Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1234/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 1234

Ședința publică de la 09 2009

PREȘEDINTE: Aurel Ilie Președinte Secție

- - - - JUDECĂTOR 2: Membri Onița Dumitru

- - PREȘEDINTE: Aurel Ilie

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 7 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv, susținând că temeiurile ce au fost avute în vedere la data arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă iar lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că își însușește concluziile apărătorului.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Prin încheierea din 7 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui - și, născut la data de 20 August 1958 în Băilești, județul D, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ D (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 42 din data de 17.08.2009 emis de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj cu nr. 618/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul, aflat în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cp.

În fapt, s-a reținut că, la data de 16.08.2009, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima, inculpatul a lovit-o cu putere cu pumnul în față, fapt ce a determinat căderea victimei pe spate și lovirea acesteia cu ceafa de bordura trotuarului. Victima și-a pierdut cunoștința, fiind transportată la Spitalul Municipal Băilești, unde a decedat la scurt timp.

Prin rezoluția din data de 16.08.2009, dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a început urmărirea penală împotriva numitului cu privire la infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cp, iar prin ordonanța din 17 august 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja dispus, în baza art. 235.C.P.P. punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva numitului.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 618/P/2009 și în baza art. 148 alin. 1 lit. f) Cpp și art.149/1 alin. 10 Cpp, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 17.08.2009 până la data de 14.09.2009, apreciindu-se ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 136 alin. 1 și 8.

C.P.P.

A fost emis mandat de arestare preventivă nr. 42 din 17.08.2009.

Ulterior, prin încheierea din 09.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Dolj, s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 15.09.2009 până la data de 14.10.2009.

Prin încheierea din 09.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, s-a mai prelungit încă o dată arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 15.10.2009 până la 13.11.2009 inclusiv.

Prin încheierea pronunțată la data de 04.11.2009, Tribunalul Dolja menținut, potrivit art. 3001.C.P.P. raportat la art. 160b C.P.P. starea de arest preventiv luată față de inculpat.

asupra cererii de față, instanța de fond a arătat că, fapta pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele grave pe care le comportă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă este mai mare de 4 ani și există probe și indicii temeinice cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea faptei descrise.

Tribunalul a mai reținut că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă inițială a inculpatului așa cum au fost expuse în încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 17.08.2009, se mențin în continuare și justifică privarea acestuia de libertate, întrucât circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta penală evidențiază o periculozitate sporită a inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani; pe de altă parte, prin natura ei, fapta prezintă un grad ridicat de pericol fiind faptă de violență, cu o rezonanță socială deosebită, de natură a genera un sentiment de insecuritate și teamă în rândul membrilor societății civile și, în mod special, al membrilor comunității în care locuiește inculpatul.

De asemenea, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunii de genul celei reținute în sarcina inculpatului, dublată de impactul pe care această infracțiune deosebit de violentă îl propagă asupra membrilor societății, a condus instanța la concluzia necesității privării de libertate a inculpatului, identificându-se și în prezent existența temeiurilor care au impus arestarea preventivă, măsura având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal conform art. 136.C.P.P. pentru atingerea obiectivelor reglementate de art. 1.C.P.P. și art. 200.

C.P.P.

Sunt realizate și cerințele prevăzute de art. 5 paragraful I lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Lg. 30/1994 constând în aceea că în cauză sunt motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, respectiv că există indicii temeinice, astfel cum sunt prevăzute expres și în dispozițiile art. 68/1 și 143 C.P.P. în sensul că din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-a dispus trimiterea în judecată a săvârșit fapta, așa cum a reieșit și din probele administrate în cauză.

S-a constatat astfel că toate aceste temeiuri, care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici un indiciu în acest sens iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența nici unui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită.

Pentru toate aceste considerente, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160bp Cod Penal, a fost menținut măsurii arestării preventive a inculpatului.

Aceleași onsiderente au justificat și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, invocând oral, atât personal cât și prin apărător ales, că temeiurile care au justificat măsura arestării preventive nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a acestuia, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recursul este nefondat.

Analizând probele administrate în cauză se constată că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moartea, prev. și ped. de art. 183 cod penal.

Potrivit dispoz. art. 3002Cod procedură penală, instanța este datorare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, această măsură.

Cum, în speța de față, inculpatul a fost arestat în condițiile prevăzute de lege iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat și în raport și de gravitatea deosebită a faptei, în mod justificat instanța de fond a menținut măsura procesuală a arestării preventive.

Existența pericolului pentru ordinea publică rezultă, între altele, din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unei fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor judiciare.

Așa fiind, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, nefiind incident vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală, se va respinge recursul de față, ca nefondat, în conformitate cu dispoz. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 7 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 9 2009.

- - - - -

Grefier,

Red.jud.OD.

IB/14.12.1009

9 2009,

Băilești va urmări și încasa de la rec.inc. 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Președinte:Aurel Ilie
Judecători:Aurel Ilie, Membri Onița Dumitru, Constantin

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1234/2009. Curtea de Apel Craiova