Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.129/R/2010
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Livia Mango, Delia Purice, Ioana Cristina Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin procuror:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva Încheierii penale fără număr din data de 9 februarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebați fiind, inculpații arată că-și mențin recursurile și sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. La fila 148 dosarul instanței există declarația martorului care a arătat că nu l-a văzut pe inculpat să lovească partea vătămată și că incidentul a avut loc la provocarea acestuia. Există dubii în ce privește fapta pentru care este cercetat inculpatul, care trebuie să-i profite acestuia. Solicită instanței a se pronunța și cu privire la onorariul avocațial.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Solicită a se avea în vedere starea de fapt, modalitatea de săvârșire a faptei și că inculpatul a intervenit în apărarea inculpatului, care era căzut la pământ, în stare de inconștiență, fiind atacat de partea vătămată. Inculpatul este arestat de peste 90 zile, a recunoscut săvârșirea faptei și s-au administrat probe, astfel că cercetarea judecătorească nu mai poate fi influențată. Pentru toate aceste motive, apreciază că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a menținut starea de arest a inculpaților, fiind întrunite cerințele prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă din modul de comitere a faptei, precum și din gravitatea și urmările acestei acțiuni. În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu este vinovat și a fost bătut de partea vătămată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea penală din 9 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în temeiul art.3002pr.penală și art.160 pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 28.11.1968, aflat în Penitenciarul Gherla și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
În temeiul art.3002pr.penală, art.160 alin.3 pr.penală și art.160 pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.01.1993, aflat în Penitenciarul Gherla și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
S-au respins cererile de revocare ori înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați prin apărători aleși.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 04 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr.467/P/2009 au fost trimiși în judecată inculpații pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.99 și alin.3 Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că la data de 25 septembrie 2009, în baza unei rezoluții infracționale comune, au aplicat multiple lovituri de mare intensitate victimei G, suprimându-i astfel acestuia viața.
Prin încheierea penală nr.513 din 01 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a dispus arestarea pe timp de 29 zile a inculpatului cu începere de la 01.10.2009 și până la data de 29.10.2009 inclusiv, calea de atac a recursului exercitată de inculpat împotriva acestei încheieri fiind respinsă de Curtea de APEL CLUJ prin încheierea penală nr.130/R/07.10.2009. Prin încheierea penală nr.557 din 22 octombrie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile, până la data de 28 noiembrie 2009, inclusiv. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs care a fost respins prin încheierea penală nr.139/R/28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ.
Prin încheierea penală nr.512 din 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a dispus arestarea pe timp de 19 zile a inculpatului cu începere de la 01.10.2009 și până la data de 19.10.2009, inclusiv. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, prin încheierea penală nr.129/R/7 octombrie 2009 Curtea de APEL CLUJ respingând recursul inculpatului. Prin încheierea penală nr.528 din 13 octombrie 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului minor cu 20 de zile, începând cu data de 20 octombrie 2009 până la data de 08 noiembrie 2009, inclusiv.
La data de 05 noiembrie 2009 fost sesizat Tribunalul Maramureș, cauza fiind înregistrată sub dosarul nr-.
La primirea dosarului, potrivit art.3001Cod procedură penală, instanța a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, prin încheierea penală din 06 noiembrie 2009 fiind menținută arestarea preventivă a acestora.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost menținută și prin încheierea din 08 decembrie 2009, încheierea fiind atacată cu recurs de către inculpați. Prin decizia penală nr.794/R din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați. De asemenea, prin încheierea penală din 12 ianuarie 2010 fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, împotriva acestei încheieri inculpații declarând recurs, ce a fost respins prin decizia penală nr- a Curții de APEL CLUJ.
Referitor la măsura arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați subzistă în continuare.
Astfel, față de inculpați a continuat să fie aplicabile dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe în sensul că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, se are în vedere natura infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, atingerea adusă uneia din valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, impactul social puternic negativ decurgând din împrejurările și modalitatea în care se presupune că s-a comis fapta și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de patru luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
În plus, începerea cercetării judecătorești în cauză și administrarea unor probe testimoniale, nu pot duce la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării au încetat, ori au suferit modificări.
Nici starea de sănătate a inculpatului, nu constituie un motiv semnificativ pentru revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia, avându-se în vedere dispozițiile art.1391Cod procedură penală, precum și faptul că din actul medical depus la dosar reiese că afecțiunile inculpatului nu reclamă de urgență o intervenție chirurgicală și că beneficiază de tratament medical corespunzător.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs verbal inculpații și.
În ședința publică din data de 17 februarie 2010, inculpatul a solicitat admiterea recursului și în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Precizează că a fost audiat martorul și acesta a arătat că nu l-a văzut pe inculpat să lovească partea vătămată și că incidentul a avut loc la provocarea părții vătămate. Există dubii în ce privește fapta pentru care este cercetat inculpatul, care trebuie să-i profite acestuia.
Inculpatului a solicitat admiterea recursului și în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. A solicitat să se aibă în vedere starea de fapt, modalitatea de săvârșire a faptei și că inculpatul a intervenit în apărarea inculpatului, care era căzut la pământ, în stare de inconștiență, fiind atacat de partea vătămată. Inculpatul este arestat de peste 90 zile, a recunoscut săvârșirea faptei și s-au administrat probe, astfel că cercetarea judecătorească nu mai poate fi influențată și nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, curtea constată că s-a mai pronunțat asupra aspectelor invocate de inculpații recurenți la data de 26.01.2010, dată de la care nu au survenit modificări în favoarea acestora cu privire la cele statuate.
Inculpații recurenți și sunt trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, prev.de art.175 lit.i penal, cu aplicarea art.75 lit.c penal față de inculpatul și art.99 și urm. penal față de inculpatul, reținându-se că la data de 25 septembrie 2009, în baza unei rezoluții infracționale comune, ar fi aplicat împreună lovituri de mare intensitate victimei G, care a încetat din viață.
Măsura arestării preventive a inculpaților recurenți a fost luată la data de 1 octombrie 2009, ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.f pr.penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpaților recurenți, reținând că temeiurile ce au stat la baza luării măsuri arestului preventiv continuă să subziste, raportat la natura infracțiunii, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, atingerea gravă adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, viața, precum și la impactul social negativ pe care îl au asemenea fapte și la riscul de a întreține climatul infracțional în absența unor măsuri ferme.
În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum reiese din probele administrate până în prezent - declarațiile martorilor 38-59 dosar, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, dovada de ridicare corpuri delicte, raport de expertiză medico-legală, declarațiile inculpaților în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, declarațiile martorilor audiați în fața instanței până la această dată.
Inculpatul a recunoscut în fața instanței că a împuns victima cu furca de trei ori în zona abdomenului, după care a lovit-o în cap cu furca de două ori.
La termenul din data de 9 februarie 2010 au fost audiații de către instanța de fond martorii zis " ", și.
Martorul a declarat că i-a văzut pe inculpați îndreptându-se spre locul unde se afla victima, inculpatul având asupra sa o ciobănească, martorul aflându-se la o distanță de 130- 140 metri de acel loc și a auzit-o pe victimă când le-a spus celor doi inculpați să o lase în, victima fiind în căruță. apoi a auzit înjurături și la un moment dat a văzut că victima a căzut din căruță, iar inculpații au tăbărât pe aceasta. Nu a văzut ce s-a întâmplat apoi, deoarece între locul unde a căzut victima și cel în care se găsea martorul era interpusă căruța victimei, iar după circa o J de oră i-a văzut pe inculpați îndepărtându-se de victimă și l-a auzit pe inculpatul cerându-i inculpatului să ducă oile la.
Martorul nu a intervenit, fiindu-i frică, iar după plecarea inculpaților i-a cerut numitului să meargă să vadă în ce stare se află victima. Numitul i-a spus că victima "avea capul stâlcit ca o minge de fotbal și creierii pe mână".
Martorul a declarat că la fața locului s-a adunat multă lume și toți cei prezenți se întrebau cum s-a reușit să fie zdrobit capul victimei în asemenea măsură.
Martora a declarat că a aflat de la persoanele care au fost la fața locului că victima avea capul zdrobit, i se vedea creierul și era tot împuns cu furca. Toată lumea făcea aprecieri că așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată, chiar dacă se mai lovesc oamenii.
Raportat la aceste declarații curtea reține că nu poate fi primită susținerea inculpatului că este nevinovat, el neaplicând lovituri victimei, fiind lovit de victimă în cap și revenindu-și abia la, susținerea sa fiind contrazisă de martorul ocular, care l-a văzut plecând de la fața locului împreună cu coinculpatul.
Totodată declarațiile acestor martori ilustrează rezonanța extrem de negativă în comunitate a faptei presupus a fi comisă de inculpați, perturbarea gravă a echilibrului firesc în societate.
Așadar, raportat la persistența motivelor plauzibile de a-i bănui pe inculpații recurenți de comiterea faptei se justifică menținerea acestora în detenție, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998, fiind întrunite și condițiile suplimentare prevăzute de legislația internă, respectiv prevederile art.148 lit.f pr.penală.
Privarea de libertate a inculpaților este o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate, nu doar pentru buna derulare a procesului penal, ci și pentru descurajarea celor care, în lipsa unei reacții ferme a autorităților, ar putea fi tentați să comită fapte caracterizate prin violență.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b pr.penală ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 9 februarie 2010 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.penală se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de câte 100 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații si detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 9 februarie 2010 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
5 ex./19.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Delia Purice, Ioana Cristina
