Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1091/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

- Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.

S-au luat în examinare recursurile declarate de -SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA și inculpatul împotriva încheierii penale din data de 03.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat în substituirea apărătorului ales avocat și inculpatul intimat în stare de arest preventiv asistat de apărători aleși avocați și.

Procedură de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.

Procurorul susține recursul solicitând admiterea lui, casarea încheierii tribunalului și pe fond menținerea stării de arest a inculpatului arătând că încheierea recurată este netemeinică și nelegală deoarece instanța în mod greșit a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a perseverat în comiterea unor activități infracționale începând din anul 2007. Mai solicită a se avea în vedere și numărul de persoane racolate, în jur de 20.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, în substituirea apărătorului ales avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii tribunalului și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului arătând că nu mai subzistă temeiurile de drept și fapt de la menținerea stării de arest arătând că sunt dubii cu privire la cele două infracțiuni reținute în sarcina sa. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate. Cu privire la infracțiunea de trafic de droguri arată că este vorba doar de o declarație a unui martor sub acoperire. Mai solicită a se avea în vederea situația medicală a inculpatului.

Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că din motivele de recurs rezultă că este vorba de acte materiale care au fost reținute în sarcina inculpaților și, nu lui, inculpatul a obținut permisul de conducere în anul 2008, deci nu putea să săvârșească faptele în anul 2007, din transcrierea convorbirilor telefonice nu rezultă că inculpatul ar fi racolat 20 de părți vătămate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, părțile vătămate nu au depus plângere împotriva lui, nu are antecedente penale.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul ca nefondat arătând că din probele de la dosar rezultă că inculpatul a racolat persoane, în două județe inculpații s-au deplasat împreună, inculpații nu au fost ademeniți sau provocați de cele două polițiste.

Inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet arătând că nu a fost în C și nu a racolat pe nimeni.

Inculpatul solicită admiterea recursului său și înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara arătând că este nevinovat.

CURTEA,

În deliberare, constată că prin încheierea penală de ședință din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror.

În baza art. 300²Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulată de apărătorul ales al inculpatului și susținută de acesta.

În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate de apărătorul ales al inculpatului și susținută de acesta.

În baza art. 139 aliniat 2.C.P.P. s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul ales al inculpatului.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 42/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș, în prezent reținut în Penitenciarul Timișoara ), cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 145¹alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 1¹și alin. 1²lit. c Cpp, a obligat pe inculpatul, ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția orașului, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de părțile vătămate, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 2²Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 42/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Tribunalul Timișa reținut următoarele:

În ceea ce privește măsura arestării preventive luate față de inculpatul, tribunalul a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis mai multe fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani. Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, si nici nu au apărut temeiuri noi care sa justifice modificarea acestei masuri.

Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la libertate, sănătate, inclusiv cea sexuală, și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestor drepturi prin care se exprimă personalitatea umană, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri și pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 2 aliniat 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 aliniat 2.Cod Penal, și art. 12 aliniat 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, infracțiuni cu impact social deosebit.

Raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor reținute în sarcina inculpatului, la împrejurarea că declarațiile inculpatului nu sunt în concordanță cu celelalte probe, existând pericolul zădărnicirii adevărului, s-a apreciat că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care în temeiul art. 300².C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege

Pentru aceste considerente și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția ordinii publice, în temeiul art. 139 alin. 1 și 2 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, a respins ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpat, prin apărători ales.

Având a se pronunțaasupra legalității și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul, instanța a reținut că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu se impune revocarea ei, urmând a fi respinsă cererea de revocare, iar în ceea ce privește temeinicia menținerii în continuarea a arestului preventiv, tribunalul a constatat că la acest moment procesual se impune ca măsura arestării preventive a inculpatului să fie înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută art. 12 aliniat 2 lit. a din Legea nr. 678/2001

Potrivit art.139 al.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Temeiurile care au stat la baza luării și menținerii arestării preventive au vizat faptul că există probe sau indicii temeinicie că inculpatul a săvârșit fapte penale, conform art.143 al.1 pr.pen. și că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 al.1lit. f teza a II a pr.pen.

Reținând că deși, prima condiție subzistă în continuare în cauză, tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă în ceea ce îl privește pe inculpatul, prezumție stabilită pe două elemente, primul dat de trecerea unui termen de la săvârșirea faptelor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar al doilea dat de sinceritatea inculpatului și de modalitatea de săvârșirea a faptelor descrisă în rechizitoriu, de faptul că nu are antecedente penale.

Dacă la luarea măsurii arestării preventive instanța a stabilit ca este justificată lipsirea de libertate a inculpatului, motivat de faptul ca modalitatea de săvârșire a infracțiunii, forma de participație si impactul social al acesteia au creat o stare de temere in rândul opiniei publice, în prezent aceste temeri s-au diminuat atât urmare a trecerii timpului cât si prin intervenirea autorităților si trimiterea in judecată a inculpatului.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv nu mai este necesară, însă față de faptul că există probe sau indicii temeinice că inculpatul au săvârșit fapte penale și față de faptul că se impune a fi asigurată prezența acestuia în timpul desfășurării procesului penal, apreciez că se impune obligarea acestuia de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a cauzei, conform art.139 al.3 indice 5.pr.pen. rap. la art.145 indice 1 alin.1.pr.pen. cu impunerea obligațiilor legale prevăzute de art.145 indice 1 alin.2 pr.pen. rap. la art.145 al.1¹pr.pen. urmând ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de părțile vătămate, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Referitor lacererea de restituire a cauzei la procuror, instanța a reținut că a efectuat adresă pentru a se depune conținutul înregistrărilor în integralitatea lor, iar Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa depus la dosar și înregistrările efectuate în cauză.

Având în vedere disp. art. 91 indice 3 aliniat 3.C.P.P. potrivit cu care, "după sesizarea instanței, copia suportului care conține înregistrarea convorbirii și copii de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanței", tribunalul apreciază că în cauză nu exista obligativitatea ca acestea să fie depuse și la dosarul de urmărire penală. Nu există date din care să rezulte că inculpaților nu li s-au prezentat aceste procese verbale la prezentarea materialului de urmărire penală, procese în care sunt redate convorbirile telefonice.

Prin urmare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 332.pr.pen, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul.

În motivarea recursului formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaras -a arătat că încheierea este neîntemeiată în ceea ce-l privește pe inculpatul deoarece printr-o interpretare eronată a materialului probator și a prevederilor legale a fost dispusă înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara. S-a arătat că din materialul probator rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică cât și pentru buna funcționare a regulilor statului de drept deoarece din cuprinsul actelor de urmărire penală a rezultat că și fiul acestuia au perseverat în comiterea unor activități infracționale începând din cursul anului 2007 prin racolarea mai multor persoane sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă foarte bine plătite în domeniul construcțiilor și la diverse abatoare, îi plasa patronilor germani, iar inculpatul a primit bani de la inculpatul pentru serviciul de transport și a participat efectiv și la activitatea de racolare și inducere în eroare a celor două investigatoare acoperite. În final s-a arătat că lăsarea în libertate a acestui inculpat va determina o stare de pericol concret pentru ordinea publică generând n sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție, solicitând menținerea stării de arest a inculpatului.

Recursul formulat de către inculpatul n-a fost formulat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului arătând că se impune casarea încheierii recurate cu privire la inculpatul pe care îl asistă, revocarea măsurii arestării preventive deoarece există dubii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate ținând cont și de starea de sănătate a acestuia.

Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385⁶alin. 3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de inculpat este nefondat iar recursul formulat de către DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara este fondat pentru următoarele motive:

În ceea ce privește pe inculpatul instanța constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) în C.P.P. sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de către organul de urmărire penală în actul de sesizare a instanței, infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea, natura și modul de săvârșire a infracțiunilor de care este acuzat.

Se apreciază că până în prezent nu a intervenit nici un element nou care să aibă vreo repercusiune asupra stării de arest a inculpatului, subzistând în continuare motivele care au condus la luarea, prelungirea și apoi menținerea stării de arest a acestui inculpat. În aceste condiții nu se impune revocarea dar nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate deoarece nu a survenit nici o modificare a temeiurilor măsurii arestării preventive.

În ceea ce privește pe inculpatul, instanța apreciază de asemenea, ca urmare a analizării întregului material probator existent în cauză că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea, prelungirea și apoi menținerea stării de arest a acestui inculpat, neintervenind până în prezent nici o schimbare a temeiurilor măsurii arestării preventive.

Între termenul de judecată din data de 09.09.2009 când aceeași instanță a menținut starea de arest a inculpatului în baza dispozițiilor art. 300²rap.C.P.P. la art. 160 C.P.P. când a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C.P.P. că există o presupunere rezonabilă în ceea ce privește săvârșirea unor fapte grave care au un impact social deosebit și până la data de 03.11.2009 nu a intervenit nici un element probatoriu în cauză, nefiind audiate părți, nefiind administrate alte probe, totuși instanța a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.

În aceste condiții încheierea din data de 03.11.2009, în ceea ce privește conținutul ei și măsura luată raportat la inculpatul este contradictorie în raport cu încheierea și măsura luată prin încheierea din data de 09.09.2009 când s-a apreciat ca fiind necesară menținerea stării de arest a inculpatului ca ulterior să se aprecieze că nu este necesar acest lucru, fără a exista vreun element probatoriu nou, nefiind administrată nici o probă nouă sau audiată vreo persoană.

Astfel instanța de fond a dispus punerea în libertate a inculpatului în condițiile în care acesta nu a fost audiat în calitate de inculpat, nu au fost audiați martori pentru a putea aprecia în mod corect asupra stării de fapt, poziția inculpatului raportată la acuzațiile aduse acestuia, Curtea apreciind că din momentul trimiterii în judecată și până în prezent practic nu a intervenit nici un element nou, cauza fiind amânată din diverse motive astfel că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea, prelungirea iar apoi menținerea stării de arest a acestui inculpat.

Nu se pot primi argumentele oferite de către instanța de fond, respectiv trecerea unui termen de la săvârșirea faptelor, sinceritatea inculpatului, lipsa antecedentelor penale și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor deoarece aceste elemente au fost deja cunoscute de la bun început de către instanțele de judecată care au luat, prelungit iar apoi au menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În aceste condiții Curtea apreciază că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. art. 143 și art. 148 în C.P.P. sensul că sunt indicii temeinice că acest inculpat a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală prin actul de sesizare a instanței, care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea și natura săvârșirii infracțiunii, chiar dacă gradul de participare a inculpatului este mai mic decât cel al inculpatului și în consecință se impune menținerea stării de arest a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

În ceea ce privește durata arestului preventiv, ea este una rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei, numărul de acte procedurale care trebuie efectuate, probatoriul care urmează a fi administrat, astfel că sub acest aspect nu există nici un fel de impediment pentru privarea temporară în continuare a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385¹⁵punct. 1 lit b) va C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 03.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

În baza art.385¹⁵pct.2 lit.d) p Cod Penal va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă - - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva aceleiași încheieri penale.

Va casa în parte încheierea penală recurată, cu privire la inculpatul - și rejudecând, în baza art. 300²rap. la art. 160 va C.P.P. menține starea de arest a inculpatului -, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.

În baza art. 192 alin.2 va C.P.P. obliga inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat, iar cheltuielile judiciare de stat cu recursul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵punct. 1 lit b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul 07.06.1958 împotriva încheierii penale din 03.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

În baza art.385¹⁵pct.2 lit.d) p Cod Penal admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă - - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva aceleiași încheieri penale.

Casează în parte încheierea penală recurată, cu privire la inculpatul - și rejudecând, în baza art. 300²rap. la art. 160 menține C.P.P. starea de arest a inculpatului -, fiul lui G și, născut la data de 30.03.1986 în, jud.T, CNP - -, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.

În baza art. 192 alin.2 obligă C.P.P. inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat, iar cheltuielile judiciare de stat cu recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 06.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.Gh./24.11.2009

Tehnored. CP:

Ex. 2/ 25.11.2009

Prima instanță:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1091/