Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 107
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina
- - - - JUDECĂTOR 3: Adrian
- - judecător
A - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -- BIROUL TERITORIAL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpații, -, și,împotriva încheierii din data de 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții - inculpați în stare de arest: recurentul - inculpat fiind asistat de avocat, recurentul - inculpat C-tin asistat de avocat C-tin în substituirea d-lui avocat, recurentul - inculpat - asistat de avocat C-tin, recurentul - inculpat asistat de avocat și recurentul - inculpat asistat de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Apărătorii recurenților - inculpați, pe rând, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat apărător ales pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Bacău și în consecință punerea acestuia în libertate. Apreciază că soluția atacată este netemeinică, având în vedere motivul pentru care Tribunalul Bacăua considerat că se impune menținerea arestării preventive. Motivarea Tribunalului Bacău, în sensul că cercetarea judecătorească abia a început, cauza fiind complexă, iar probatoriu deosebit de amplu, fiind necesară efectuarea de expertize asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpați, efectuarea de comisii rogatorii în Germania și Italia, pentru a se stabili aria infracțională, audierea și a altor persoane implicate, nu poate fi primită, întrucât toate aceste probatorii au fost efectuate inclusiv expertiza și comisia rogatorie.
Mai precizează că, în motivare instanța nu arată exact motivele pentru care inculpatul ar putea părăsi țara, fiind o motivare generică. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la termenul rezonabil, acesta fiind de mult depășit, având în vedere că inculpatul este arestat din luna iulie 2008.
Avocat având cuvântul pentru inculpații C-tin și -, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Bacău și în rejudecare respingerea menținerii arestării preventive. Instanța de fond a avut în vedere că infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată sunt infracțiuni care au un pericol social mare și din aceste împrejurări având în vedere limitele de pedeapsă și pericolul social concret, se menține măsura arestării preventive.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și-au asumat răspunderea, apreciază că nu există pericol pentru ordinea publică, acesta nefiind circumstanțiat prin elemente probatorii. Faptul că această menținere vine ca urmare a unei prelungiri repetate, este depășit termenul rezonabil prevăzut de. Inculpații nu au antecedente penale, provin din familii organizate, nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită să se dispună aplicarea unei măsuri preventive, aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Avocat pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Bacău și implicit punerea inculpatului în libertate, respingerea menținerii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Din încheierea Tribunalului Bacău se reține că în cauză se menține privarea de libertate a inculpatului pentru că urmează să se efectueze o serie de expertize și percheziții în sistem informatic. Aceste expertize și percheziții au fost efectuate, există la dosar și rezultă că inculpatul nu are nici o legătură cu inculpații din dosar.
Mai mult, alt motiv este și faptul că termenul rezonabil este depășit și face referire la practica O în această materie. În cauză inculpatul este arestat din data de 18 iulie 2008, în condițiile în care este cercetat pentru fapte prevăzute cu pedepse de până la 12 ani. Temeiurile avute în vedere de instanță, art. 148 lit. a și b Cod procedură penală sunt caduce, nu există dovezi, probe că inculpatul ar încerca direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului. Cu privire la art. 148 lit. f Cod procedură penală, se cer probe, acesta nu există și odată cu trecerea timpului acest pericol social concret s-a diluat ( face referire la două cauze pronunțate de CEDO: Rupa contra României și Varna contra României /2004 ) cu privire la pericolul social concret.
Măsura arestării preventive nu se mai impune, solicită revocarea acesteia și punerea inculpatului în libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, motivat și de faptul că inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte.
Avocat pentru recurentul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Motivele instanței de fond nu se justifică, nu există temeiuri noi care să ducă la privarea de libertate a inculpatului. Acesta a fost prins în țară, în localitatea T, în flagrant. Expertizele în cauză și comisia rogatorie nu îl privesc pe acesta, a recunoscut fapta și nu există în continuare motive pentru privarea de libertate.
Art. 148 lit. f Cod procedură penală nu se poate reține în cazul inculpatului, martorii din dosar nu pot face declarații cu privire la acesta, fiind prins în flagrant.
Reprezentantul Parchetului apreciază că încheierea Tribunalului Bacău pronunțată la data de 6.02.2009, este temeinică și legală. În temeiul art. 38515al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Recurentul-inculpat, menține concluziile formulate de apărător.
Recurentul-inculpat, menține concluziile formulate de apărător.
Recurentul-inculpat -, menține concluziile formulate de apărător.
Recurentul-inculpat, menține concluziile formulate de apărător.
Recurentul-inculpat, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 6.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂUs -a dispus în temeiul art.300 2 cu art.160 Cod procedură penală s- menținut arestarea preventiva a inculpaților: (fost, poreclit ""), (fost ), (poreclit " ") și, aflați în Penitenciarul Bacău.
S-a constatat că inculpații au avut apărători aleși.
In temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Analizând măsura arestării preventive astfel cum a fost luată inițial, prelungită și menținută ulterior, precum și actele și lucrările dosarului de urmărire penală și cel al instanței, tribunalul a reținut că cei 5 inculpați au fost trimiși în judecată, după cum urmează:
Prin rechizitoriu nr.63/D/ P/ 2007 DIICOT B - SERVICIUL TERITORIAL, s-a dispus rimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
- fost, zis "", fiul lui și, născut la 22.10.1970 în B, domiciliat în B,-/B/1, jud. B;
- fost, fiul lui - și, născut la 17.08.1977 în com., jud. O, domiciliat în B,-/C/11, jud. B;
- - fiul lui și, născut la 10.05.1976 în B, domiciliat în B,-/C/7, jud. B;
Pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. art. 24, 25 din Legea 365/2002 și art. 25. pen. rap. la art. 27 al. 1 din Legea 365/2002, și art. 8 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Constând în aceea că: în cursul anului 2008 s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni, au achiziționat împreună și deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, pe care le-au amplasat la -uri din Germania, obținând astfel date de identificare a unor carduri bancare, aparținând unor cetățeni străini.
După revenirea în România au deținut și au pus în circulație instrumente de plată contrafăcute, iar în perioada iunie-iulie 2008 au determinat-o cu intenție pe înv. să se deplaseze cu ei la -uri din B și împrejurimi, pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar cu instrumente de plată contrafăcute.
Prejudiciul estimat ca fiind cauzat prin comiterea acestor infracțiuni este de aprox. 100.000 ROL.
- zis " ", fiul lui și, născut la 14.11.1953 în B, domiciliat în B,-/A/3, jud. B;
Pentru săvârșirea infracțiunilor art.25 din Legea 365/2002 și art. 8 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit.a pen
Constând în aceea că: în cursul anului 2008, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni la legea comerțului electronic, a confecționat și deținut echipamente utilizate la falsificarea instrumentelor de plată electronică, fiind prins în flagrant în timp ce se deplasa în Olanda împreună cu un alt coinculpat, pentru a le utiliza la fraudarea bancomatelor din această țară.
- fiul lui și, născut la 10.06.1986 în B, domiciliat în B,-/B/13, jud. B; pe o perioadă de 30 de zile,
Pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.24 alin.1,2, art. 25, 27 alin.1 din Legea 365/2002 și art. 8 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit.a pen.
Constând în aceea că: în cursul anului 2008, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni la legea comerțului electronic, a deținut și utilizat echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică (inscriptor de date tip ). A procedat la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a pus în circulație asemenea instrumente și a efectuat operațiuni neautorizate de retragere de numerar atât la -uri cât și la -uri.
Acesta a fost prins în flagrant, în timp ce se deplasa în Olanda împreună cu un alt coinculpat, având asupra sa echipamente de skimming, pe care intenționa să le utilizeze la fraudarea bancomatelor din această țară.
Prejudiciul estimat ca fiind cauzat prin comiterea acestor infracțiuni este de aprox. 40.000 ROL.
De asemenea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului - fiul lui și, născut la 09.05.1986 în B, domiciliat în B,-/A/16, jud. B;
Pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 al.2, art. 27 al.3 din Legea 365/2002 și art. 8 din Legea 39/2003.
Constând în aceea că: în cursul anului 2008, în cadrul unei asocieri infracționale, constituită în scopul comiterii de infracțiuni la legea comerțului electronic, a procedat la transmiterea neautorizată către inculpatul de date de identificare a cardurilor bancare, în vederea efectuării de operațiuni neautorizate de retrageri de numerar și a deținut în vederea punerii în circulație instrumente de plată electronică falsificate.
Toți inculpații au fost arestați de Tribunalului Bacău prin încheierea din 19.07.2008, în baza dispozițiile art.148 lit.a,b, f Cod procedură penală.
Măsura a fost prelungită la termenele din 20.07. 17.08, 14.09, 13,10,11.11, 30.11, 29,12.2008 și menținută la primirea dosarului potrivit art.300/1 Cod procedură penală cu art.150 Cod procedură penală la 24.12.2008.
La fiecare prelungire, inculpații au înțeles să exercite dreptul de recurs, Curtea de Apel Bacău, instanța ierarhic superioară a respins succesiv recursurile declarate.
La acest termen de judecată - 03.02.2009, s-a pus din nou în discuție starea de arest a inculpaților, cu respectarea dispozițiilor art.160/b Cod procedură penală și art.300/2 Cod procedură penală.
Potrivit art.139 alin.2 Cod procedură penală așa cum a fost modificat prin Legea 356/2006, instanța are dreptul și obligația de a verifica legalitatea luării măsurii preventive, la termenul de judecată sau atunci când soluționează cereri privitoare la aceste măsuri, chiar dacă încheierea prin care s-a dispus luarea unei măsuri a rămas definitivă, fie prin nerecurare, fie prin soluționarea recursului și chiar dacă ulterior a rămas definitivă, a fost prelungită sau menținută măsura preventivă. Aceasta înseamnă că hotărârea prin care s-a dispus anterior luarea unei măsuri preventive, nu are autoritate de lucru judecat pentru că legalitatea dispunerii măsurii urmează a forma obiectul unei permanențe cenzuri a unui permanent control, instanța fiind obligată să dispună oricând revocarea măsurii pe motiv de nelegalitate. Constatarea unei astfel de nelegalități, dintr-o încheiere anterioară, ori a inexistenței unui temei de motivare duce la revocarea măsurii și punerea în libertate a inculpatului.
Astfel, de fiecare dată, la fiecare termen de judecată, instanța verifică dacă sunt sau nu întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.143, 148 Cod procedură penală.
Pentru menținerea arestării preventive este necesar să subziste cumulativ probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 Cod procedură penală ) și de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prev. de art.148 Cod procedură penală.
Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul ce s-a administrat până la această dată, demonstrează că există probe și indicii temeinice că inculpații (fost, poreclit ""), - (fost ), (poreclit " "), au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală la alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se ține cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Fiecare apărător ales a invocat netemeinicia menținerii acestei măsuri preventive, bazat pe faptul că de la dosar lipsesc acele probe concrete cerute de lege, în speță lit.f, a art.148 Cod procedură penală care trebuie dovedită în sensul că lăsați în libertate, inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică; că s-a depășit cu mult termenul rezonabil, inculpații aflându-se în stare de arest de peste 7 luni; situație ce încalcă normele și jurisprudența CEDO și nu în ultimul rând poziția sinceră pe care a avut-o fiecare dintre ei, lipsa antecedentelor penale, împrejurări de care instanța ar trebuie să țină seama la analizarea temeiurilor dacă se impun sau nu menținerea arestării preventive.
Instanța, a respins cererile apărătorilor inculpaților de punere a acestora în libertate și a menținut starea de arest preventiv al celor 5 inculpați pentru considerentele ce s-au expus mai jos, considerente ce sunt valabile pentru fiecare dintre ei, având în vedere că temeiurile, în baza cărora s-a dispus luarea măsurii, sunt aceleași pentru toți și pentru fiecare în parte.
Cercetarea judecătorească nu a început, cauza fiind complexă, iar probatoriul deosebit de amplu, fiind necesară efectuarea de expertize asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpați, efectuarea de comisii rogatorii în Germania și Italia, pentru a se stabili aria infracțională, audierea și a altor persoane implicate.
Chiar dacă inculpații au avut o atitudine sinceră și cooperantă până în prezent, datele dosarului oferă suficiente motive de a credere în existența riscului ca aceștia să părăsească teritoriul României, ținând seama de diverse grupări din afara granițelor țării.
Faptele pentru care inculpații sunt cercetați, raportat la modul în care au fost concepute și săvârșite, și la urmările produse, dar mai ales la cele care s-ar fi putut produce dacă aceștia n-ar fi fost arestați, relevă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, astfel că, nu se impune punerea lor în libertate.
În speță, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive cu privire la inculpați nu au dispărut, astfel că, nu se poate reține o diminuare a pericolului public analizat anterior.
Tot astfel, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, atât timp cât nu s-au administrat probatorii, ar putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal, motiv pentru care, se impune privarea de liberate a acestora.
Cu privire la durata arestării preventive, a faptului că s-au scurs mai bine de 7 luni și că astfel se încalcă termenul rezonabil de care vorbește CEDO, considerăm că aprecierea acestui caracter rezonabil.
S-a mai invocat să motivarea cererii, de către apărătorul ales, faptul că inculpatul a petrecut timp îndelungat în arest preventiv, vreme de 7 luni și că astfel se încalcă termenul rezonabil de care se vorbește în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru care România a fost de multe ori sancționată fiindu-i încălcate în această materie dispozițiile și jurisprudența.
Aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei cauze se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în raport de criterii precum: complexitatea cauzei (în cauza de față avem în vedere natura infracțiunilor, respectiv cele legate de comerțul electronic, de asociere, constituire de grup infracțional organizat, cu elemente de extraneitate, fiind efectuate în cauză comisii rogatorii), de comportamentul inculpaților (care nu au dovedit o conduită liniară sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, ba dimpotrivă una oscilantă de recunoaștere parțială și numai după aprofundarea probatoriilor) și în ultimul rând de comportamentul autorităților în soluționarea cu celeritate a cauzei (cercetările începând în cursul anului 2007 și finalizate prin rechizitoriul din 23.12.2008 acumulând un număr de XVII volume). Pentru aceste considerente,s-a apreciat că în cauză nu poate fi invocat depășirea acelui termen rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în articolele sale speciale privitoare la această materie, art.5 par.3 și art.6 par.1.
În privința atitudinii sincere, a lipsei de antecedente penale a inculpaților, instanța a reținut că această poziție procesuală nu s-a manifestat de la început, inițial au refuzat să de-a declarații, apoi să recunoască parțial faptele comise și numai în măsura în care au fost săvârșitoare probatoriile (cum este cazul inculpatului, ce a fost prins în flagrant). Lipsa antecedentelor penale, situația familială a fiecărui inculpat, pot constitui criterii de individualizare de care eventual să se țină seama la eventuala lor condamnare.
În temeiul art.300/2 cu art.260/b Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților (fost, poreclit ""), - (fost ), (poreclit " "), măsura fiind comunicată locului de deținere.
S-a constatat că fiecare dintre inculpați au avut apărător ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, potrivit art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii au declarat recurs, -, și fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii recurenților inculpați invocă atât netemeinicia încheierii recurate.
Recurenți inculpați prin apărătorii aleși, invocă dispariția temeiurilor care au condus la luarea măsurii privării de libertate, precizând în esență că dosarul cauzei nu oferă date care să conducă la suspiciunea că vor încerca să influențeze administrarea probelor în cursul judecății, sau că ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică.
Pe de altă parte recurenții inculpați invocă totodată și depășirea unui termen rezonabil al măsurii arestării preventive.
În considerarea motivelor de recurs expuse, inculpații, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) Cod procedură penală, instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei cinci recurenți inculpați, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, instanța de fond a constatat corect că împotriva tuturor inculpaților, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a acestora, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, și circumstanțele personale ale inculpaților. În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care sunt cercetați inculpații denotă activități infracționale comise în grup organizat în materia comerțului electronic, îndreptate împotriva uneia din cele mai importante valori protejate de legea penală, respectiv dreptul la sănătate la proprietate a persoanei, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpaților, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
De asemenea necesitatea desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești, în condițiile în care administrarea probelor în cauza pendinte este în curs de desfășurare, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a probelor, care pot fi obținute exclusiv prin intermediul detenției provizorii.
În ceea ce privește criticile recurenților inculpați referitoare la depășirea termenului rezonabil al arestării preventive se constată a fi de asemenea nefondate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: " detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând aceste principii la speța de față, ținând cont de complexitatea ridicată a cauzei, natura infracțiunilor ce formează obiectul acuzațiilor și conduita procesuală a inculpaților, Curtea consideră că durata arestării preventive a inculpaților este pe deplin justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constată că recurenții inculpați au avut apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, -, și, împotriva încheierii din 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că toți recurenții inculpați au avut apărători aleși.
În baza art. 192 al.2,4 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2009 în prezența recurenților inculpați arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch.
Red. dec. Recurs-.
Tehnored. - 2 ex.
12. 02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
