Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1136/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1136
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatei. Bunul mers al procesului penal se poate desfășura și cu inculpata în libertate, având în vedere și faptul că ceilalți patru inculpați, judecați pentru același gen de infracțiuni sunt în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi țara.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei și raportat la natura infracțiunilor, numărul părților civile și valoarea prejudiciului nu se impune punerea în libertate a acesteia.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatelor și.
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 s C.P.P.- menținut starea de arest a inculpatelor, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 09.01.2010.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. s-a respins cererea formulată de catre inculpata, prin aparatorul ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
Instanța de fond, având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatelor nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatele sa fie implicate în săvârșirea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpate, a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societătii o reactie de nesiguranta sau de revoltă, privarea de libertate a autorilor, cel putin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, există suficiente probe în legătură cu posibila implicare a celor două inculpate în savarsirea unor activităti ilicite cu consecinte dintre cele mai grave asupra patrimoniului partilor civile, astfel că lasarea acestora în libertate nu ar contribui la altceva decât la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situatie incompatibilă cu principiile unei societati democratice.
Ordinea publica, care presupune si crearea si mentinerea unui climat de liniste si securitatre în care cetătenii sa-și poată desfăsura viata cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprima personalitatea umană, printre care se regaseste și dreptul oricarei persoane la integritatea patrimoniului, care presupune si buna credintă a tuturor celor care sunt implicati în desfăsurarea unor relatii patrimoniale, ar putea fi si este afectată prin sentimenul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care sunt implicate cele două inculpate, astfel că în vederea prezervării ordinii publice cel putin pentru o perioadă determinată de timp, mentinerea stării de arest a inculpatelor și apare ca fiind necesară.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. sau c C.P.P. aceasta a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii de ședință din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpata, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.11.2009.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpată ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatei continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acesteia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpată în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatei, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatei și din consecințele acesteia. Infracțiunile reținute în sarcina inculpatei au un impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, față de momentul procesual al solicitării de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură procesuală mai puțin restrictivă, nu există date care să formeze convingerea instanței că temeiurile avute n vedere la luarea și ulterior menținerea stării de arest s-au schimbat. Câtă vreme probatoriul nu a fost epuizat, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei, în această fază procesuală, ar periclita desfășurarea procesului penal și ar îngreuna administrarea celorlalte probe. Nu este de neglijat și prejudiciul care se reține a fi cauzat de inculpată prin fata sa ilicită și care reclamă menținerea în stare de arest a acesteia.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpata la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515cpt.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpata la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.AN/23.11.09
Tehnored AJ/2 ex/27.11.09
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Gheorghe Bugarsky
