Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.129/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 3 MARTIE 2008
PREȘEDINTE: Mița Mârza JUDECĂTOR 2: Ion Avram Marcian Marius
JUDECĂTORI - - -
- -
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent deținuți în Penitenciarul Brăila, împotriva Încheierii de ședință din 22.02.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații în stare de arest, asistați de avocat, apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale din 3.03.3008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților, avocat ales, susține recursul declarat vizează nelegalitatea încheierii atacate. Arată că la data de 22 februarie 2008, Tribunalul Brăilaa menținut măsura arestării preventive fără a observa că la data pronunțării Sentinței penale nr.2464/27.12.2007, nu s-a pus în discuție această măsură, inculpații și procurorul nepunând concluzii în acest sens. Dezbaterile în fond au avut loc la data de 17 decembrie 2007 și, din cuprinsul încheierii din această zi, nu rezultă care sunt concluziile părților cu privire la această măsură. Instanța s-a pronunțat la data de 27 decembrie 2007 și a menținut măsura arestării preventive în baza art.350 Cod procedură penală. Instanța de apel era obligată ca, în conformitate cu disp.art.3002Cod procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia măsurii și să observe că la instanța de fond, cu ocazia dezbaterilor, nu s-a pus în discuție această măsură. Sancțiunea pentru această situație este nulitatea absolută pentru că nu se poate verifica asistența inculpaților, cuvântul procurorului. Această nulitate poate fi invocată oricând și analizată de instanța de recurs.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că Tribunalul Brăila nu a motivat menținerea măsurii arestării preventive inserând în considerente doar textul de lege. Nu s-a arătat care sunt probele certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Simpla referire la textul de lege echivalează cu o nemotivare.
Pentru aceste motive, solicită în principal admiterea recursului, casarea în parte a Încheierii din 22 februarie 2008, cu privire la menținerea măsurii arestării preventive. Nulitatea provine de la încheierea de dezbateri în care nu s-a pus în discuție măsura arestării preventive. Nulitatea absolută de la acel moment nu a putut fi acoperită sub nicio formă.
Procurorulsusține că recursul este nefondat. Apărarea inculpaților a invocat nulitatea absolută parțială a sentinței pronunțate pentru faptul că nu s-a pus în discuție măsura arestării preventive și că s-a menținut această măsură în temeiul art.350 Cod procedură penală. Apreciază că atât timp cât s-au pus concluzii cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de procuror și de apărătorii inculpaților, nu se poate susține că nu s-au făcut discuții cu privire la arestul preventiv. Corect s-a făcut aplicarea disp.art.350 Cod procedură penală. Nu există o altă dispoziție contrară care să impună un alt procedeu procedural. Stabilind o sancțiune și o modalitate de executare, corect s-a menținut măsura arestării preventive. Instanța nu trebuia să facă o altă motivare, nu era necesară o motivare suplimentară.
Încheierea instanței de apel prin care s-a menținut măsura arestării preventive este corectă pentru că nu au intervenit situații noi care să conducă la o altă situație de fapt încât să fie oportună alegerea unei alte măsuri preventive sau revocarea acesteia.
Solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpaților, în replică, susține că instanța este obligată conform art.3002Cod procedură penală, să verifice măsura arestării preventive până la expirarea acesteia, în cursul judecății.
Inculpatul, având cuvântul, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține concluziile puse de avocatul său.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din 22.02.2008 a Tribunalului Brăilas -a dispus, în baza art. 3002Cod pr. penală menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut, în esență, că măsura este luată cu respectarea dispozițiilor legale întrucât infracțiunea de săvârșirea căreia sunt acuzați inculpații este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, au declarat recurs inculpații susținând aceasta este nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs, prin apărătorul ales, aceștia au invocat faptul că la termenul din 17.12.2007 când cauza a rămas în pronunțare la judecata în fond la udecătoria Brăila nu s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia stării de arest iar instanța s-a pronunțat prin hotărâre, în sensul menținerii arestului preventiv, la data de 27.12.2008. De asemenea inculpații au invocat faptul că hotărârea Tribunalului Brăila nu este motivată corespunzător întrucât nu sunt arătate temeiurile concrete care au stat la baza dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus în cauză menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpați Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 3002Cod pr. penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive iar această verificare implică acordarea cuvântului atât inculpaților cât și procurorului și celorlalte părți pentru ca aceștia să își expună punctul de vedere cu privire la această chestiune.
De menționat că, potrivit art. 160 Cod pr. penală această verificare trebuie făcută periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În speță Curtea constată că dispozițiile legale mai sus arătate nu au fost încălcate, instanța de fond respectând termenul de 60 de zile în interiorul căruia măsura arestării preventive trebuie verificată periodic, întrucât atât la data la care a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei (17.12.2008) cât și la data la care a pronunțat hotărârea de condamnare a inculpaților(27.12.2008) acest termen nu a fost depășit.
Faptul că la momentul pronunțării instanța a dispus asupra măsurii arestării preventive fără ca inculpații, procurorul sau părțile să își spună părerea asupra acestei chestiuni, nu poate atrage nulitatea acestei dispoziții întrucât instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 350 Cod pr. penală care arată că prin hotărâre trebuie să se dispună și cu privire la luarea, menținerea sau revocarea măsurii arestării preventive. Întrucât la pronunțare părțile nu se citează și nu are loc o dezbatere este de la sine înțeles că instanța trebuie să dispună asupra stării de arest fără ascultarea părților și indiferent dacă acestea și-au spus sau nu opinia asupra acestei chestiuni la termenul la care au avut loc dezbaterile, fiind obligată în acest sens de dispozițiile imperative mai sus arătate.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile legale ce guvernează pronunțarea asupra măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nici încheierea recurată nu poate fi criticată din acest motiv.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit favorabil.
Este adevărat că motivarea încheierii recurate nu este foarte amplă însă aceasta cuprinde elementele esențiale care permit identificarea temeiurilor concrete care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive.
În plus trebuie avut în vedere că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare care a stabilit, chiar dacă nu cu caracter definitiv, asupra existenței faptelor și a vinovăției celor doi inculpați și că de la data pronunțării hotărârii primei instanțe și până la examinarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive de către instanța de apel nu au intervenit elemente noi care să pledeze pentru punerea în libertate a inculpaților.
Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe fiecare inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 15.06.1981 în B, domiciliat în B,-, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila și, fiul lui și, născut la 13.08.1980 în,a domiciliat în, Calea, nr.6, -/1,.10, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva Încheierii de ședință din 22.02.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 05.03.2008/Tehnored.IR-5.03.2008/2 ex/ Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram Marcian Marius
