Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1203/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1203R
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata, împotriva încheierii penale de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata recurentă în stare de arest preventiv, asistată de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpată, casarea încheierii recurate și rejudecând, punerea în libertate a acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca fiind temeinică și legală.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei, urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată la expirarea termenului legal de 60 zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara, formulată de apărătorul ales al inculpatei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatei, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acesteia subzistă și în prezent, aceasta fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni referitor la care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv infracțiune de o gravitate deosebită, cu consecințe nefaste asupra părții vătămate, aspecte care impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. Astfel, în temeiul art. 300 indice 2 Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană drepturilor omului, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatei.
Împotriva încheierii penale de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpata, solicitând să fie judecată în stare de libertate.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar cu ocazia susținerii orale a acestuia, împrejurările invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele procedurale efectuate în fața instanței. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174.Cod Penal temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatei și martorilor și. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatei, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatei și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează integritatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. reținând culpa procesuală a inculpatei în declararea unei căi de atac nefondate, o va obliga la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii penale de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpata recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LB/11.12.2009
Tehnored AJ/2 ex/14.12.2009
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
