Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 124

Ședința publică de la 04 Februarie 2010

PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Membri Claudia Lăutaru

- - - - judecător

- - - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii din data de 1 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, învederând că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și inculpatul este bolnav

Procurorul arătă că inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție și solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul, având cuvântul, susține că este bolnav de epilepsie și solicită internarea la infirmeria penitenciarului.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Prin încheierea din data de 1 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art.3002cod pr.penală rap.la art.160balin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului G, fiul lui G si, născut la data de 28.12.1990 în Râmnicu V, jud. V, domiciliat în Râmnicu V,-, jud. V, -,deținut în prezent în Penitenciarul d e Minori și

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolja reținut, că prin sentința penală nr. 2681 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în temeiul art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. e, alin 2 lit. Cod Penal a fost condamnat inculpatul G, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 864alin 1 rap la art. 110 alin. 2 și art. 83.Cod Penal, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 190/27.03.2009 a Judecătoriei Vâlcea, in dosar -, definitivă la data de 13.04.2009 prin neapelare.

În temeiul art. 864alin 1 rap la art. 83 alin 1.Cod Penal, s-a dispus cumularea pedepsei de 3 ani aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an si 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani si 6 luni.

În temeiul art. 71 Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a, teza a doua și lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 350.C.P.P. și art. 88.Cod Penal, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 04.09.2009 până la zi.

În temeiul art. 350.C.P.P. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului

În temeiul art. 14 și 346.p Cod Penal, s-a luat act ca partea vătămata, domiciliată în C,-, jud. D nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind integral reparat prin restituire.

fost obligat inculpatul la plata sumei de 630 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în valoare de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut, în esență că, în ziua de 04.09.2009 a pătruns în incinta hotelului "Italian" din Municipiul C, și din recepția acestuia a sustras dintr-o geantă portofelul părții vătămate în care se aflau o sumă de bani și acte de identitate.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, pentru ca instanța să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul a avut în vedere aspectele referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și caracterul rezonabil al detenției preventive, apreciind că, în speță, există în continuare indicii temeinice pentru a reține presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul actelor materiale pentru care este cercetat.

În ceea ce privește pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului o reprezintă pentru ordinea publică, s-a constatat că jurisprundența națională și europeană a apreciat că acest pericol presupune, în principal, o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o persoană condamnată în primă instanță, fie că a fost sau nu în stare de detenție până în acel moment, se găsește în situația precizată de art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Salmaz contra Turciei, hotărârea din 12 ianuarie 2007) care autorizează privarea de liberate a persoanei pe baza condamnării chiar și nedefinitivă, caz ce presupune atât o constatare a vinovăției cât și aplicarea unei pedepse.

Astfel, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului G prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările în care se reține în rechizitoriu și de către prima instanță de fond că a fost comisă fapta, natura infracțiunii pentru care este judecat inculpatul, atitudinea reținută în actul de sesizare după săvârșirea infracțiunii, starea de indignare și nesiguranță pe care astfel de fapte - furt din loc public - le trezesc în rândul opiniei publice dar și faptul că acesta nu este la primul contact cu legea penală,fiind anterior condamnat în minorat pentru același gen de fapte, subzistând astfel temeiurile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f

C.P.P.

În ceea ce privește durata detenției preventive, s-a constatat că inculpatul este arestat începând cu 04.09.2009, durată care nu depășește până în prezent un termen rezonabil, astfel după cum este prevăzut de art.6 alin.1 din CEDO.

Tribunalul a apreciat de asemenea că prin menținerea arestării preventive poate fi realizat și scopul acestei măsuri, respectiv, pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, luarea unei alte măsuri preventive nefiind oportună și neoferind garanții suficiente pentru apărarea interesului public superior și îndeplinirea scopului procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul susținând, oral, atât personal cât și prin apărător, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă; în subsidiar, a solicitat internarea la serviciul de infirmerie deoarece este bolnav de epilepsie.

Recursul este nefondat.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că inculpatul Gaf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e, alin.2 lit. b cod penal.

Potrivit dispoz. art. 3002cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datorare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, să mențină prin încheiere motivată această măsură.

Cum în speța de față inculpatul a fost arestat în condițiile prevăzute de lege și nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri precum și în raport de gravitatea și pericolul social al fapei comise, în mod justificat instanța de fond a menținut măsura procesuală a arestării preventive a inculpatului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât împotriva inculpatului a fost pronunțată deja o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție.

Deși inculpatul a susținut că este bolnav de epilepsie la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens; oricum, acest motiv nu poate duce la revocarea arestării preventive, inculpatul având la îndemână dispoz. art. 1391cod pr.penală, respectiv tratarea în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor sau efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reațua medicală a Ministerului Sănătății Publice în cazul în care nu poate fi tratat în penitenciar.

Față de cele arătate mai sus, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală.

Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii din data de 1 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondat.

Obligă recurentul inculpat G la plata sumei de 110 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 4 februarie 2010.

- - - - - - -

Grefier,

Red.jud.OD.

IB/5.02.2010 4 februarie 2010,

Rm. va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 110 lei cheltuieli judiciare statului.

Președinte:Mirela Ciurezu Gherghe
Judecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Membri Claudia Lăutaru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Craiova