Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 109/2009
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 18.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate, având în vedere că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Din actele și lucrările dosarului (declarațiile inculpatului, rapoartele de expertiză medico-legală) a rezultat existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reproșate inculpatului, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Tribunalul a apreciat că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică este întrunită în cauză, având în vedere presupusa modalitate de comitere a faptei, natura și gravitatea acesteia, starea de conflict care există între protagoniștii incidentului petrecut, ceea ce ar putea genera săvârșirea de noi fapte penale cu grad de pericol social deosebit prin lăsarea inculpatului în libertate.
Tribunalul a mai reținut că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive sunt fundamentate și continuă să existe și în prezent.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat încheierea atacată susținând lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de împrejurarea că fapta a fost săvârșită cu violență.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Sibiua menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 18.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 24.02.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
