Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 7844/2/2009
1965/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1178
Ședința publică din data de 18 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de apărători aleși și, cu împuterniciri avocațiale depuse la filele 5, 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea recurată, solicitând a se observa că este lovită de nulitate, întrucât la termenul din 05.08.2009, instanța, îndreptând niște erori materiale din încheierile anterioare, constată pentru prima oară legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, deși cauza era pe rol de vreo trei termene, iar inculpații au fost audiați încă din luna mai, de asemenea, au fost audiați și peste J din martori. Prin urmare, există serioase probleme privind valabilitatea celorlalte încheieri pronunțate anterior, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, recunoscându-se pentru prima oară că măsura arestării este pusă în discuție abia la termenul din 05.08.2009.
Arată că inculpatul este arestat, pe de o parte, pentru că este învinuit de infracțiunea de șantaj, iar, pe de altă parte, pentru infracțiunea de favorizare a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că infracțiunea de șantaj este o infracțiune care pune părțile în poziție antagonică, iar infracțiunea de favorizare a infractorului le pune în poziție de prietenie.
Pe fondul recursului, consideră că în mod greșit se dorește a se acredita ideea că între inculpat și parte vătămată există o conivență în legătură cu rezolvarea laturii civile atâta timp cât inculpatul a declarat că nu știe cine l-a lovit, însă dacă l-a lovit se constituie parte civilă împotriva acestuia cu suma 100.000 euro. De altfel, solicită a se avea în vedere că în Codul d e procedură penală nu sunt dispoziții care să sancționeze nesinceritatea în declarații a părții vătămate și a inculpatului.
Mai solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de 9 luni de zile, depășindu-se termenul rezonabil, iar starea de sănătate a acestuia este foarte precară.
Consideră că cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
În încheierea pledoariei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Al doilea apărător ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Consideră că inculpatul este o victimă a sistemului judiciar român, acesta nefiind vinovat pentru faptele reținute în sarcina lui.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are familie, nu este cunoscut cu antecedente penale și nu există nici un indiciu că lăsat în libertate, acesta ar prezenta un pericol pentru ordinea publică sau s-ar sustrage de la cercetări.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală. Cu privire la excepția invocată, din lecturarea considerentelor încheierii și a celorlalte încheieri care au precedat-o, rezultă că apărătorii inculpaților nu au supus dezbaterii o excepție privind starea de arest preventivă a inculpaților, ci au invocat excepția neregularității actului de sesizare, în sensul că nu a fost pusă în discuție de către instanță. Or, punerea în discuție a regularității actului de sesizare nu are nici o legătură cu menținerea stării de arest, fiind o instituție distinctă care vizează fondul cauzei. Pe de altă parte, apreciază că, din analiza încheierilor precedente, starea de arest preventivă a fost menținută în termen.
Pe fondul recursului, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat infracțiunii de șantaj și a infracțiunii de favorizare a infractorului, respectiv convorbirile telefonice purtate de acesta, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că din modalitatea de desfășurare a infracțiunilor, rezultă că faptele reținute în sarcina inculpatului nu sunt antagonice, ci complementare. Astfel, învederează că, inițial, s-a comis infracțiunea de șantaj și, apoi, ca o consecință a primirii banilor și a realizării înțelegerii, s-a comis și infracțiunea de favorizare a infractorului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului și, totodată, lasă cererea de recurs la aprecierea Curții.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 5.08.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr- s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143, art. 148 lit. și art. 300 ind.2 Cod pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, rin p. rechizitoriul nr. 2526/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i și art. 176 alin. 1 lit. b Cp și art. 321 alin. 1 și 2 Cp cu aplic. art. 33 Cp și, zis "", trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului, prev. de art. 194 alin. 1 și 2 și art. 264 Cp cu aplic. art. 33 Cp, precum și a inculpatului -, arestat în lipsă, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și favorizarea infractorului, prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cp și art. 264 Cp cu aplic, art. 33 Cp.
In fapt, pentru inculpatul, s-a reținut că, ulterior participării acestuia la conflictul din data de 13.10.2008, din strada - - din sectorul 2,în contextul în care a fost înjunghiat în zone vitale suferind leziuni grave, a constrâns mai multe persoane din grupul/anturajul autorului, cu amenințarea acestora cu darea în vileag a unei fapte nereale, să-i dea o sumă de bani, ințial, acesta cerând suma de 100.000 de EURO, iar după mai multe negocieri a acceptat și primit suma de 20.000 de EURO; ulterior datei mai sus menționate, a acceptat și a participat la întâlniri și discuții cu persoane din grupul/anturajul autorului, pentru stabilirea (negocierea) sumei de bani ce urmează aop rimi pentru a se împăca cu acesta; de asemenea, după ce a dat în mod repetat declarații mincinoase la organele de urmărire penală, a contactat persoane din grupul/anturajul autorului cărora le-a comunicat amănunte cu privire la ce a declarat, cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, de a ascunde și de a distruge probe ori de a sustrage autorul infracțiunii de urmărire.
Pentru inculpatul, s-a reținut că, în data de 13.10.2008, în jurul orelor 20, pe str. - -, Sector 2, B, în contextul unui conflict între mai multe persoane, înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, cu un obiect tăietor-înțepător, a înjunghiat părțile vătămate, în zone corporale vitale, provocându-le acestora leziuni grave și a tulburat ordinea și liniștea publică.
Ulterior datei comiterii faptei descrise mai sus, acesta a contactat direct sau indirect părțile vătămate, solicitându-le să se împace cu autorul și a stabilit condițiile înțelegerii frauduloase ce a fost tăcută de ei, respectiv suma de bani ce urma a fi plătită, detaliile mărturiilor mincinoase ce urmează a fi date de către acesta organelor de urmărire penală, în care nu trebuie să divulge identitatea autorului și să nu îl recunoască din grup sau planșă foto, pentru ca fapta să rămână cu autor necunoscut și a contactat direct/indirect martorii și a stabilit cu aceștia detaliile mărturiilor mincinoase pe care urmau să le dea în fața organelor de urmărire penală, respectiv să nu divulge identitatea autorului și să nu îl recunoască din grup sau planșă foto, pentru ca fapta să rămână cu autor necunoscut, cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, de a ascunde și distruge probe și de a sustrage autorul infracțiunii de la urmărire.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu au încetat și nu s-au schimbat, justificând, în continuare, menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 143 Cpp cu referire la art. 681Cpp, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit laptele pentru care sunt cercetați, mandatele de arestare preventivă fiind emise ca urmare a incidenței disp. art. 148 lit. b, e și f Cpp - pentru inculpatul și a disp. art. 148 lit. b și f Cpp - pentru inculpatul .
De asemenea, și la acest moment procesual, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cpp, cu privire la cei trei inculpați. Astfel, Tribunalul a reținut că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații este mai mare de 4 ani și că, fiind lăsați în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, respectiv modalitatea concretă de săvârșire (prin folosirea unor bâte sau săbii, alte obiecte contondente și tăietor-înțepătoare, de natură a determina, prin folosire, decesul unei persoane; în public), natura faptelor (contra vieții și integrității persoanei), precum și consecințele produse (concretizate în leziunile produse). Totodată, pericolul concret pentru ordinea publică este determinat și de circumstanțele personale ale inculpaților, sens în care se reține că inculpatul, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, totuși este cercetat atât pentru tentativă la omor calificat, deci o infracțiune contra vieții persoanei, dar și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Cu toate acestea, în sarcina inculpatului se reține că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, direct sau indirect, prin influențarea martorilor sau a părții vătămate. De asemenea, se apreciază că, fiind lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și prin prima circumstanțelor personale, în sensul că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, totuși, din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, rezultă că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Împotriva incheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul, arătând că încheierea recurată este lovită de nulitate, întrucât la termenul din 05.08.2009, instanța, îndreptând niște erori materiale din încheierile anterioare, constată pentru prima oară legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, deși cauza era pe rol de trei termene, iar inculpații au fost audiați încă din luna mai, de asemenea, au fost audiați și peste J din martori.
Se arată că inculpatul este arestat, pe de o parte, pentru că este învinuit de infracțiunea de șantaj, iar, pe de altă parte, pentru infracțiunea de favorizare a inculpatului, iar infracțiunea de șantaj este o infracțiune care pune părțile în poziție antagonică, în timp ce infracțiunea de favorizare a infractorului le pune în poziție de prietenie.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856Cod pr.pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului prev. de art. 194 și 264 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, ulterior participării acestuia la conflictul din data de 13.10.2008, din strada - - din sectorul 2, în contextul în care a fost înjunghiat în zone vitale suferind leziuni grave, a constrâns mai multe persoane din grupul și anturajul autorului, cu amenințarea acestora cu darea în vileag a unei fapte nereale, să-i dea o sumă de bani, ințial cerând suma de 100.000 de EURO, iar după mai multe negocieri a acceptat și primit suma de 20.000 de EURO.
Se reține totodată că, ulterior, a acceptat și a participat la întâlniri și discuții cu persoane din grupul/anturajul autorului, pentru stabilirea sumei de bani ce urmează aop rimi pentru a se împăca cu acesta; de asemenea, după ce a dat în mod repetat declarații mincinoase la organele de urmărire penală, a contactat persoane din grupul/anturajul autorului, cărora le-a comunicat amănunte cu privire la ce a declarat, cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, de a ascunde și de a distruge probe ori de a sustrage autorul infracțiunii de urmărire.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constată că menținerea măsurii arestării inculpatului potrivit art. 300 ind.2 Cod procedură penală, a fost dispusă în mod legal și temeinic, cu respectarea dispozițiilor art.136, art.143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În cauză există indicii, în sensul art.143 alin.1 și art. 681Cod procedură penală, cu privire la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 Cod penal, respectiv numeroasele transcrieri ale convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei, din care rezultă cuantumul sumei solicitate familiei inculpatului, existența conflictului între cele două familii, existența negocierilor purtate între inculpat și inculpatul, precum și indicii cu privire la proferarea de amenințări la adresa membrilor familiei acestuia; cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului există, pe lângă probele de mai sus, declarațiile modificate ale inculpatului, precum și ale inculpatului, declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale.
Curtea constată că la acest moment procesual, în care cercetarea judecătorească în cauză nu a fost finalizată, există indicii temeinice în accepțiunea art. 68 ind.1 că C.P.P. inculpatul ar fi comis infracțiunea reținută în sarcina sa, astfel că este îndeplinită cerința prev. de art. 143.
C.P.P.Pe de altă parte, instanța a reținut în mod corect că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsura arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. f C.P.P. întrucât inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, comisă cu violență, chiar dacă aceasta nu s-a materializat decât verbal, precum și pentru o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției, aceea de favorizare a infractorului, și care poate avea drept rezultat împiedicarea tragerii la răspundere a unei persoane vinovate de comiterea unei infracțiuni cu caracter grav, cum este aceea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav. Astfel, există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptei pentru care este cercetat și consecințele produse și care s-ar fi putut produce.
Curtea apreciază totodată că lăsarea în libertate a inculpatului ar îngreuna cercetările în cauză, deoarece la acest moment procesual cercetarea judecătorească se află în fază incipientă, fiind necesară administrarea probei cu martori, în vederea stabilirii situației de fapt.
De asemenea, având în vedere atitudinea inculpatului și natura infracțiunilor pentru care este cercetat în cauză, Curtea constată că există pericolul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului.
Așa fiind, cercetarea judecătorească nu se poate desfășura în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate, impunându-se menținerea stării de arest a acestuia.
Pentru aceleași considerente, Curtea apreciază că solicitarea inculpatului de a se dispune luarea unei alte măsuri preventive nu este întemeiată.
Referitor la susținerea inculpatului în sensul că încheierea recurată este nelegală, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Se afirmă că încheierea este nelegală deoarece instanța, îndreptând niște erori materiale din încheierile anterioare, constată pentru prima oară legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, deși cauza era pe rol de trei termene.
Verificând încheierea recurată precum și încheierile pronunțate la termenele anterioare, Curtea constată că verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a avut loc la data sesizării instanței, astfel că au fost respectate dispozițiile art. 300 ind.1 Din C.P.P. practicaua încheierii de ședință din data de 5.08.2009 rezultă că apărătorul inculpatului a solicitat și a făcut referire la o altă instituție, aceea a verificării regularității actului de sesizare potrivit art. 300.C.P.P. astfel că în cauză se face o confuzie între cele două instituții, aceea a verificării regularității actului de sesizare prev. de art. 300.C.P.P. și verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la primirea dosarului potrivit art. 300 ind.1
C.P.P.În aceste condiții, afirmațiile inculpatului cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 300 ind.1 nu C.P.P. sunt întemeiate, iar obiectul cauzei de față îl constituie respectarea dispozițiilor art. 300 ind.2 și C.P.P. încheierea din data de 5.08.2009, iar nu o încheiere anterioară, care a făcut deja obiectul controlului judiciar.
Cât privește încadrarea juridică dată faptei, Curtea constată că la acest moment procesual nu se poate face o analiză în fond a cauzei și, în concret, a posibilității coexistenței în aceeași persoană a infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului, ci numai a îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143 și 148.C.P.P.; or, din probatoriul administrat, există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală.
Referitor la susținerea că inculpatul este arestat de 9 luni de zile, depășindu-se termenul rezonabil, iar starea de sănătate a acestuia este foarte precară, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată.
În raport de gradul de complexitate a cauzei, de obiectul acesteia - infracțiunea de omor deosebit de grav - de numărul mare de martori ce au fost sau urmează a fi audiați în cauză, de faptul că instanța de judecată a procedat în trei termene la efectuarea cercetării judecătorești, prin audierea inculpaților și a unor martori, cauza fiind amânată numai în scopul administrării probatoriului, se constată că nu a fost depășit un termen rezonabil, organele judiciare dând dovadă de diligență în vederea soluționării cu celeritate a cauzei.
În consecință, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, conform art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art.192 al.2 Cod pr.pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 obligă C.P.P. recurentul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./ 2.09.2009
Trib. BIP en.
jud.
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu
