Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 123/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 29.11.1991, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani ) și ( fiul lui și, născut la data de 23.09.1965, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani ) împotriva încheierii de ședință nr- din 21.09.2009 a Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații recurenți G și, în stare de arest, asistați de av. -, în baza delegației nr.4262/30.09.2009 eliberată din oficiu de Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, inculpații G și arată că își mențin recursurile.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților arată că aceștia au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Apreciază că recursurile inculpaților sunt fondate și solicită a fi admise ca atare.
În fapt, din probele administrate în fața instanței de fond, respectiv declarația părții vătămate a rezultat practic că în ceea cel privește pe inculpatul fapta nu există, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, fapta s-a consumat cu acordul părții vătămate cu mai multe ocazii, la date diferite. A mai arătat partea vătămată că declarațiile anterioare date în fața organului de poliție au fost formulate în acea manieră, întrucât s-a temut de reacțiile părinților împotriva acesteia.
Față de aceste probe administrate la acest moment, apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și ulterior, pentru menținerea și prelungirea acestei măsuri și solicită a se dispune lăsarea în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public arată că modificarea de poziție a părții vătămate și a inculpaților în fața instanței de judecată nu poate conduce la concluzia că starea de pericol pentru ordinea publică a dispărut, în condițiile în care inculpații ar fi lăsați în stare de libertate.
Este adevărat că partea vătămată a revenit în fața susținerilor inițiale, însă o judecată corectă și obiectivă a cauzei în condițiile art.63 Cod pr.penală conduce la concluzia că vor fi avute în vedere nu numai probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești sau numai celor administrate în faza de urmărire, ci trebuie analizate împrejurările concrete care au determinat și motivele pe care părțile susțin că le-au avut atunci când au revenit asupra declarațiilor inițiale.
De altfel, inculpații în primele declarații au recunoscut săvârșirea faptelor, poate mai puțin pe cea de tâlhărie, dar în mod cert pe cea de viol au recunoscut- De asemenea, partea vătămată a arătat pe parcursul urmăririi penale în mod constant că inculpații sunt cei care prin constrângere au întreținut relații sexuale cu ea. În cauză au fost administrate și identificate mijloace de probă de natură tehnică - expertiza ADN și expertiza dactiloscopică, identificându-se urma papilară pe întrerupătorul din incinta locuinței părții vătămate a inculpatului.
De asemenea, au fost puse în evidență în probele biologice ridicate atât urme ale ADN-ului lui G,cât și a lui, care, coroborate cu declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală, atestă cel puțin în acest moment împrejurarea că fapta sesizată de partea vătămată subzistă, astfel încât consideră că recursurile declarate de inculpați la acest moment sunt nefondate și urmează a se respinge ca atare, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul recurent G solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a dispus în conformitate cu disp. art. 3002.C.P.P. menținerea stării de arest a inculpaților G și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 2597/P/2008, au fost trimiși în judecată inculpații G și, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie - prev.de art. 197 al.1,2 lit.a și al.3 și art. 211 al.1,2 lit.b și al.2 ind.1 lit.c cu aplic. art.75 lit.c,art 99 și urm. și art.33 lit.a, constând în aceea că în după amiaza zilei de 26.11.2008 orele 18.00- 19.00, autori necunoscuți au obligat-o pe minora în vârstă de 14 ani, să întrețină cu ei relații sexuale normale și perversiuni sexuale prin amenințare și violență, după care au deposedat-o de un telefon mobil și suma de 100 lei.
Împotriva inculpaților s-a dispus arestarea preventivă, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 26,27 din 4.12.2008 și s-a prelungit măsura arestării succesiv.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, în dosarul de urmărire penală existând indicii certe că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a mai precizat că gravitatea deosebită a faptelor, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel că în baza art. 300 ind.2 C.P.P. Tribunalul a arătat că va menține arestarea preventivă a acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs cei doi inculpați, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, s-a susținut de către apărătorul din oficiu că în ceea ce-l privește pe inculpatul G, fapta nu există raportat la declarația părții vătămate, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, fapta s-a consumat cu acordul părții vătămate. Inculpatul a mai invocat faptul că e minor și nu are antecedente penale.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Considerăm că față de inculpați se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În cauză sunt incidente prevederile art.143 Cod pr.penală - probatoriile administrate în faza urmăririi penale conduc la presupunerea că cei doi inculpați au comis o faptă prevăzută de legea penală.
Apreciem că temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod pr.penală subzistă și în prezent, întrucât infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea prev. de art. 197 alin.1,2 lit.a, al.3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul G și infracțiunile prevăzute de art. 197 alin.1,2 lit.a alin.3 teza I Cod penal și art.211 alin.1,2 lit.b și alin.21lit.c Cod penal, ambele cu aplicarea art.99 Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul ).
De asemenea, la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent, din care rezultă că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că inculpatul e minor și e la primul impact cu legea penală nu e de natură să conducă la acest moment la lăsarea sa în stare de libertate, întrucât conform art. 136 Cod pr.penală, la alegerea măsurii preventive, pe lângă circumstanțele personale se are în vedere și gravitatea infracțiunilor deduse judecății.
Totodată, modificarea depoziției părții vătămate și a inculpaților în fața instanței, nu poate conduce la concluzia că starea de pericol pentru ordinea publică a dispărut, în condițiile în care inculpații ar fi lăsați în libertate.
Față de dispozițiile art. 136 Cod pr.penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpaților în stare de arest.
Având în vedere cele de mai sus, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G și.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 29.11.1991 în F, județul V, domiciliat în F, strada 1 - 1918 nr.31, apartament 12, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani ) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 23.09.1965 în F, județul V, domiciliat în F,-, - 1, apartament 55, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani ) împotriva încheierii de ședință nr- din 21.09.2009 a Tribunalului Vrancea.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații și G la câte 200 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat -, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.10.2009.
PREȘEDINTE, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./ 02.10.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
