Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 118/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații -, -, - A, -, -, -, - împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- la data de 18 februarie 2008.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales -;
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. A aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși și ;
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocata inc. a depus la dosar motive de recurs însoțite de înscrisuri - foaia matricolă.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și procedând la rejudecare a nu se mai menține măsura arestării preventive, precizând că încheierea este nelegală și netemeinică deoarece temeiurile care au stat la baza luării și, respectiv prelungirii măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că instanța de fond nu a apreciat corect oportunitatea măsurii arestării preventive în acest moment, ea trebuie făcut individual, pentru fiecare inculpat în parte și nu global. Pentru o țigară pe care a fumat-o și pentru o altă țigară pe care a oferit-o martorului, inculpatul nu trebuie să rămână arestat până la demararea cercetărilor în cauză. Inculpatul nu are nici o legătură cu inculpații din C, și nici nu a vorbit la telefon cu ei, îl cunoaște doar pe inc..
Mai precizează că s-au invocat rațiunile de utilitate procedurală dar inculpatul este o persoană izolată de restul inculpaților, la dosarul cauzei nu există probe care să-l inculpe, mai mult decât consumul unei țigări.
Pentru inculpatul -, avocatul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se dispune punerea inculpatului în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prev. de art. 136 alin.1 lit.b și c pr.penală cu raportare la art. 139.pr.penală, invocând în acest sens disp. art. 5 3 CEDO.
Solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au intervenit altele noi care să justifice menținerea măsurii preventive.
Urmărirea penală este terminată, inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, nu reprezintă un real și concret pericol pentru ordinea publică neexistând la dosar nici o probă certă, iar pericol concret trebuie să fie evident.
Inculpatul ava un loc de muncă stabil la bijuteria mamei sale, este un consumator ocazional și în împrejurări pseudorecreative. La domiciliul inculpatului nu au fost găsite droguri, nu s-au confiscat sume de bani iar datorită declarațiilor inculpatului (36 - 38) s-a extins urmărirea penală și față de, inculpat care se află în stare de libertate.
În propunerea de prelungire anterioară se reținea că sunt suficiente 90 zile - durată rezonabilă - pentru a sta în arest, or, arestarea nu înseamnă combaterea consumului de droguri, ci în mod normal ar trebui să se ia măsuri medicale și sociale, starea de arest fiind o excepție.
Avocat, pentru inc., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și procedând la rejudecare a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Precizează că tratamentul preventiv a fost egalizator ca și cum inculpații ar fi făcut același lucru deosebit de grav. Măsura preventivă a arestării a fost utilă pentru ca inculpatul să conștientizeze faptele, pentru administrarea probațiunii și pentru întocmirea dosarului, dar inculpații au recunoscut faptele comise. Inculpatul lucrat în construcții cu tatăl lui în străinătate și a venit în țară la sfârșitul lunii iunie; nu are nici o legătură cu și toate faptele nu sunt de natura a conduce la ideea că prezintă pericol social pentru a sta în arest, este infractor primar.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii preventive a arestării nu mai subzistă, inculpatul este la prima confruntare cu lega penală, a cooperat cu organele judiciare.
Pentru inculpatul A, apărătorul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate pev. de art. 145, 145/1 pr.penală. Singurele probe împotriva sa sunt declarația ic. și interceptările telefonice. Inculpatul a vândut de 2 ori (0,3 și 0,6 gr. substanță) unui agent sub acoperire și invocă în acest sens dosarul nr. 95/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, dosar în care era vorba despre 6,05 kg și 0,9 kg canabis și s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu carter administrativ.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se înlocui măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 pr.penală deoarece nu există temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere persoana inculpatului - nu are antecedente penale, a fost sincer, a regretat faptele comise și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Precizează că urmărirea penală este finalizată iar martorii nu mai pot fi influențați.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Precizează că inculpatul prezintă un pericol redus și nu mai este necesară cercetarea în stare de arest având în vedere atitudinea sinceră și se colaborare.
Pentru inculpatul, apărătorul ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se dispune punerea inculpatului în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Precizează că în actul de sesizare al instanței se face trimitere la art.16 din legea specială care este atributul exclusiv al instanței, or în ce-l privește pe inc. nu se face nici o trimitere, dar din declarațiile inculpatului rezultă că și alte persoane mai sunt implicate - ex. numitul care este plecat în străinătate. Există 2 acte materiale după identificarea lui. În sarcina inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 2 sunt reținute 4 acte materiale da din actele dosarului rezultă că are nenumărate acte materiale.
La momentul menținerii măsurii arestării preventive trebuia să se țină seama de circumstanțele reale și personale. Nu s-a ținut seama de persoana inculpatului care a recunoscut faptele comise, nu are antecedente penale și în libertate nu ar exista posibilitatea să-și schimbe poziția.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Odată cu întocmirea rechizitoriului, temeiurile care au stat la baza luării nu mi subzistă și în raport de normele constituționale și CEDO, inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, arestul nu se mai justifică și este o măsură de excepție.
Inculpatul a fost arestat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, iar la momentul sesizării instanței cu rechizitoriu s-a reținut că inculpatul deținut 8 gr de hașiș și participat la vânzarea către, și pentru această ultimă faptă "de vânzare" inculpatul nu a fost audiat. Numitul este cercetat în stare de libertate pentru aceleași fapte.
S-a afirmat că nu există echitate de tratament juridic, însă s-a motivat prin raportare și trimitere directă la încadrarea juridică.
Mai arată că simpla deținere de substanță a impune luarea unor măsuri sociale, inculpații nu formează un grup organizat, iar starea de arest preventiv este individuală.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a nu se mai menține măsura arestării preventive.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Precizează că inculpatului i se impută infracțiunile prev. de art.2 alin.1 și art. 4 alin.1 din legea specială iar în ce privește art. 16 din lege este prematur, referirea la acest art. 16 s- făcut pentru a contura atitudinea inculpatului deoarece nu a avut nici o tendință de împiedecare cercetării penale.
Nu s-a făcut nicio referire la inechitatea de tratament juridic, dar pericolul social pe care-l reprezintă este diferit de ce-l pe care-l prezintă inculpatul.
Din toate propunerile de prelungire făcute până în prezent se justifică prelungirea măsurii arestării preventive prin necesitatea anihilării unei rețele care nu există.
Circumstanțele reale (recunoașterea inculpatului, atitudinea de cooperare) cât și cel personale (vârsta, mediul familial din care provine) sunt cu referire la art. 136 alin ultim.
Durata rezonabilă a arestării preventive trebuie evaluată prin prisma circumstanțelor personale. Menținerea unei stări de arest excesive ar putea duce la aplicarea unei pedepse cu executare.
Pe tot parcursul anchetei inculpatul a fost sincer iar în cursul judecății nu-și va schimba atitudinea.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. Precizează că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților dispar doar în momentul pronunțării unei hotărâri de către prima instanță; invalidarea unei probe, schimbarea încadrării juridice se poate face numai la pronunțarea hotărârii. Nu se poate avea credința că fiind în libertate, inculpații nu ar fuma și nu ar da și altor persoane.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt învederează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt regretă faptele comise și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și susține declarațiile date.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului precizând că este prima dată când a fost implicat în așa ceva, iar motivarea instanței în ce privește riscul pentru societate este un abuz. el încercând să răstoarne această susținere. Regretă faptele comise.
având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului precizând că a greșit și regretă.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate precizând că a fost suficient 90 zile cât a stat în stare de arest.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin încheierea penală din 18 februarie 2008 a Tribunalului Hunedoaras -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și A, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat și subzistă și în prezent.
Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat recurs, solicitând a fi puși în libertate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut în mod corect că inculpații recurenți au fost arestați pentru învinuirea de a fi săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, Legea nr. 365/2002 și art. 279 al. 1 Cod penal, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în liberate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societății civile și un pericol pentru ordinea publică, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri sunt neschimbate și subzistă și în prezent.
Față de cele reținute și de dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea acestui recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, -, - A, -, -, - și - împotriva încheierii penale din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de câte 50 lei, fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
dact. 2 ex/26.02.2008
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
