Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2112/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1304/
Ședința publică de la 10 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10 august 2008 pronunțată Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/10.09.2009 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaniind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, solicită admiterea recursului declarat impotriva încheierii de ședință din data de 10 august 2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II-a Penală, prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, casarea incheierii de ședință, iar pe fond să se dispună judecarea sa în stare de libertate. Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, iar în dosar nu sunt probe suficiente de vinovăție a inculpatului și nu sunt probe din care să reiasă că inculpatul, lăsat în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, sau că ar zădărnicii aflarea adevarului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, având in vedere gravitatea faptei, modul de săvârșire a acesteia prin folosirea de amenințări. Consideră că lăsarea in libertatea a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică și in mod corect a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței modul de soluțuionarea a recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 10.08.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a II a penală, investit cu soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.403/22.05.2009 a Judecătoriei Sector 6 B, a menținut arestarea preventivă a susnumitului, stabilind termen de judecată la 31.08.2009.
Instanța a constatat, așa cum rezultă din motivare, că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală se menține și în prezent, fiind întrunite condițiile arătate de dispozițiile art.160/b raportat la art.300/2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheierii, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii criticate și în rejudecare, revocarea arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.c Cp contând în aceea că, în data de 18.02.2009, orele 11, prin folosirea de amenințări, a deposedat pe partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia în timp ce se afla în B, Calea nr.7, prejudiciul fiind în valoare de 700 lei,nerecuperat.
Prin sentința penală nr.403/22.05.2009, Judecătoria Sector 6 B l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoare cu executare în regim de detenție, deducând prevenția de la 20.02.2009 la zi și menținând arestarea preventivă.
Așa cum a reținut și instanța de apel, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat fiind formulată împotriva sa acuzația de săvârșire a unei infracțiuni grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului rezultă nu numai din materialitatea faptei (furt cu violență, pe timp de zi) ci și din posibilitatea reluării actelor infracționale, inculpatul fiind bănuit de comiterea infracțiunii de tâlhărie pentru care în prezent, s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii.
Față de cele ce preced, Curtea constată că menținerea arestării preventive, dispusă prin încheierea din 10.08.2009 de Tribunalul București, este legală și justificată, astfel încât recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10.08.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./22.09.2009
Dact.EA/22.09.2009/2ex/II. -Jud.F;
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Adriana Elena Băjan, Dumitru
