Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 121
Ședința publică din 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Ghertner Artur
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință dată în Cameră de Consiliu din martie 2009.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, pune în vedere inculpatului că are dreptul să dea o declarație, iar tot ceea ce va declara poate fi folosit atât împotriva cât și în folosul său.
Inculpatul, având cuvântul arat6ă că nu dorește să dea o nouă declarație și își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, invocând două motive de casare cu trimitere spre rejudecare, cu consecința revocării măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri și anume, nerespectarea dreptului la apărare, ce a fost invocat și la instanța de fond și care a răspuns că se aplică în alte situații. Astfel, a învederat la prima instanță disp. art. 318 titlul II Cod pr.penală, care prevede că în cazul în care inculpatul se află în stare de deținere, președintele completului se încredințează dacă inculpatul a primit în termenul prevăzut de art. 313 al. 3 - respectiv 5 zile, copia actului de sesizare al instanței, iar dacă actul nu a fost comunicat și inculpatul cere, judecata se amână. Coroborând aceste dispoziții cu cele prev. de art. 160 Cod pr.penală, este clar că instanța trebuia să dea un termen pentru apărare. Ori, instanța de fond a motivat că inculpatul a fost asistat de avocat ales în cadrul urmăririi penale, dar nu a avut în vedere că s-au efectuat lucrări suplimentare. În același context, a mai invocat și disp. art. 6 al. 3 lit. b din CEDO, care privește dreptul la apărare, orice acuzat având dreptul să dispună de timpul și înlesnirile apărării sale, iar încălcarea acestui drept nu poate fi reparată în calea de atac a recursului, astfel încât se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Al doilea motiv de casare este cel prev. de artr. 3859al. 1 pct. 9 rap. la art. 356 al. 1 lit. c Cod pr.penală, respectiv la motivarea hotărârii. Astfel, având în vedere disp. art. 148 al. 1 Cod pr.penală, instanța de fond trebuia să respecte atât această cerință, adică să motiveze în fapt raportat la probele din dosar, dacă există date sau indicii temeinice, din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta, lucru ce nu a făcut. Referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică, prev. de art. 148 lit. f Cod pr.penală, instanța nu a motivat și nu a arătat probele din care rezultă acest lucru, astfel încât consideră că a fost eludat un text de lege. Un al doilea aspect îl reprezintă faptul că instanța de fond nu a motivat în nici un fel, decât în drept respingerea cererilor formulate, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă inexistența probelor care să conducă la ideea că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă, iar motivarea că ar exista o rezonanță a faptei în colectivitate, nu poate exista doar pentru inculpatul recurent, în condițiile în care au fost cercetați un număr de 47 de persoane, unele dintre ele pentru aceleași fapte, iar această rezonanță a faptelor în colectivitate, nu poate exista doar pentru clientul său și în plus, atât practica internă cât și jurisprudența CEDO prevăd că pericolul social pentru ordinea publică dispare odată cu trecerea timpului, iar această măsură coercitivă nu trebuie să depășească un termen rezonabil. A mai invocat faptul că inculpatul are referințe bune de la autoritățile statului, are familie, 4 copii minori, are o situație socială, iar buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate. Pentru aceste motive și pentru a fi respectat principiul egalității de tratament, față de ceilalți inculpați trimiși în judecată pentru aceleași fapte, cu aceiași încadrare juridică și aceleași limite de pedeapsă și asupra cărora nu s-a luat măsura privativă de libertate, a cerut admiterea recursului.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind au fost respectate principiile consacrate de art. 289, 290 și 293 Cod pe.penală, nefiind astfel încălcat dreptul inculpatului la apărare. Față de cererea subsidiară, ce vizează înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, a apreciat că nu poate fi admisă, atâta vreme cât în sarcina inculpatului s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, astfel încât această măsură nu ar avea eficiență.
Pe fondul cauzei, a apreciat că soluția este legală și temeinică, având în vedere că din probele administrate faptele reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite. Raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, a arătat că în mod corect s-a reținut existența acestuia, având în vedere natura faptelor comise, inculpatul fiind autorul principal al acestora precum și faptul că a influențat un polițist să-și încalce obligațiile, dând o caracterizare de bună purtare a inculpatului, deși acesta are cazier judiciar. Apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a cerut respingerea recursului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr- s-a dispus printre altele și respingerea cererilor formulate de inculpatul prin apărător privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul, iar în temeiul art. 3001alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 18D/P/2008 din martie 2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava pentru o serie de infracțiuni care privesc criminalitatea organizată.
S-a reținut că atât la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului cât și ulterior cu ocazia prelungirii acesteia în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală temeiuri care subzistă și în prezent și impun menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.
S-a reținut că în cauză nu au apărut împrejurări noi care să modifice temeiurile care au impus luarea împotriva inculpatului a măsurii arestării preventive și nici nu se poate reține că măsura preventivă a fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul care a invocat mai multe motive de casare.
Un prim motiv de casare invocat este acela că în fața instanței de fond a fost lipsit de apărare.
În acest sens a arătat că nu a avut timp să ia la cunoștință despre conținutul rechizitoriului iar instanța a efectuat o judecată cu încălcarea art. 318 Cod procedură penală. În acest sens arată că deși a cerut un termen în vederea pregătiri apărării, instanța i-a respins această cerere.
Un alt motiv de casare invocat este acela al nemotivării încheierii recurate.
A arătat că a solicitat în fața instanței de fond revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive și deși aceasta s-a pronunțat asupra cererii nu a motivat de ce a respins-
Tot sub aspectul nemotivării încheierii a arătat că atunci când instanța a reținut existența pericolului concret pentru ordinea publică aceasta nu arătat care sunt probele certe pe care se bazează aceste susțineri.
A arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat inițial arestarea sa preventivă cel puțin sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică care odată cu trecerea timpului s-a diminuat.
În ceea ce privește rezonanța faptei în colectivitate reținută de către instanța de fond a arătat că reținerea acestui aspect doar în ceea ce privește persoana sa este inechitabilă atâta timp cât în cauză există mai multe persoane cercetate.
A mai arătat că măsura arestării preventive dispusă împotriva sa nu mai corespunde în acest stadiu procesual scopurilor instituite de art. 136 Cod procedură penală și în cauză durata arestării sale depășește un termen rezonabil.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește motivul de casare și nelegalitate invocat de către inculpatul recurent privind lipsa de apărare în fața instanței de fond se constată că acesta nu este dat în cauză.
Astfel, sub acest aspect se poate observa din practicaua încheierii recurate că inculpatul a fost asistat în fața instanței de fond de apărător ales care a pus concluzii cu privire la starea de arest preventiv formulând în acest sens cereri de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea.
În aceeași ordine de idei se poate observa că instanța de fond a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 313 Cod procedură penală care potrivit alin. 4 prevăd că în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest judecătorul, la primirea dosarului fixează un termen care, potrivit art. 3001Cod procedură penală nu poate fi mai mare de 48 de ore, înlăuntrul căruia i se comunică citația împreună cu o copie a actului de sesizare a instanței.
Din actele dosarului nr- al Tribunalului Suceava rezultă că actul de sesizare a DIICOT-Serviciul Teritorial Suceava respectiv rechizitoriul a fost înregistrat la data de 24.03.2009 iar termenul de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului a fost fixat la data de 25.03.2009 cu respectarea dispozițiilor legale.
Într-adevăr dispozițiile art. 318 Cod procedură penală invocate de inculpatul recurent ca fiind încălcate de către instanța de fond fac parte tot din capitolul II al Titlului II al codului d e procedură penală privind judecata în primă instanță însă aceste dispoziții legale nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză întrucât la termenul din 25.03.2009 în fața primei instanțe nu au fost dispuse măsuri privind fondul cauzei.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de casare invocat de inculpatul privind nemotivarea încheierii recurate, Curtea constată că nici acesta nu este dat în cauză întrucât instanța de fond și-a motivat pe larg soluția adoptată, făcând în acest sens referire atât la situația de fapt reținută cât și la aspectele de drept ale cauzei.
În ceea ce privește soluția de menținere a măsurii arestului preventiv dispusă de către instanța de fond Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 62 A din 14.11.2008 a Tribunalului Suceavaa fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava și s-a dispus luarea împotriva inculpatului a măsurii arestului preventiv.
Ulterior măsura arestului preventiv a fost prelungită motivat de către instanța de judecată competentă să judece în fond cauza.
Pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului cât și pentru prelungirea ulterioară a acestei măsuri instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală respectiv existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
După efectuarea actelor de urmărire penală prin rechizitoriul nr. 18D/P/2008 din 23.03.2009 a DIICOT - Serviciul Teritorial Suceavas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor:
- " constituire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003,
- "contrabandă", prev. de art. 270, coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și
- "instigare la trecerea frauduloasă a frontierei de stat", prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 70 al. 1 din nr.OUG 105/2001, aprobat prin Legea nr. 243/2002, cu mod. ulterioare cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Faptele au constat în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2008, constituit o grupare infracțională organizată transnațională împreună cu cetățeni români și cetățeni ucraineni, având ca scop comiterea infracțiunii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană (infracțiune gravă conform art. 2 pct. 6 din Legea nr. 39/2003). Totodată, în perioada iulie - noiembrie 2008 -numitul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin săvârșirea mai multor acte materiale, a determinat mai mulți membri ai grupării - cetățeni români - să treacă ilegal, peste frontiera, diverse cantități de țigări de proveniență ucraineană, ori a participat personal la asemenea fapte. De asemenea, în baza aceleiași rezoluții infracționale i-a determinat pe și ca în noaptea de 07/08 iulie 2008, respectiv în noaptea de 12/13 august 2008, să treacă ilegal frontiera de stat a României în Ucraina, în dreptul loc. Straja, jud. S, cu scopul de a prelua diverse cantități de țigări de proveniență ucraineană, cei doi revenind apoi în țară tot prin trecerea ilicită a frontierei de stat.
Astfel, în perioada precizată mai, inculpatul, împreună cu alți coinculpați, a organizat, coordonat și desfășurat introducerea în țară peste frontiera "" a mai multor transporturi de țigări de proveniență ucraineană, marfă ce a fost transportată ulterior spre diferite locații de către membrii grupului după cum urmează:
- în noaptea de 12/13.04.2008, pe baza înțelegerii prealabile avute cu membrii ucraineni ai grupării (, ), inc. i-a determinat pe învinuiții, să treacă fraudulos frontiera de stat cu Ucraina, în zona loc. Straja, jud. S, de unde aceștia au preluat și introdus ilegal în țară cantitatea de 24.990 pachete de țigări de proveniență ucraineană, fiind identificați și prinși de organele poliției de frontieră imediat după intrarea pe teritoriul României;
- în noaptea de 07/08.08.2008, pe baza înțelegerii prealabile avute cu membrii ucraineni ai grupării (, ), inc. i-a determinat pe învinuiții, precum și alți suspecți încă neidentificați, să treacă fraudulos frontiera cu Ucraina, în zona loc., jud. S, de unde aceștia au preluat mai multe baxuri de țigări, revenind apoi în țară prin același loc, tot prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat. La solicitarea inculpatului, învinuiții au transportat țigările astfel introduse la locuința învinuitului, din com. Straja, jud. S, de unde acesta în dimineața următoare, le-a transportat cu autoturismul proprietate la învinuiții și G, din loc., jud. S;
- în noaptea de 09/10.11.2008 inculpatul, împreună cu coinculpații, și au trecut ilegal frontiera de stat în Ucraina, în dreptul 785, în zona loc. de, de unde au preluat o cantitate de cca 25 baxuri (12.500 pachete) de țigări de proveniență ucraineană, de la membrii ucraineni ai grupării, pe care ulterior le-au transportat la inculpata, din loc., jud.
- în noaptea de 13/14.11.2008 inculpatul, împreună cu coinculpații, și s-au deplasat din nou în zona de frontieră, în dreptul 785, în zona loc. de, unde intenționau să treacă ilegal frontiera de stat cu Ucraina, pentru a prelua de acolo cca. 50 baxuri (25.000 pachete) de țigări de proveniență ucraineană, activitate întreruptă de prinderea lor în flagrant de către organele de urmărire penală.
Prin activitatea infracțională de care este acuzat că a desfășurat-o, inculpatul a asigurat introducerea în țară și comercializarea în mod ilegal a unui număr însemnat de pachete de țigări, introduse prin contrabandă pe teritoriul României, cu consecința alimentării economiei subterane și prejudicierea bugetului de stat, prin neplata obligațiilor fiscale aferente.
Potrivit art. 3001alin. 1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului în instanță după procedura instituită de art. 313 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit alin. 3 al aceluiași text legal anterior prezentat, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale arătate de art. 3001Cod procedură penală.
În ceea ce privește temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului, Curtea constată față de întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală că acestea, respectiv cel prev. de art. 143 și cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel în ceea ce privește temeiul prev. de art. 143 Cod procedură penală în cauză rezultă indicii temeinice așa cum sunt ele definite de art. 681Cod procedură penală de săvârșire a infracțiunilor de către inculpat.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, Curtea constată că în cauză pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În mod corect a apreciat instanța de fond că pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat ca o condiție necesară luării măsurii arestării preventive de teza a II-a, lit. faa rt. 148 Cod procedură penală rezultă atât din natura și gravitatea ridicată a faptelor de criminalitate organizată, din faptul că infracțiunile de acest gen cu implicare transfrontalieră cunosc un nivel de creștere alarmant cât și din rezonanța negativă a acestor fapte asupra societății civile.
infracțiunilor asupra societății civile se reflectă după cum a reținut și instanța de fond, în urmările ce au decurs din comiterea unor astfel de infracțiuni constând în starea de alertă ce caracterizează perioada imediat următoare anihilării grupului, atingerea gravă a eforturilor de securizare a frontierelor de stat, a prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neplata taxelor vamale aferente introducerii țigaretelor pe teritoriul României cu consecința alimentării economiei subterane, situații ce sunt de natură a produce perturbații la nivelul disciplinei publice în condițiile în care nu s-ar reacționa eficient și ar crea o stare de incertitudine și neliniște în rândul cetățenilor.
Nu pot fi primite motivele de recurs ale inculpatului prin care arată că nu i se poate reproșa doar lui rezonanța negativă a faptelor asupra societății civile, atâta vreme cât instanța judecă cauza potrivit art. 317 Cod procedură penală, în limitele investirii doar cu privire la fapta și persoana arătată în actul de sesizare.
De asemenea în stabilirea gradului concret de pericol social cât și a rezonanței negative a faptelor asupra comunității nu este de neglijat și activitatea infracțională desfășurată de fiecare membru al consorțiului procesual.
Inculpatul a fost arestat prin încheierea nr. 62 A din 14.11.2008 a Tribunalului Suceava iar durata arestului preventiv a acestuia nu poate fi considerată că a depășit termenul rezonabil așa cum este el recomandat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței sale.
Față de cele prezentate și văzând că măsura arestării preventive a inculpatului satisface în continuare exigențelor și scopului procesului penal așa cum este reglementat de art. 136 Cod procedură penală, nefiind astfel dată nicio cauză de revocare sau de înlocuire a acestei măsuri Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.03.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. BO
Tehnored BC
3 ex/27.03.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu, Ghertner Artur
