Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1343/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 9000/2/2009
2263/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1343
Ședința publică din 01 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 14.09.2009, pronunțata de Tribunalul București - Secția I Penala, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență juridică obligatorie nr. -/02.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu recurentului solicita lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua legătura cu acesta.
Curtea încuviințează cererea apărării și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei și, pe fond continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, apreciind ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai impun privarea acestuia de libertate.
Precizează ca inculpatul se afla in arest timp de 4 luni, iar la momentul când a fost arestat era angajat al unei societăți comerciale, câștigându-și în mod cinstit existenta încă din vremea majoratului.
Apărarea solicită a se avea în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei, susținând că inculpatul a fost instigat in comiterea acesteia.
In opinia apărării, recurentul-inculpat nu prezintă pericol pentru ordinea publica în sensul prevăzut de art. 148 lit. f C.P.P. astfel ca solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțata de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră ca instanța de fond a cenzurat și a reținut în mod corect dispozițiile art. 3001rap. la art. 160 având C.P.P. în vedere și cele doua condiții cumulative prev. de art, 148 lit. f C.P.P. apreciind astfel că lăsat in stare de libertate inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
Solicita a se avea în vedere natura și gravitatea infracțiunii de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului, modalitatea de comitere a acesteia, cantitatea traficata, respectiv 1 kg de heroina și suma de bani obținută. Nu în ultimul rând, solicită a se retine amploarea acestui gen de infracțiuni și consecințele deosebit de grave produse in rândul societății civile.
De asemenea, considera ca trebuie reținute și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist, antecedența sa penală rezultând din comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
In concluzie, considerând ca nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut altele noi care sa impună lăsarea inculpatului în libertate, solicita respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului ca legală și temeinică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicita a fi judecat în stare de libertate, susținând că a fost provocat și instigat în comiterea faptei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14.09.2009 a Tribunalului București, Secția I penală constată:
Prin încheierea de ședință din 14.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Prin Rechizitoriul nr. 143/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 26.05.2009, inculpatul, a deținut și a vândut investigatorului sub acoperire " " și colaboratorului " ", cantitatea de aproximativ 1 kg. de heroină, în schimbul sumei de 18.000
Inculpatul, a fost arestat preventiv, în baza nr. 110/ 27.05.2009, de către Tribunalul București Secția a II a Penală), reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143 alin.1, art.148, lit. f Cod procedură penală și art.1491, 151 Cod procedură penală, durata arestării preventive fiind prelungită,în baza art. 155 și urm. Cod procedură penală, de la data de 25.06.2009, până la data de 24.07.2009 inclusiv.
Instanța, în baza art. 3001alin. 1, 3 Cod procedură penală a constatat, la data de 20.07.2009, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului și văzând dispozițiile art. 3002și art. 160 ind. b Cod procedură penală, se constată că măsura arestării preventive luată față de inculpat, a fost dispusă și menținută cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, menținându-se și la acest moment procesual, temeiurile avute în vedere la emiterea mandatului de arestare preventivă și impunând astfel, privarea, în continuare, de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată.
Pe de altă parte, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpatului în libertate, instanța reține natura și gravitatea extrem de ridicată a infracțiunii pentru care acesta este cercetat - trafic de droguri de mare risc, cantitatea mare de droguri vândute - aprox. 1 Kg de heroină, și nu în ultimul rând, perseverența infracțională a inculpatului care este recidivist, în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal. Este adevărat că starea de recidivă nu este un temei pentru luarea sau menținerea arestării preventive, însă acest aspect este de natură să caracterizeze persoana inculpatului, acesta dovedind perseverență infracțională în săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură. Instanța a avut în vedere faptul că prin sentința penală nr. 573/18.04.2005, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, în formă continuată, cu suspendarea executării sub supraveghere, fiind pus în libertate la data de 20.04.2005 și săvârșind infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare stabilit prin sentința penală menționată. Față de aceste aspecte, instanța a reținut că există suficiente probe, în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală, care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul,criticând soluția instanței de fond cu privire la menținerea arestării preventive pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc ]n stare de recidiv[ post executorie, constând în aceea că la 26.05.2009 a deținut și vândut cantitatea de 1 kg heroină
Arestarea inculpaților poate fi menținuta,în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În mod corect tribunalul a analizat toate condițiile apreciind că se impune privarea de libertate
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală au condus la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptei, de tâlhărie.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior, la 27.05.2009 de către Tribunalul București, fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat în mod just că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului nr 110/27.05.2009 și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
În analiza temeiurilor inițiale, tribunalul a analizat în mod corect existența probelor faptului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a verificat limitele de pedeapsă pentru trafic de droguri de mare risc- dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, tribunalul a verificat în mod just existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc.
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
În analiza a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, împotriva încheierii din 14.09.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de150 lei cheltuieli de judecată către stat, din care 50 lei onorariul parțial pentru avocatul din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
05.10.2009
Ex.2
Red. /TB aIIa
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
