Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 121
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mi sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat, că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv. Probatoriul administrat nu conturează așa zisa infracțiune de omor reținută în sarcina inculpatului. Inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptei, a arătat că s-a aflat la locul incidentului dar că nu a participat în nici un fel. Solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, urmând ca acesta sa fie prezent la toate termenele de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Cauza se află de mult timp pe rol, timp în care instanța și-a putut formula o opinie și, în mod corect, a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv față de inculpatul .
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că este nevinovat.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 10 februarie 2009 Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor art.300 ind.2 raportat la art.160 ind..1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispusă față de inculpații și în baza mandatelor de arestare preventivă nr.19/U din 1 iunie 2008 și respectiv nr.20/U din 1 iunie 2008 emise de Tribunalul Iași.
În baza art.160 ind. b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut:
Potrivit dispozițiilor art.300 ind.2 și 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța are obligația, ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, conform alin.2 și 3 ale art.160 ind. b Cod procedură penală, instanța poate fie să revoce măsura de arest preventiv - atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate -, fie să mențină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Verificând toate actele și lucrările dosarului prin prisma legalității măsurii preventive a inculpaților și instanța constată că această măsură preventivă a fost luată, prelungită și menținută în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Față de acestea, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților și este în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie, situație în care nu se impune revocarea ei pe considerentul ilegalității.
Analizând și evaluând sumar mijloacele de probă existente la dosar instanța reține că de la momentul arestării preventive a fiecăruia dintre inculpați nu au apărut, în privința niciunuia, elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării - cele prevăzute la art.143 și la art.148 lit. f Cod procedură penală au încetat, după cum nu au apărut nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpații arestați preventiv, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, instanța apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților.
În acest sens, este necesar a se menționa că, într-o jurisprudență constantă, Curtea de la Strassbourg a stabilit că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autorităților judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă, ceea ce nu e cazul în speța de față, inculpații fiind arestați preventiv la data de 01.06.2008.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să constate ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și și să dispună menținerea acesteia.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că din probatoriul administrat nu se conturează săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de omor reținută în sarcina acestuia, inculpatul având o poziție constantă de nerecunoaștere a faptei, a arătat că s-a aflat la locul incidentului dar nu a participat în nici un fel la săvârșirea faptei.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul din 21 iulie 2008, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art.174 alin.1 - 176 alin.1 lit. d, art.211 alin.3, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În esență, prin actul de acuzare și trimitere în judecată, s-a reținut că faptele inculpatului, care în seara zilei de 31 mai 2008, împreună cu altul a aplicat mai multe lovituri lui - agent de pază aflat în exercițiul funcțiunii, care au dus la decesul acestuia și a sustras un telefon mobil marca "Nokia 1112" și un spray lacrimogen marca "" în valoare de 143 lei, precum și cireșe întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Cauza se află în faza de cercetare judecătorească, care nu a fost finalizată, urmând a se pune în discuție și a se dispune asupra cererilor de probe formulate de inculpații arestați preventiv.
Au fost audiați în cauză martorii propuși prin actul de inculpare, cu excepția unuia dintre ei.
Inculpatul a fost arestat preventiv încă din cursul urmăririi penale, măsura arestării fiind menținută în faza cercetării judecătorești.
S-a dispus inițial arestarea în temeiul art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probatoriile administrate conturează în continuare bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat iar temeiul inițial de arestare prevăzut de art.148 lit. Cod procedură penală este actual, subzistă și în prezent, nu s-a modificat și nu a încetat pentru a deveni aplicabile dispozițiile art.139 Cod procedură penală, vizând revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Poziția procesuală de nerecunoaștere a inculpatului va fi evaluată de instanța de fond în contextul amplului probatoriu ce va fi administrat, declarațiile inculpatului având valoare probatorie egală cu a celorlalte probe administrate, și nu poate constitui prin ea însăși motiv de revocare a măsurii arestării preventive.
Cum criticile formulate în recurs nu sunt fondate, temeiul de arestare fiind actual raportat la contextul infracțional, considerându-se că protejarea ordinii publice rămâne prevalentă, lăsarea în libertate a inculpatului creând pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din gradul de pericol social al infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, mijloace de comitere, consecințe letale produse, soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului este în acord cu legea și este întemeiată. Sunt incidente dispozițiile art.160 ind. b alin.3 Cod procedură penală, în sensul că temeiul inițial de arestare impune continuarea privării de libertate a inculpatului.
Așa fiind, conform art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2009 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 24.05.1986, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Obligă inculpatul-recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
24.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Mihaela Chirilă, Daniela Dumitrescu
