Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 126/
Ședința publică din data de 18 Februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Încheierii de ședință din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 4/18.02.2009 emisă de Baroul Brăila -Cabinet de avocat "-".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; recurentul-inculpat a formulat, oral, recurs împotriva încheierii de ședință din 13.02.2009, prin care Tribunalul Brăilaa menținută măsura arestării sale preventive, după care;
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, arată că la instanța de fond a solicitat audierea înregistrării convorbirii pe care inculpatul a avut-o cu fiul său și care a stat la baza reținerii temeiul prevăzut de art.148 lit.b Cod procedură penală pentru a se dispune arestarea sa preventivă.
După ce s-a prezentat transcrierea acestei convorbiri, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea având în vedere că temeiurile nu mai subzistă, cerere care, însă, a fost respinsă de prima instanță.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.b Cod procedură penală, instanța a reținut "simpla împrejurare că inculpatul a încercat să ia legătura cu martorul prin intermediul fiului său creează dubii cu privire la atitudinea inculpatului în ceea ce privește demersurile privitoare la aflarea adevărului".
Apărătorul inculpatului menționează însă, că textul de lege nu se referă la dubii ci la date certe că inculpatul ar încerca zădărnicirea adevărului.
Totodată, arată că martorul a fost propus de inculpat pentru a se realiza caracterizarea sa deoarece, în urmă cu câțiva ani, muncise la fermă și îl cunoștea pe inculpat. Prin urmare, mărturia acestui martor nu avea nimic de a face cu aflarea adevărului în cauză.
Menționează că inculpatul se afla sub măsura obligării de a nu părăsi localitatea în comuna, în vreme de martorul se afla la Inculpatul a vrut să ia legătura cu acest martor, pentru a-i explica că îl roagă să se deplaseze la Parchetul General, la B, și să depună mărturie intr-un proces de crimă despre care martorul nu avea cunoștință.
Avocat apreciază ca fiind logică acțiunea inculpatului de a lua legătura cu martorul pentru a-i explica ce se dorea de la el, aspect care rezultă și din transcrierea convorbirilor.
Critică motivarea instanței în sensul că "ar fi fost suficient și un singur temei, ele nu sunt cumulative ci alternative" și, prin urmare, chiar dacă acesta este sau nu justificat, există temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Apreciază că această motivare nu este convingătoare cu privire la încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului.
Cu privire la temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, arată se ocolește indicarea probelor certe că lăsarea în libertate ar produce un pericol social concret. Nu se face nicio discuție cu privire la vreo probă care să denote pericolul reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate.
Invocă practica O, potrivit căreia "existența unor indicii grave de vinovăție constituie un factor pertinent dar nu suficient pentru continuarea detenției preventive, apreciindu-se că detenția este legitimă în situația în care ordinea publică este realmente amenințată".
Arată că în cauză nu s-a făcut vorbire de pericolul real. Fapta a fost săvârșită în decembrie 2006. de doi ani, inculpatul a fost singurul suspect, cercetat, în primă fază, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, dându-se o soluție de scoatere de sub urmărire penală, nefiind probe suficiente care să conducă la indiciile de vinovăție a inculpatului. Acest dosar a fost preluat de Parchetul General prin rezoluția din 15 august 2008. în 19 august se infirmă soluția, în 21 august se dispune reînceperea cercetărilor iar pe 15 septembrie se pune în mișcare acțiunea penală.
Parchetul General nu a luat în toată această perioadă măsura arestării preventive a inculpatului, neconstatând, astfel, un pericol social pentru ordinea publică.
Precizează că la baza arestării preventive a inculpatului a stat un conflict dintre acesta și victimă, din preziua morții victimei, conflict la care au asistat 7 persoane, precum și expertiza Nau nei de sânge găsite pe un caiet precum și o expertiză N privind urmele de sânge găsite pe patul puștii care se afla în păstrarea inculpatului.
În urma expertizei s-a stabilit că sângele găsit pe caiet aparține victimei iar în ceea ce privește arma, s-au găsit urme de sânge uman masculin, dar nu aparține victimei.
Învederează că nu există nicio diferență pertinentă intre prima fază a urmăririi penale și cea de-a doua fază a urmăririi penale.
Inculpatul nu este o persoană care, fiind lăsată în libertate, să distrugă, să lovească, să fie violent, acesta are 68 ani, conduce o fermă de animale, are o familie.
Susține că, deși ar exista indicii temeinice de vinovăție, nu există niciun criteriu care să justifice detenția preventivă a inculpatului.
Inculpatul a participat la toate solicitările organelor de anchetă, chiar ducea, cu autoturismul personal, martorii la audieri la
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, localitatea de domiciliu a inculpatului. Depune motive scrise de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere pericolul social al faptei săvârșite, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol social față de gravitatea faptei și modul de comitere a acesteia.
De asemenea, instanța a reținut și faptul că inculpatul a încercat să ia legătura cu un martor din cauză.
Consideră că în mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disăp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, menține concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică, pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursul este nefondatpentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.1050/P/10.12.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.174 din Codul penal, constând în aceea că în după-amiaza zilei de 30 noiembrie 2006 și în noaptea de 01 decembrie 2006, în ce se afla la ferma sa, situată în comuna, județul B, a aplicat lovituri multiple cu pumnii, cu picioarele și cu un obiect contondent victimei G, care au condus la decesul acesteia.
Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.b și f din Codul d e procedură penală, reținându-se că sunt probe temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și la această dată.
Astfel, probele adminJ. pe parcursul urmăririi penale (respectiv: procesul-verbal de reconstituire, procesul verbal de efectuare a experimentului judiciar, raportul de constatare tehnico-științifică și declarațiile martorilor) confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.
A doua condiție prevăzută de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală este de asemenea îndeplinită, deoarece gravitatea deosebită a faptei, împrejurările în care se presupune că a fost comisă și urmările produse sunt elemente de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de starea de insecuritate pe care ar genera-o în cadrul societății lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele bănuite că au săvârșit astfel de fapte.
Curtea consideră, de asemenea, că subzistă și temeiul prevăzut de art.148 lit.b din Codul d e procedură penală, întrucât din procesele-verbale privind convorbirile telefonice rezultă că inculpatul a încercat să influențeze declarația martorului.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp.art.3002în referire la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 15 iunie 1944 în sat, județul B, cu domiciliul în B,- bis, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva Încheierii de ședință din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila in dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /25.02.2009
Tehnored. / 2 ex./25.02.2009
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
