Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1309/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.8889/2/2009
2240/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1309/
Ședința publică din data de 28 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 08 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea în libertate a acesteia, sens în care susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, întrucât inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut și regretă sincer fapta săvârșită, are un copil minor în întreținere și, de asemenea, nu există probe că, aflată în libertate, ar putea impieta în vreun fel asupra bunului mers al cercetării judecătorești.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, susținând că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acesteia, sens în care solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite de aceasta, constând în introducerea într-un penitenciar a cantității de 4,49 grame dintr-un drog de mare risc, respectiv heroină, prin sfidarea autorităților.
Recurenta inculpată, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, învederând că are un copil minor în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 08 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.3002din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatei (fiica lui și, născută la data de 16 februarie 1973 în B, CNP -, deținută în baza nr.163/UP din data de 05 iulie 2009 emis de aceeași instanță).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.2 cu aplic. art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, fiind acuzată că, la data de 04 iulie 2009, introdus în Penitenciarul Jilavao punguță care conținea cantitatea de 4,49 grame de heroină, pe care i-a predat-o concubinului său, aflat în executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre definitivă.
Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acesteia, reținând astfel că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina sa (făcând trimitere la următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, fișa de vizitare a deținutului, declarația acestuia, declarația de recunoaștere a inculpatei, raportul de constatare tehnico-științifică), pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în evaluarea căruia a avut în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere, cantitatea suficient de mare a drogurilor introduse într-un loc de deținere, amploarea deosebită pe care a luat-o fenomenul infracțional de acest tip, precum și consecințele lui negative.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recursîn termenul legal (la data de 10 septembrie 2009)inculpata, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatei a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 21 septembrie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, inculpata, care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat punerea sa în libertate, pe motiv că nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut și regretă sincer fapta săvârșită, are un copil minor în întreținere și nu există probe că ar putea impieta în vreun fel asupra bunului mers al cercetării judecătorești.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept, prevăzute de art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală, care au determinat arestarea inițială a inculpatei, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acesteia, cu caracter preventiv.
În acest sens, Curtea reține că probatoriul cauzei justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care este judecată, fiind de altfel surprinsă în flagrant. În plus, inculpata însăși a recunoscut, în declarațiile date până în prezent, comiterea faptei respective, poziție procesuală pe care a exprimat-o și în fața acestei instanțe, ea necontestând îndeplinirea, în ceea ce o privește, a condiției prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală.
Totodată, observând că infracțiunea imputată inculpatei este pedepsită de lege cu închisoare de la 10 la 20 de ani, Curtea constată că, într-adevăr, lăsarea în libertate a acesteia continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care reține, în primul rând, că, dând dovadă de o mare îndrăzneală și chiar de o atitudine de sfidare față de autorități, inculpata nu a ezitat să introducă într-un penitenciar, pentru concubinul său deținut, o cantitate semnificativă dintr-un drog de mare risc ( 4,49 grame de heroină), disimulată în lenjeria intimă.
La acest element faptic, care probează gravitatea deosebită a acțiunii inculpatei, se adaugă datele ce caracterizează în concret persoana acesteia (nivelul scăzut de școlarizare - a absolvit numai 4 clase, gradul redus de conștientizare a periculozității și consecințelor faptei comise, lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă), făcând rezonabilă temerea că, aflată în libertate, ea prezintă un risc major de a comite și alte fapte antisociale.
În contextul anterior menționat, împrejurările aparent favorabile inculpatei (lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră și existența unui copil minor aflat în întreținerea sa) nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării ei de libertate, acestea urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge, pe fond, la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Totodată, dat fiind faptul că în cauză nu s-a efectuat până în prezent vreun act de cercetare judecătorească, nici măcar inculpata nefiind încă audiată în primă instanță, privarea ei de libertate se justifică și prin prisma necesității de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În sfârșit, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatei (măsură dispusă la data de 05 iulie 2009) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care urmărirea penală s-a desfășurat cu maximă celeritate, iar instanța a fost sesizată cu judecarea pe fond a cauzei la data de 21 iulie 2009.
Față de considerentele expuse și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acesteia, fiind avansat din fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 08 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 05.10.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
