Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1249/
Ședința publică din 21 decembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol este judecarea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Timi șoara împotriva încheierii penale din 16.12.2009 a Tribunalul Timiș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, din cadrul Baroului
Procedura completă.
După referatul cauzei făcut de către grefierul de ședință, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în vederea susținerii recursului.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond menținerea stării de arest a inculpatului. Arată că încheierea recurată este netemeinică deoarece printr-o interpretare eronată a materialului probator și a prevederilor legale a fost dispusă înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, prima instanță hotărând punerea în libertate a inculpatului cu respectarea obligațiilor prevăzute de art. 1451al.2 C.P.P. raportat la art. 1451al.1,pct.1 li al.1, pct. 2 lit. c Cpp. Mai arată că din materialul probator administrat în cauză rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un real pericol atât pentru ordinea publică cât și pentru buna funcționare a regulilor statului de drept. Din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă fără nici un dubiu faptul că inculpatul împreună cu coinculpatul au perseverat în comiterea unor acțiuni infracționale, prin racolarea mai multor persoane, în jur de 20 de persoane, pe care sub promisiunea asigurării unor locuri foarte bine plătite în domeniul construcțiilor și la diverse abatoare, la transporta cu mașina proprie în Germania, unde la plasa patronilor germani, de la care coinculpatul își primea comisionul de 100 euro/ persoană. Inculpatul a dorit și a urmărit să transporte cele două investigatoare acoperite într-o sursă de venit personal. De asemenea inculpatul primea bani de la coinculpat pentru serviciul de transport. În concluzie arată că lăsarea în libertate a inculpatului va determina o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în organele de justiție.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii primei instanțe. Arată că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, fapta fiind săvârșită de coinculpatul. Mai arată că prima instanță în mod corect a reținut că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Împotriva inculpatului nu există formulată plângere penală. Inculpatul este la prima abatere, nu are antecedente penale, a fost sincer, are permis de conducere din anul 2008. În prezent pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și arată că are permis de conducere din luna iunie 2008.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 16.12.2009 dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 07.06.1958 în, jud.T, CNP - -, domiciliat în,-, jud.T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 41/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș ), urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulată de apărătorul ales al inculpatului și susținută de acesta.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 30.03.1986 în, jud. T, CNP - -, domiciliat în,-,.4, jud. T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 42/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș, în prezent reținut în Penitenciarul Timișoara ), cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a obligat pe inculpatul, ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția orașului, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de părțile vătămate, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 42/11.04.2009 emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a dispune astfel, tribunalul având a se pronunța asupra legalității și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul, a reținut că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește temeinicia menținerii în continuarea a arestului preventiv, tribunalul a constatat că la acest moment procesual se impune ca măsura arestării preventive a inculpatului să fie înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută art. 12 aliniat 2 lit. a din Legea nr. 678/2001
Potrivit art.139 al.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Temeiurile care au stat la baza luării și menținerii arestării preventive au vizat faptul că există probe sau indicii temeinicie că inculpatul a săvârșit fapte penale, conform art.143 al.1 pr.pen. și că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 al.1lit. f teza a II a pr.pen.
Deși prima condiție subzistă în continuare în cauză, tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă în ceea ce îl privește pe inculpatul, prezumție stabilită pe două elemente, primul dat de trecerea unui termen de la săvârșirea faptelor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar al doilea dat de sinceritatea inculpatului și de modalitatea de săvârșire a faptelor așa cum este aceasta descrisă în rechizitoriu, de faptul că nu are antecedente penale.
Dacă la luarea măsurii arestării preventive instanța a stabilit ca este justificată lipsirea de libertate a inculpatului, motivat de faptul ca modalitatea de săvârșire a infracțiunii, forma de participație si impactul social al acesteia au creat o stare de temere in rândul opiniei publice, în prezent aceste temeri s-au diminuat atât urmare a trecerii timpului cât si prin intervenirea autorităților si trimiterea in judecată a inculpatului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv nu mai este necesară, însă față de faptul că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte penale reținute în sarcina sa și față de faptul că se impune a fi asigurată prezența acestuia în timpul desfășurării procesului penal, s-a apreciat că se impune obligarea acestuia de a nu părăsi țara, până la soluționarea definitivă a cauzei, conform art.139 al.3 indice 5.pr.pen. rap. la art.145 indice 1 alin.1.pr.pen. cu impunerea obligațiilor legale prevăzute de art.145 indice 1 alin.2 pr.pen. rap. la art.145 al.11pr.pen. urmând ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția orașului, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de părțile vătămate, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Împotriva încheierii penale din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termen legal, - Serviciul Teritorial Timi șoara, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 18.12.2009 sub nr-.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurate și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura infracțiunilor comise, inculpatul fiind cel care transporta și racola persoane în Germania împreună cu inculpatul,persoane pe care le plasa patronilor germani, de la care inculpatul primea un comision de 100 euro/persoană.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptelor reținute în sarcina acestuia.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că prelungirea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Având în vedere, considerentele expuse anterior rezultă că în mod greșit prima instanță înlocuit măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 C.P.P. iar garanțiile oferite de măsura obligării de a nu părăsi țara nefiind suficiente pentru a asigura liniștea și sentimentul de securitate al cetățenilor.
Prin urmare, în baza art. 38515pct. 2 lit. d pr. pen Curtea va admite recursul declarat de -Serviciul Teritorial Timi șoara împotriva încheierii penale din 16.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-
Va casa încheierea penală recurată și rejudecând cauza:
În temeiul art.3002raportat la art. 160 Cod procedură penală va menține arestarea preventivă a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de -Serviciul Teritorial Timi șoara împotriva încheierii penale din 16.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
Red. / 21.12.2009
Tehnored. AA
Ex. 2/ 21.12.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș - jud.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1249 /
În baza art. 38515, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de -Serviciul Teritorial Timi șoara împotriva încheierii penale din 16.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- din 21 decembrie 2009
Către,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 1249/R din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în baza art. 38515, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de -Serviciul Teritorial Timi șoara împotriva încheierii penale din 16.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
S-a caseat încheierea penală recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului ( născut la data de 30.03.1986 în, jud. T, fiul lui G și ), urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Hotărârea este DEFINITIVĂ.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- din 21 decembrie 2009
Către,
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 1249/R din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în baza art. 38515, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de -Serviciul Teritorial Timi șoara împotriva încheierii penale din 16.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
S-a caseat încheierea penală recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului ( născut la data de 30.03.1986 în, jud. T, fiul lui G și ), urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Hotărârea este DEFINITIVĂ.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Codrina Iosana
