Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR.127/R/2008

Ședința publică din 10 martie 2008

PREȘEDINTE: Pantea Nistor JUDECĂTOR 2: Soane Laura

JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela

Judecător: - -

Procuror: - -

Grefier:

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 17.04.1965, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.01 emisă la 10.03.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.

Apărătorul inculpatului avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate, în principal, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.

În subsidiar, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat, astfel că solicită înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi țara. Pe de altă parte, se arată că inculpatul a fost pus în libertate deși a avut o poziție de nerecunoaștere a faptei și pentru egalitate de tratament judiciar și având în vedere faptul că inculpatul a fost sincer, a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând că încheierea atacată este legală și temeinică. Apreciază că, împrejurările care au determinat arestarea preventivă, prin raportare la fapta comisă, se mențin în continuare, astfel că se impune menținerea măsurii arestului preventiv.

Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, arată instanței că are 3 copii minori de întreținut și solicită să fie judecat în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, s-a respins cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

În baza art.160 lit.b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la 17.04.1965, arestat preventiv în baza încheierii nr.32/2007 pronunțată de la data de 23 decembrie 2007 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.46/2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 23 decembrie 2007 în baza mandatului de arestare preventivă nr.46/2007 emis de Tribunalul Bihor cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

S-a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării cu o altă măsură preventivă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul punerii în libertate a inculpatului.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, arătând că a recunoscut, a regretat fapta și a colaborat cu organele de urmărire penală și nu în ultimul rând, are trei copii minori de întreținut și solicită să fie judecat în stare de libertate.

Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare, prevăzute de art.385/9 din același cod, se constată că această este legală și fondată, iar recursul declarat de inculpat fiind neîntemeiat, se va respinge în consecință, conform dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.

Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că prin încheierea penală nr.32 din 23 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, fapte prev. și ped. de art. prev. de art.2,.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în cursul anului 2007 procurat în mod repetat din Ungaria, cannabis, pastile ecstasy și amfetamine () - droguri de mare risc, ce fac parte din tabelul I, II și III Anexă la Legea nr.143/2000, pe care le-a introdus, fără drept, în țară, fie direct, fie prin intermediari, iar ulterior le-a oferit, respectiv valorificat colaboratorului autorizat în cauză.

În speță, în mod corect, instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive, apreciind că la dosar există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând indicii temeinice de vinovăție ( art. 143 Cod de procedură penală, combinat cu art.5 paragraful 1 lit."c" din CE de la Strasbourg), iar infracțiunile de care este acuzat inculpatul este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.

În concret pericolul pentru ordinea publică rezidă din faptul creării unei stări de insecuritate socială în cazul comiterii de fapte asemănătoare de către diverse persoane și se impune o reacție fermă din partea organelor judiciare față de autorii unor astfel de infracțiuni.

Măsura arestării inculpatului este legală și se justifică întrucât cerința inclusă în art.148 alin.1 lit."f" Cod procedură penală poate fi considerată existentă, cât timp se demonstrează pe bază de indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Textul de lege menționat se referă la două condiții ce justifică arestarea, ambele trebuind să fie întrunite cumulativ, săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unui pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, ori, în speță, aceste condiții sunt realizate.

Pericolul concret rezultă din modul de comitere a infracțiunilor, gravitatea deosebită a faptelor de care este acuzat, circumstanțele reale de săvârșire a acestor fapte, modul și mijloacele de comitere ceea ce în mod evident presupune crearea unei stări de insecuritate socială în comunitate în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor asemenea fapte antisociale.

Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art.143 și art. 146 alin.10 și art.149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat.

Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.

Totodată, instanța de control judiciar, având în vedere scopul măsurilor preventive, respectiv păstrarea ordinii publice și că se aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege, apreciază că este necesar ca inculpatul să fie privat de libertate în continuare pe timpul desfășurării procesului penal. Tot pentru aceleași motive apreciază că neîntemeiată cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpat.

Aspectele invocate de inculpat în cererea de revocare a arestării preventive în sensul că are 3 copii minori de întreținut și că a recunoscut fapta, cad în atributul instanței de fond în cazul stabilirii vinovăției acestuia și individualizării pedepsei.

Față de cele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în temeiul art.192 alin.2 și art.189 Cod de procedură penală va fi obligat recurentul să plătească statului suma de 50 lei, fiecare cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefundat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 17.04.1965 din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2008.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - -

Red.dec./-

În concept - 18.03.2008

Jud.fond/

Tehnored.dec./

2 ex./18.03.2008

Președinte:Pantea Nistor
Judecători:Pantea Nistor, Soane Laura, Condrovici Adela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Oradea