Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 115/2009
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți în stare de arest din Penitenciarul Aiud, inculpatul asistat de avocat - apărător ales și inculpații și asistați de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului susține recursul declarat de acesta solicitând admiterea lui, casarea încheierii recurate și rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, pericolul social concret la această oră nemaiexistând. Inculpatul a fost audiat de către instanța de fond, a recunoscut și regretat fapta, se află la prima confruntare cu legea penală, împrejurări față de care apreciază că în mod nedrept s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere că la momentul săvârșirii faptei, inculpatul nu a avut reprezentarea gravității acesteia, dar după ce a realizat, o regretă și consideră că față de aceste aspecte, merită să-i mai fie acordată o șansă.
Avocata inculpaților și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive luate față de aceștia sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 148 lit. f Cod pr. penală. Solicită a se reține vârsta inculpaților, atitudinea lor sinceră de recunoaștere și regret, lipsa antecedentelor penale a acestora.
Reprezentantul -Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acestora ca temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt, inculpatul regretă fapta comisă și solicită acordarea unei șanse, arătând că în perioada de detenție a realizat gravitatea faptei comise pe care o regretă sincer.
Având ultimul cuvânt, inculpatul regretă fapta comisă și solicită a fi judecat în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, inculpatul regretă fapta comisă și solicită a fi pus în libertate, obligându-se să respecte toate obligațiile care i se vor stabili.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu la data de 19.02.2009 în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b, art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpații, și, trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT Biroul Teritorial Sibiu pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1 și de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență că temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat, iar până în prezent nu s-a administrat nici o probă care să răstoarne cele reținute de instanța care a dispus arestarea, probele administrate în faza de urmărire penală putând fi considerate ca indicii temeinice, în sensul art. 68 ind. 1 rap. la art. 143.pr.pen.
Cu privire la incidența prevederilor art. 148 lit. f pr.pen. s-a apreciat că nu există elemente noi de reapreciere a pericolului social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a fiecărui inculpat pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor, la numărul actelor materiale comise, la cantitatea considerabilă de droguri deținută și la posibilitatea de influențare a unor martori din cercul apropiaților inculpaților.
Raportat la prev. art. 5 CEDO și la art. 23 din Constituția României, s-a considerat că nu sunt justificate cererile de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestului preventiv, formulate de inculpați, motiv pentru care acestea au fost respinse.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații, și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea lor în libertate, ca urmare a dispariției, respectiv modificării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În expunerea motivelor de recurs, inculpații au susținut că pericolul social concret pentru ordinea publică nu mai există, față de faptul că au recunoscut faptele săvârșite, au colaborat cu organele judiciare, drogurile au fost confiscate, iar perioada petrecută în arest i-a determinat să conștientizeze gravitatea celor întâmplate.
S-a invocat faptul că menținerea măsurii arestării preventive nu este oportună nici prin raportare la prevederile art. 5 CEDO, fiind depășită durata rezonabilă a detenției preventive, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate fiind suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 136.pr.pen.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, măsura fiind justificată față de dispozițiile art. 300 ind. 2.pr.pen. art. 160 ind. b, art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen.
Probatoriul administrat până în prezent justifică presupunerea rezonabilă, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea inculpaților în libertate, acesta a fost just apreciat de prima instanță, având în vedere faptele reținute în sarcina lor și gravitatea deosebită a acestora, sub aspectul cantității considerabile de droguri deținute( 2 kg de cannabis ridicate de organele de cercetare penală) și caracterului repetat al actelor de oferire a drogurilor spre vânzare și consum unui cerc relativ extins de persoane.
Circumstanțele personale invocate de inculpați în apărare, precum și atitudinea sinceră avută în raport cu organele judiciare sunt împrejurări ce pot fi luate în considerare cu ocazia soluționării fondului cauzei, însă în acest moment procesual nu reprezintă, în opinia Curții, motive suficiente pentru a determina lăsarea lor în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpaților.
Pe de altă parte, raportat la circumstanțele speței și la exigențele art. 5 CEDO, nu a fost depășită nici durata rezonabilă a privării de libertate, iar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea nu este justificată momentan, raportat la scopul prev. de art. 136.pr.pen.
Pentru considerentele expuse, apreciind nefondate criticile aduse de inculpați încheierii atacate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursurile formulate în cauză și va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, conform prevederilor art. 192 al. 2.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 19.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Obligă inculpații și la plata sumei de câte 130 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul, la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS /2ex/25.02.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Tiberiu Peter, Oana Maria
