Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1129/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.7377/2/2009
1867/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1129
Ședința publică din data de 04.08.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER - - C
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a fost reprezentat prin procuror .
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 27 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales av. cu împuternicire avocațială nr.- atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București prin care împotriva inculpatului s-a luat măsura menținerii arestării preventive arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun menținerea stării de arest întrucât inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică acesta era încadrat în muncă la momentul arestării lucrând într-un restaurant ca ospătar. Mai mult, patronul acelei firme este de acord să-l reangajeze.
Referitor la modalitatea de săvârșire a faptei, arată că inculpatul era consumator de droguri și nu a făcut decât să intermedieze pentru obținerea dozei zilnice.
De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere și regret, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și nu va influența buna desfășurare a procesului penal astfel încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și rejudecând să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate cu obligația acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel inculpatul este cercetat pentru trafic de droguri de mare risc constând în aceea că a vândut în schimbul sumei de 150 lei, 0,29 grame de heroină.
Solicită a se avea în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea în care inculpatul acționat, justificările prezentate de apărare în sensul că nu a făcut decât să intermedieze pentru obținerea dozei zilnice fiind contrazise chiar de inculpat prin declarația sa dată cu ocazia luării măsurii arestării preventive în care a arătat că nu mai este consumator, deși a fost. Cu alte cuvinte, această infracțiune nu a fost săvârșită pentru obținerea dozei zilnice ci în vederea obținerii unui profit.
Cu privire la circumstanțele atenuante consideră că vor putea fi avute în vedere de către instanță la soluționarea fondului.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 27.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, măsură pe care a menținut-
S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că în cauză nu există date sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se în fapt că la data de 30.06.2009, i-a vândut inculpatului trei punguțe ce conțineau heroină, cu suma de 150 lei provenită din fondurile MIRA.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, fapta fiind flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de comitere a acesteia, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 27.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
C
Red.
Dact. /07.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Nedelcu AntoanetaJudecători:Nedelcu Antoaneta, Oprescu Mihai, Moroșanu Raluca
