Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.108
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol judecarea recursului declarat de către inculpatul fiul lui și, născut la data de 06 iunie 1981, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 28 ianuarie 2010 de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în baza art.160/b alin.3 Cod procedură penală, fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației nr.474/2010, fila 10 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 28 ianuarie 2010, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu este suficient motivată, invocându-se disp.art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, în cauză au fost administrate probatorii și audiați toți martorii din dosar.
A mai arătat că deși în sensul disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat și condamnat de instanțele anterioare și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Consideră că potrivit disp.art.136 Cod procedură penală, oricare măsură poate conduce la buna desfășurare a procesului penal, ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, nu ar influența martorii sau părțile din dosar, are o familie organizată, un copil minor, soția sa nu realizează venituri și este singurul întreținător al familiei, fiind acționar unic la o societate comercială.
Precizează că este inculpatul arestat de 6 luni - termen rezonabil.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului în temeiul disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, urmând a se face aplicarea disp.art.139 și art.145 Cod procedură penală, întrucât va respecta măsurile impuse de lege.
Reprezentantul Ministerul Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, deoarece sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit. Cod procedură penală, în sensul că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului si impune in continuare privarea de libertate a acestuia.
A mai susținut că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este pedepsită de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din modalitatea de săvârșire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă - pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană, fiind vorba infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a și b Cod penal.
Apreciază că susținerile invocate în sensul că inculpatul este infractor primar și că cercetarea penală s-a finalizat, nu constituie motive de revocare a măsurii arestării preventive.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că fapta a fost comisă pe fondul unei emoții negative, respectiv o reacție psihică ciudată, și a solicitat instanței admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, pentru a-și susține material și moral familia și a se ocupa de societatea pe care o administrează în calitate de asociat unic, are un copil minor, soția sa nu realizează venituri și este singurul întreținător al familiei.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările și actele dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2010, Tribunalul Prahova, în baza art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a apelantului fiul lui și, născut la data de 06 iulie 1981, deținut în Penitenciarul Mărgineni, iar în baza art.160/b alin.3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat. Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea reținând că inculpatul a fost cercetat, judecat și condamnat pentru savarsirea infracțiunilor de tâlhărie, faptă prev. art.211 alin.1 și alin.2 lit. b și c și alin.21lit. a și Cod penal, constând în aceea că în data de 21.08.2009, în jurul orelor 21,45, în timp ce se afla împreună cu inculpata în parcarea supermarketului "" din P având asupra sa o armă, a lovit partea vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico legală nr.582/24.08.2009 și l-a deposedat de autoturismul marca "Skoda " cu nr. de înmatriculare -.
Măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă de prima instanță, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe ca lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, rezidă din împrejurările concrete ale comiterii faptei - din loc public, pe timp de noapte, prin amenințare cu o arma, lovirea părții vătămate cu aceasta, de două persoane împreună, dând dovadă de o îndrăzneală foarte mare, dar și din temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite fapte de același gen și rezonanța socială negativă a faptei pentru care este cercetat inculpatul, precum și sentimentul de insecuritate socială pe care prezența acestora l-ar crea în comunitate, independent de împrejurarea că aceștia nu au antecedente penale.
Raportat la cele expuse mai sus, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, temeiurile neschimbându-se până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, susținând în esență că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă iar normala desfășurare a cercetării judecătorești poate fi realizată prin judecarea inculpatului în stare de libertate sau restrângerea libertății de circulație conform art.145 Cod procedură penală.
Se solicită să se dea eficiență datelor personale, constând în aceea că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, are o familie organizată și un copil minor în întreținere, soția nu realizează venituri, este singurul întreținător de familie și este acționar unic la o societate comercială.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, punerea sa în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului și ținând seama de dispozițiile legale în materie, art.300/2, art.160/b alin.1 și 3 și art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22 august 23009 de Judecătoria Ploiești, temeiul măsurii luată împotriva sa fiind disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, iar legalitatea și temeinicia acestei măsuri a fost verificată periodic, prelungită și menținută atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății cauzei la prima instanță.
Prin sentința penală nr.2263 din 02 decembrie 2009, Judecătoria Ploieștia dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 87 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped.de art.211 alin.1 și 2 lit.b, c și alin.2/1 lit.a,b Cod penal.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Prahova, instanța de apel procedând la verificarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia inclusiv prin încheierea recurată în cauza de față.
În opinia Curții, temeiurile ce au stat la baza lupării măsurii arestării preventive - art.143 Cod procedură penală, coroborat cu art.148 lit.f Cod procedură penală, impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, fapta inculpatului pentru care a fost dedus judecății în prezenta cauză este o infracțiune ce prezintă un ridicat grad de pericol social și pentru care în cauză s-au administrat probe concludente, inclusiv cu recunoașterea inculpatului recurent.
Datele personale invocate ca motiv în sensul art.160/b alin.2 Cod procedură penală, apar ca irelevante și insuficiente pentru a constitui garanții că normala desfășurare a procesului poate fi asigurată numai prin înlocuirea arestării preventive cu o măsură alternativă privind restrângerea libertății de circulație, conform art.145 sau art.145/1 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea, în conformitate cu art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 06 iunie 1981, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02 februarie 2010.
Președinte Judecători
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./03.02.2010
dos.f- Judecătoria Ploiești
dos.f- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu
