Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 109/
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, in baza împuternicirii avocațiale nr.810/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și, rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate. Inculpatul este arestat de peste 1 an de zile, rezonanța socială s-a diminuat odată cu trecerea timpului. Inculpatul avea loc de muncă, a fost cooperant și beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei soluții de condamnare definitivă. Apreciază că, nu s-a făcut dovada că, judecarea inculpatului în libertate ar aducere atingere desfășurării bune a procesului penal. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, și nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea inculpatului în libertate. Având în vedere natura infracțiunii și gravitatea faptei comisă, apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de apelantul inculpat - fiul lui și, născut la 5 iunie 1982 și a menținut-
Totodată, în temeiul prevederilor art. 139 alin. 1 cod pr. penală, coroborat cu art. 145 cod pr. penală a fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulată de apelantul inculpat.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 cod procedură penală.
Aceste dispoziții prevăd că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 cod penal raportat la art. 197 alin. 1 cod penal și art. 189 alin. 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că la data de 22.02.2009prin amenințare, a încercat să o violeze pe partea vătătmată și a lipsit-o de libertate în această manieră pe aceasta, fiind supusă suferințelor fizice.
Prin încheierea nr. nr- a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin respingerea de către Tribunalul Constanțaa recursului declarat de inculpat s-a dispus, în temeiul art. 143 cod procedură penală, 146 cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f cod procedură penală arestarea preventivă a inculpatului.
Considerăm că și la acest moment procesual există indicii temeinice din care, conform art. 681cod procedură penală, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapte de natură penală, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent.
De asemenea, în opinia instanței, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 alin.1 lit. f cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe ale acestuia.
Deși în cauză s-au efectuat acte de cercetare și s-a pronunțat deja o hotărâre, nedefinitivă, apreciem că și la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol se analizează nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, ci și în raport de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor reținute, determinat de natura acestora, de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că ar fi acționat acesta, de urmările produse, de lezarea valorilor sociale ocrotite de legiuitor, de rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni și de sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității prin lăsarea în libertate a inculpatului.
În raport de cele expuse mai sus, reținem că, în condițiile în care nu a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 139 alin. 1 cod procedură penală, astfel că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, motiv pentru care se va respinge, ca nefondată, cererea formulată în acest sens.
Împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2010 Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul inculpat a susținut că, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării sale preventive, că prin trecerea timpului rezonanța negativă a faptelor s-a diminuat considerabil, măsura durează de un an și tinde să se transforme într-o executare anticipată pedepsei, iar în cauză nu s-a dovedit că el ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
S-a mai susținut că, beneficiind de prezumția de nevinovăție și de faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, dar și de împrejurarea că, durata măsurii a depășit termenul rezonabil nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat.
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat revocarea măsurii arestării preventive luată față de el, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii respective cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând încheierea recurată în raport de criticile din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2260/P din 16.12.2009 a Judecătoriei Medgidia, nedefinitiv, pentru infracțiunile de tentativă la viol și lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, prevăzute de art. 20 cod penal rap. la art. 197 alin. 1 cod penal și de art. 189 alin. 2 cod penal la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
Împotriva sentinței penale nr. 2260/P din 16 decembrie 2009 Judecătoriei Medgidia, județ Cad eclarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Constanța.
Față de inculpatul, s-a luat măsura arestării preventive, prin încheierea nr- a Judecătoriei Medgidia, în temeiul prevederilor art. 143 cod pr. penală, art. 146 cod pr. penală și art. 148 alin. 1 lit. f cod pr. penală.
Așa cum reținut și tribunalul, în cauză sunt indicii temeinice și probe pe baza cărora să se presupună în mod rezonabil că a săvârșit faptele, în condițiile în care a și fost condamnat nedefinitiv pentru ele.
În privința temeiurilor prev. de art. 148 alin. 1 lit. f cod pr. penală curtea constată de asemenea, că subzistă și la momentul prezent.
Infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinită prima cerință a articolului 148 al. 1 lit. f cod pr. penală.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, se constată că subzistă, motivat de maniera intempestivă și violentă în care inculpatul a încercat să o violeze pe partea vătămată, lipsind-o de libertate în mod ilegal, ceea ce este de natură să creeze temerea justificată că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea repeta oricând fapte asemănătoare.
Totodată, în condițiile în care procesul penal se află în faza apelului, este foarte probabil că, lăsarea în libertate a inculpatului să inducă părții vătămate o puternică temere, iar comunității în care părțile conviețuiesc, un sentiment de insecuritate, toate acestea putând influența în sens negativ buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, justifică pe deplin menținerea respectivei măsuri.
În condițiile în care procesul penal este în derulare, iar pentru buna desfășurare a acestuia se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se poate susține cu temei că s-a depășit termenul rezonabil al respectivei măsuri, termen a cărui rezonabilitate se apreciază în raport de durata procedurilor judiciare și a complexității cauzei.
Constatând subzistența temeiurilor arestării preventive a inculpatului și necesitatea menținerii acesteia, pentru buna desfășurare a procesului penal, curtea apreciază că, nu se justifică înlocuirea respectivei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și pe cale de consecință, va respinge ca nefondată cererea inculpatului recurent în acest sens.
Prezumția de nevinovăție de care beneficiază potrivit legii inculpatul recurent până la eventuala condamnare definitivă, nu împiedică luarea măsurii preventive a arestării acestuia dacă sunt îndeplinite cerințele legii, respectiv temeiurile prev. de art. 143 cod pr. penală, rap. la art. 148 cod pr. penală.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând că încheierea recurată este legală și temeinică o va menține ca atare, întrucât nici în urma examinării din oficiu nu s-au identificat motive de reformare a ei și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 189 cod pr. penală, curtea va dispune ca plata onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu să se plătească din fondul în contul Baroului C, pentru avocat, în cuantum de 100 lei.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 cod procedură penală:
Dispune plata din fond a onorariului cuvenit. din oficiu, av. în sumă de 100 lei
În temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală:
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în suma de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19,02,2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. apel: /
Red.. Jud. -/19.02.2010
Tehnodact. Gref.
2 ex./22.02.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Zoița
