a făcut vorbire despre pericolul public pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților. De la data arestării preventive, temeiurile s-au modificat,iar în acest moment nu există date că inculpații ar putea influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Prima instanță nu a analizat situația și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, care sunt arestați de șapte luni, astfel că pericolul a fost mult diminuat.
Apărătorul inculpatului, avocat, față de recursul declarat de T, apreciază că încheierea tribunalului conține contradicții, astfel că soluția care se impune, ar fi casarea, cu trimitere spre rejudecare. Singura motivare a judecătorului fondului, pentru menținerea pentru 60 de zile a stării de arest, sunt dispozițiile Curții de Apel care a soluționat recursul anterior. Inculpatul este arestat de mai multe luni, temeiurile care au determinat arestarea s-au modificat, acuzarea se bazează doar pe declarațiile a două părți vătăma te, iar infracțiunea de șantaj va comporta discuții. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Pentru inculpatul, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi localitatea sau țara. Motivarea instanței de fond este criticabilă în ce privește pericolul social pe care îl prezintă inculpatul și este un compromis făcut față de decizia Curții de APEL TIMIȘOARA din data de 5 septembrie 2009. Nu s-a probat în nici un fel că inculpatul a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, iar infracțiunea de vătămare corporală nu prezintă un pericol social foarte grav. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta s-a întors de bună voie din Italia pentru anchetă, a dat dovadă de sinceritate și colaborare, nu are antecedente penale, iar din actele medicale existente rezultă că acesta suferă de ciroză hepatică, iar tratamentul acestei afecțiuni este greu de realizat la locul de detenție.
Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș și punerea în libertate a inculpatului. Menținerea măsurii arestării preventive este nelegală, cu atât mai mult cu cât arestarea s-a făcut în baza unor acte lovite de nulitate, mandatul de arestare preventivă și încheierea prin care s-a dispus această măsură nu conțin datele prevăzute de art. 136.p Cod Penal. Inculpatul este arestat de opt luni și inculpatul, până în prezent, nu a fost audiat de prima instanță, astfel că se încalcă termenul rezonabil al arestării preventive. Menținerea acestei măsuri contravine dispozițiilor art. 148 lit.f p Cod Penal, întrucât nu ex istă probe cu privire la existența unui pericol pentru ordinea publică, în sarcina inculpatului fiind reținută infracțiunea de șantaj ( fără șantajat) și o infracțiunea de proxenetism ( fără prostituate ). În sarcina inculpatului nu se poate reține infracțiunea de trafic de persoane și nici nu se poate vorbi de un grup infracțional organizat, al cărui lider este inculpatul, având în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu au legătură cu activitatea celorlalți inculpați.
Apărătorul inculpatului, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru judecarea fondului. Susține concluziile formulate de avocat în ce privește nulitatea actelor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a Inculpatului. Judecătorul cauzei în primă instanță nu s-a pronunțat pe fond asupra oportunității menținerii măsurii arestării preventive, ci face referire doar la soluția dată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în decizia din septembrie 2009. A mai arătat că cercetarea judecătorească nu a demarat, iar temeiurile s-au modificat de la data luării măsurii arestării preventive.
Procurorul, cu privire la recursurile declarate de inculpați, a pus concluzii de respingere a acestora ca nefondate, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală. Încheierea este motivată, judecătorul a făcut trimitere la decizia Curții de APEL TIMIȘOARA nu în sensul autorității de lucru judecat, ci doar în ce privește împrejurarea că, de la acea dată nu au intervenit modificări care să impună revocarea măsurii arestării preventive. În ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar care au fost admise în privința celor patru inculpați, apreciază că motivarea nu contrazice dispozitivul hotărârii, însă dacă instanța va aprecia contrariul, se impune reținerea cauzei pentru rejudecare și nu trimiterea acesteia primei instanțe.
Inculpații intimați, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat respingerea recursului T și menținerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpații recurenți, având pe rând, cuvântul, și au lăsat la aprecierea instanței soluția, ceilalți inculpați solicitând admiterea recursurilor și judecarea lor în stare de libertate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au fost respinse cererile formulate de inculpatul, având c obiect revocarea măsurii arestării preventive, fiind respinse și cererile având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive formulate de inculpații,.
În baza prevederilor art. 3002Cpp raportat la art. 160 alin. 3.p Cod Penal s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații, și, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv 20.12.2009.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara.
Inculpații au criticat încheierea penală recurată pentru netemeinicie, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 C.P.P. respectiv art. 3002
C.P.P.Procurorul a criticat încheierea penală recurată pentru netemeinicie în ceea privește liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, și, întrucât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, iar recursul declarat de procuror este fondat.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați sunt de reținut următoarele: prin încheierea penală nr. 20/CC/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul prevederilor art. 149 alin. 9 Cpp, raportat la prevederile art. 143 Cpp, cu aplicarea art. 148 lit. f C.P.P. a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timi șoara și pe cale de consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, iar prin încheierea penală nr. 44/CC/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza acelorași prevederi legale s-a dispus arestarea și a inculpatului.
În fapt s-a reținut că inculpații au constituit sau aderat la un grup infracțional organizat, în cursul lunii august 2008, au înlesnit practicarea prostituției, au lipsit de libertate și au exercitat constrângeri asupra părților vătămate, pe care le-au lovit producându-le leziuni, au tulburat grav liniștea publică, au exercitat violențe asupra victimei, constrăgând-o pentru a le preda o sumă de bani, inculpatul a deținut fără drept o armă neletată și muniție aferentă. Cu privire al inculpatul s-a reținut că în aceeași perioadă de timp a exercitat violențe asupra părții vătămate, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 65 zile de îngrijiri medico-legale, a aderat la grupul infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați, a aplicat alături de ceilalți inculpați mai multe lovituri cu bâtele și săbiile părții vătămate pe care ulterior au sechestrat-o, iar împreună cu inculpații, la cererea numitului, au agresat partea vătămată în scopul de a-l determina pe acesta să plătească taxa de protecție pentru concubina sa care practica prostituția pe teritoriul ales de el.
Aceste fapte penale sunt pedepsite de Codul penal și legile penale speciale, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Prin rechizitoriul nr. 13/D/P/2009 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care procurorul a solicitat iar Tribunalul Timișa dispus arestarea, trimiterea în judecată făcându-se în stare de arest.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cpp, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160 alin. 1 Cpp. În cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Prima instanță verificând temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare.
Așadar, arestarea inculpaților s-a dispus în temeiul prevederilor art. 148 lit. "f" Cpp, prevederi potrivit cărora, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunile reținute la urmărirea penală în seama inculpaților sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 Cpp privind cuantumul pedepsei, este îndeplinită.
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. sunt de reținut următoarele: împrejurările concrete reținute la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor, gravitatea infracțiunilor reținute în seama acestora, numărul mare al inculpaților și participația penală a acestora așa cum a fost reținută de procuror, scopul pentru care s-a constituit grupul infracțional organizat și comportarea inculpaților în cursul procesului, numărul mare al victimelor, dovedesc pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a acestora.
Așa cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța de judecată trebuie să vegheze la menținerea unui just echilibru între necesitatea menținerii stării de arest și asigurarea ordinii publice.
Cum în speță interesul general al societății impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.
Cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar, criticile formulate de procuror sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 1602alin. 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Considerentele mai sus redate cu privire la recursurile inculpaților sunt valabile și în cazul recursului procurorului, în partea privind pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților. Ordinea publică impune respectarea normelor de drept, adoptarea de către indivizii ce compun societatea a unui comportament concordant cu aceste norme. inculpaților, chiar în cursul procesului, dovedește că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602.C.P.P. existând pericolul ca prin lăsarea în libertate a acestora să se exercite presiuni psihice asupra victimelor și fără nici o intervenție de ordin fizic a inculpaților, acestea să-și modifice declarațiile date în prezent, tocmai datorită temerii pe care aceștia le-ar putea-o inspira că vor putea fi supuse acelorași tratamente.
Așa fiind, în baza prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2 lit. d C.P.P. recursul declarat de procuror va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată în parte și rejudecându-se cauza, în baza prevederilor art. 1698aalin. 2.p Cod Penal, cererile formulate de inculpații, vor fi respinse.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. fiecare inculpat recurent va fi obligat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în baza prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului procurorului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale de ședință din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2, lit. d C.P.P. admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara, împotriva aceleiași încheieri penale, în partea privind liberarea provizorie sub control judiciar și rejudecând, în baza art. 1608aalin. 2.C.P.P. respinge ca nefondate cererile având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar formulate de inculpații,.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii casate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații, la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.ID/4.11.2009
Tehnored AJ/2 ex/12.11.09
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
