Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1167/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1167
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii penale din 25.11.2009, a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de recurs, de către parchet și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost acesta formulat în scris, încheierea recurată fiind netemeinică, în mod greșind dispunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar în rejudecare menținerea stării de arest preventiv, deoarece lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat, menținerea încheierii pronunțate de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, aceasta raportându-se la tot probatoriul administrat în cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, s-au modificat, inculpatul fiind provocat de către partea vătămată. În cauză, a fost audiat inculpatul, partea vătămată și martorii. Inculpatul nu a negat săvârșirea faptei, o regretă, nu este recidivist și raportat la toate aceste aspecte și la toate circumstanțele de fapt și de drept, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului, punerea sa în libertate, depunând în susținerea cuvântului, un memoriu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 25.11.2009, a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a fost obligat inculpatul, ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv T, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 51/06.06.2009 emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 139 aliniat 1.C.P.P. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar potrivit alin. 35măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin.1 lit. b și c, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara.
Tribunalul a reținut că inculpatul a dat declarație, atât in fața procurorului, cât si a instanței, precum si cu prilejul audierii sale cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
În declarațiile date, inculpatul relatează despre împrejurările concrete de săvârșire a faptei, respectiv în condițiile în care partea vătămată împreună cu alte persoane, fiind sub influența băuturilor alcoolice a sărit să-l bată, nereușind să scape de aceste lovituri, că nu a scos cuțitul pentru a-l înjunghia, ci în urma loviturilor repetate, acesta i-a căzut pe jos, și din disperare l-a luat pentru a se apăra.
Împrejurările legate de existența acestui atac sunt relatate și de martorii audiați în cauză în fața instanței. De asemenea, martorul, audiat la acest termen de judecată, relatează că inculpatul a fost atacat inițial de rudele părții vătămate și apoi de partea vătămată și alți prieteni ai acestuia.
Aceste împrejurări au fost evidențiate de inculpat și de ceilalți martori și chiar de către partea vătămată, astfel că aceste împrejurări concrete de săvârșire a faptei care au relevanță pentru a defini persoana inculpatului și starea de pericol pe care ar prezenta-o, impun lăsarea sa in libertate prin prisma dispozițiilor art. 148 lit. f pr.pen. dar și ale art. 5 alin 3 din CEDO.
Așa cum s-a exprimat Curtea în cauza Letellier contra Frantei, "datorită gravitații și reacției publicului la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot da naștere la tulburări de natura socială care sa justifice arestarea, cel puțin o anumita perioada. Totuși, acest motiv poate fi privit ca întemeiat și suficient doar dacă este bazat pe aspecte de fapt care duc la concluzia că punerea in libertate a acuzatului ar tulbura grav ordinea publica. Arestarea poate fi legitimă doar daca ordinea publică este efectiv amenințată".
În speța de față, chiar partea vătămată a relatat că nu se simte amenințat de inculpat, că nu este o persoană agresivă și consideră că inculpatul a scos cuțitul de frică.
Tribunalul a apreciat că în prezent, după trecerea unei perioade de timp, acea amenințare la adresa ordinii publice ce rezultă din însăși gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului s-a diminuat. Totodată, din depozițiile martorilor s-a conturat starea de fapt așa cum a fost prezentată și de inculpat. De asemenea, lipsa antecedentelor penale si modalitatea de producerea a leziunii, sunt elemente care arată că persoana inculpatului nu este o amenințare pentru societate și săvârșirea infracțiunii în sine este un incident izolat în viata sa, astfel încât simpla săvârșire a faptei nu mai reprezintă un motiv întemeiat si suficient pentru a menține măsura privativa de libertate luată față de acesta.
Deși măsura arestării preventive a fost dispusă de inculpat doar în temeiul art. 148 lit. f pr.pen, tribunalul a remarcat faptul că, in cazul inculpatului nu ar exista nici riscul de a încerca influențarea probatoriul deoarece probatoriul a fost în mare parte administrat.
de aceste considerente, tribunalul a apreciat că în prezent s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și acum nu se mai justifica menținerea acestei măsuri.
Deși s-a apreciat că nu există riscul influențării probatoriului, tribunalul a apreciat însă că este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive cu alta măsura restrictiva de libertate, respectiv interdicția de a părăsi țara, pentru a se asigura prezența acestuia la judecarea cauzei. În consecința, a dispus, in baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 indice 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a fost obligat inculpatul ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv T, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
mpotriva încheierii penale din 25.11.2009, a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș arătând că încheierea recurată este netemeinică, deoarece în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, inculpatul fiind acuzat de o faptă, de o gravitate deosebită, iar durata arestului preventiv nu a depășit un termen rezonabil, solicitându-se în final admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpatului.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, este fondat, pentru următoarele motive:
Din examinarea întregului probator administrat până în prezent, rezultă că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea, prelungirea și apoi menținerea arestului preventiv, fiind îndeplinite în continuare condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanței, această faptă fiind sancționată de legea penală, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gradul de pericol social, natura faptei reținute în sarcina inculpatului, inculpatul fiind acuzat de încercarea de a suprima viața unei persoane.
Aspectele invocate prin încheierea Tribunalului Timiș, în favoarea inculpatului, respectiv pentru argumentarea înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului, în mare parte erau cunoscute, cum ar fi, lipsa antecedentelor penale a inculpatului, modul de săvârșire a faptei reținute, iar trecerea timpului și în consecință diminuarea gravității faptei inculpatului, nu pot constitui temei pentru punerea în libertate a inculpatului, chiar și în situația în care acesta ar fi obligat să nu părăsească țara, conform dispozițiilor art.1451
C.P.P.Instanța de recurs, apreciază că în probațiunea administrată până în prezent nu au intervenit elemente de natură să conducă la o astfel de măsură, neintervenind elementele esențiale care să schimbe situația inculpatului, sub aspectul stării de arest preventiv, iar aspectele invocate de către Tribunalul Timiș, nu sunt în măsură să determine măsura înlocuirii stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Este adevărat că în cursul procesului penal regula este aceea ca inculpații să fie judecați în stare de libertate, însă în anumite situații legea permite privarea temporară de libertate a inculpaților, care sunt acuzați de săvârșirea unei fapte grave, cum este și în situația de față ( inculpatul fiind acuzat de încercarea de a suprima viața unei persoane), și astfel ordinea publică ar fi amenințată în mod efectiv de prezența unei asemenea persoane în stare de libertate, creând și un sentiment de nesiguranță, în rândul opiniei publice.
Astfel, instanța de recurs apreciază că este prioritar interesul general de apărare a ordinii publice, față de interesul particular al inculpatului, de a fi judecat în stare de libertate și în atare condiții, se apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal, este necesară privarea temporară a inculpatului, de libertate, singura măsură să asigure acest scop fiind arestul preventiv.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, va casa încheierea penală recurată, în cea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive și în rejudecare, în baza dispozițiilor art..3002.C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. va menține starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înaintea expirării termenului de 60 de zile, celelalte dispoziții ale încheierii urmând a fi menținute.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii penale din 25.11.2009, a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
Casează încheierea penală recurată, în parte, respectiv dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului și rejudecând:
În baza art.3002C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. menține starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 11.11.1974, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înaintea expirării termenului de 60 de zile.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate, care nu contravin prezentei hotărâri.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: GB/04.12.2009
Dact: 2 exempl/04.12. 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud: Fl.
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
