Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1187/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2053/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIEPENALĂ NR. 1187
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul,având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii de menținere măsură de arestare preventivă din data de 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală. în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, solicită în temeiul art. 141 Cod procedură penală rap. la art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii atacate și reținând cauza în stare de judecată, în temeiul art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b alin 2, ipoteza II și III Cod procedură penală a se constata că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat și că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, urmând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Încheierea atacată este nelegală, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a menține măsura arestării preventive, instanța de fond a motivat că " temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, conform art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală și că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare prev. de art. 136 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală, art. 149/1 Cod procedură penală și art. 148 lit.f Cod procedură penală.
În mod eronat, instanța de fond aplicat dipozițiile art. 160/b alin 2 Cod procedură penală. Acest articol a fost introdus prin art. I pct. 7 din Legea 281/2003, suferind modificări ulterioare.
Însă la data de 24 09 2008 acest text de lege avea următorul curpins" dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea măsurii preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului". Instanța de judecată, pe lângă faptul că nu a argument în mod adecvat care sunt temeiurile care au fost probate- prin dovezi administrate în dosarul cauzei - privitoare la " pericolul concret pentru ordinea publică " nu a respectat nici obligația impusă, conform art.20 alin 2 din Constituția României, art.5 oar.3,ipoteza III și art. 46 din Cedo, având în vedere hotărârea din 08.11.2007 a CEDO care a stabilit o nouă obligație a statului în cazul prelungirii ( menținerii) stării de arest preventiv, potrivit cu care " statul are obligația să verifice - din oficiu- punctual și concret dacă existau și alte măsuri preventive alternative ce puteau fi aplicabile, măcar de la un punct al detenției încolo".
Cu alte cuvinte, consideră că instanța europeană a impus statelor obligația, ca de fiecare dată, când detenția depășește o anumită limită să justifice prin date concrete, cu o altă măsură preventivă nu putea să-și atingă scopul.
Deși după administrarea parțială a probelor, respectiv audierea inculpatului, audierea părții vătămate constituite parte civilă, audierea martorilor, rezultă că nu inculpatul este autorul infracțiunii și anume martorul, instanța de judecată în continuare a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Față de referirea instanței la faptul că " temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului" învederăm instanței care au fost, între altele, aceste temeiuri, în data de 04 ianuarie 2008 când a fost luată această măsură. Instanța de fond nu a arătat care sunt acele probe ce ar atestat un pericol concret, că lăsarea în libertate a inculpatului ar leza ordinea publică, cu atât mai mult cu cât este vădită referirea primei instanțe de judecată la inculpații, probabil, din alt dosar.
Nu în ultimul rând, arată că cel puțin 1 temei de drept și de fapt nu mai subzistă, respectiv art. 176 lit. b Cod procedură penală.
Astfel, deși se vorbește constant de tentativă de omor asupra 3 persoane, în rechizitoriu se arată:" chiar dacă două dintre persoanele înjunghiate de inculpatul ( în speță și ) au suferit cât o singură leziune care nu le-a pus viața în primejdie, toate faptele reflectând intenția ( chiar și indirectă) de a ucide, evocându-se 3 decizii penale de fostul tribunal Suprem, însă nici una dintre acestea nu vizează situația faptică dedusă judecății.
În realitate, dacă se poate reține ceva ce s-ar putea, eventual vorbii de o tentativă de omor asupra unei singure persoane și anume, dar pentru care, inculpatul nu a fost trimis în judecată.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat ca fiind nefondat, apreciind încheierea atacată prin care a fost menținută starea de arest preventiv, ca fiind legală și temeinică, fiind respinsă totodată cererea de înlocuire a măsurii preventive.
În fapt, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav, reținându-se că la data de 30.12.2007, pe fondul unui conflict a înjunghiat cu un briceag mai multe persoane, provocând leziuni vitale numitului. Măsura preventivă a fost menținută și luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege cât și pericolul social concret, care rezultă din fapta de o gravitate deosebită, săvârșită împotriva vieții.
Solicită obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a ucide și că regretă săvârșirea faptei.
INSTANȚA
03 Octombrie 2008
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Simona
