Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 136/
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpata - deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr.132 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată, în stare de arest și asistat de avocat ales, conform împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată în susținerea motivelor de recurs, arată că acestea vizează două aspecte și, anume de nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește aspectul de nelegalitate, susține că este extrem de important a se cunoaște din ce moment instanța se află în curs de judecată. sa nu este suficientă sesizarea instanței prin rechizitoriu. În cursul judecății înseamnă că judecătorul care a primit cauza, verifică potrivit art.300 cod pr.penală, legalitatea actului de sesizare.
Față de acest moment ne raportăm la celelalte aspecte care se aplică în cursul judecății. I se pare absolut firesc ca numai în această situație instanța se raportează la disp.art.300 cod pr.penală. Nici Tribunalul București și nici Tribunalul Constanța nu au depășit acest moment procedural.
Deși s-a trecut de 2 măsuri preventive, nefăcându-se verificarea legală a sesizării, este nelegal aplicată disp.prev. de art.3002rap. la art.160 cod pr.penală.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie, a fost surprinsă să regăsească în hotărârea instanței de fond o motivare superficială. Instanța spune că în această fază procesuală subzistă indiciile care au condus la luarea măsurii arestării preventive. Instanța de fond și-a făcut motivarea pentru o faptă pentru care inculpata a fost scoasă de sub urmărire penală.
Este nefiresc ca o instanță de fond apreciază în această fază procesuală, vorbește de probe și nu de indicii. În această fază se vorbește de indicii și nu de probe pentru că procurorul a emis rechizitoriul. Nu a regăsit în motivarea instanței de fond nici o referire cu privire la pericolul social concret pe care l-ar putea reprezenta inculpata, ci numai chestiuni de ordin general și social. Până la proba contrarie, de pronunțare a unei hotărâri definitive, inculpata beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Instanța ar fi trebuit să constate că declarațiile a doi martori și a inculpatului, sunt contrare. Trei martori au fost arestați pentru deținerea unor cantități de droguri în străinătate și nu în România.
Martora, la fila 133 declară în ce mod a săvârșit infracțiunea, nu amintește în fața instanțelor străine că ar avea legătură cu inculpata. Același lucru spune și inculpatul în faza autorităților olandeze că nu are legătură cu inculpata.
La întoarcerea în România, la doi ani după ce au fost arestați în străinătate spun că ar ști că ar fi finanțat călătoria în străinătate. La dosar nu rezultă că s-ar fi plătit bani din România, pentru plata unui eventual bilet de avion.
Cu privire la interceptările și înregistrările convorbirilor au fost obținute în mod nelegal. Nici o secundă nu se face dovada că s-ar fi săvârșit o infracțiune cu atât mai puțin trafic de droguri.
In ceea ce privește restul probelor, în restul sunt acte.
Referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică, inculpata este cercetată pentru fapte pe care le-ar fi săvârșit în anul 2003-2004. În toată această perioadă, inculpata nu a fost sancționată, este studentă în anul III la Facultatea de Management, provine dintr-o familie organizată, nu a avut niciodată conflicte cu legea penală.
Acest dosar a fost declinat către Tribunalul Constanța care la rândul ei a înțeles să decline competența către Tribunalul București, evident iscându-se conflictul negativ de competență și trimiterea la ÎCCJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În această perioadă nu s-au făcut acte de procedură și nici nu s-ar mai putea face datorită acestor incidente procedurale. Nu este culpa inculpatei, nu este culpa instanței, este culpa procurorilor, deși, i-au scos de sub urmărire penală, probator " este varză". A constatat că unele documente nu au fost atașate la dosar. Acest dosar este aruncat de la o instanță la alta.
Neexistând probe nu poate să se conducă la concluzia că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, nu s-au modificat, nu au apărut elemente noi în favoarea inculpatei. Instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, cercetarea judecătorească nu s-a demarat. întrunite condițiile prev. de art.143 alin.1 cod pr.penală, art.681cod pr.penală, art.5 pct.1 lit.c din CEDO. Este incident temeiul prev. de art.148 lit.e cod pr.penală în sensul că cele două condiții sunt îndeplinite cumulativ.
Cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei, dovedesc pericolul pentru ordinea publică și efectul nociv pe care îl are cocaina și totodată limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul incriminator.
Recurenta inculpată în ultimul cuvânt, se consideră nevinovată. Își însușește concluziile apărătorului ales, nu va încerca să se sustragă cercetării judecătorești dacă se va dovedi că este nevinovată.
A,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, Tribunalul Constanța prin sentința penală nr.132 din 11.03.2008 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța.
În baza art.39 al.2,3 cod pr.penală în referire la art.42 al.1 cod pr.penală;
A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații, și, în favoarea Tribunalului Municipiului B - Secția a I-a Penală.
În baza art.43 al.1și 3 cod pr.penală;
A dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție -secția penală pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În baza art.3002cod pr.penală în referire la art.160b)al.3 cod pr.penală;
A menținut măsura arestării preventive față de inculpata - fiica lui și, născută la data de 16.10.1978, CNP -, deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul
În baza art.3002cod pr.penală în referire la art.160 al.2 cod pr.penală;
A respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata, prin apărător.
În baza art.139 al.1 cod pr.penală;
A respins ca nefondate cererile formulate de inculpată, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Măsurile se comunică administrației locului de deținere.
În baza art.192 al.3 cod pr.penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Inculpata a declarat recurs împotriva acestei sentințe penale, recursul vizând numai dispoziția instanței privind menținerea măsurii arestării preventive, în baza art.3002cod pr.penală cu referire la art.160 alin.3 cod pr.penală.
În motivarea cererii de recurs se susține nelegalitatea și netemeinicia acestei dispoziții a instanței și se solicită casarea în parte a hotărârii recurate, revocarea mandatului de arestare preventivă nr.183/UP/26.09.2007 și punerea în libertate a inculpatei.
În susținerea nelegalității hotărârii atacate, arată recurenta că, instanța și-a întemeiat decizia pe disp.art.3002cod pr.penală rap. la art.160 cod pr.penală, fără ca în prealabil să verifice dacă este legal investită potrivit art.300 cod pr.penală.
Afirmă recurenta inculpată că nu se mai impune această măsură preventivă, deoarece nu sunt probe că ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Se analizează și se invocă netemeinicia unor probe administrate până în această fază a procesului penal.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.72/D/P/2006 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT, inculpata și au fost trimise în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.10 din legea nr.143/2000 raportat la art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.4 cod penal și inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.4 cod penal cu aplic.art.16 din legea nr.143/2000.
Parchetul a sesizat cu judecata acestei cauze Tribunalul București - Secția I penală, unde s-a înregistrat cauza sub nr-.
Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 18.12.2007, în baza art.3001cod pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei și a menținut-
Aceeași instanță, prin sentința penală nr.19/8.01.2008 în baza art.42 cod pr.penală a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Constanța, unde s-a înregistrat cauza sub nr-.
Tribunalul Constanța, prin încheierea din 29 ianuarie 2008, în baza art.3002cod pr.penală rap. la art.160 alin.1,3 cod pr.penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpata.
La termenul de judecată din 11.03.2008, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința penală nr.132 prin care a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Municipiului B, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la ÎCCJ pentru soluționarea conflictului și, în baza art.3002cu referire la art.160 alin.2 cod pr.penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
Deși, sentința penală menționată este definitivă, curtea apreciază că recursul inculpatei care vizează numai măsura preventivă este admisibil, în raport de disp.art.141 cod pr.penală și ale art.160 alin.4 cod pr.penală.
Se constată că, legiuitorul a prevăzut calea de atac a recursului în ce privește menținerea arestării preventive, indiferent de modul de soluționare a fondului cauzei.
Curtea, constată că, în mod legal, Tribunalul Constanța, în baza art.3002cu referire la art.160balin.3 cod pr.penală, a verificat temeinicia și legalitatea măsurii preventive a inculpatei, luată prin încheierea de ședință nr.257/R/1.10.2007 a Curții de Apel București.
Potrivit art.3001cod pr.penală, după înregistrarea dosarului la instanță, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Din această dispoziție legală, rezultă că instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, imediat ce s-a înregistrat dosarul la instanță.
În speță, acest lucru s-a făcut de Tribunalul Municipiului B, după sesizarea prin rechizitoriu, la termenul de judecată din 18.12.2007.
Tribunalul Constanța în mod corect a verificat arestarea preventivă a inculpatei în temeiul art.3002cod pr.penală și art.160 cod pr.penală - obligă instanța ca în cursul judecății să verifice arestarea inculpatului în timpul judecății.
Trebuie avute în vedere și prev. art.43 alin.6 cod pr.penală, potrivit cu care instanța care și-a declinat competența, ia măsurile și efectuează actele ce reclamă urgență.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că temeiul juridic în baza căruia s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, corect a fost stabilit ca fiind cel prev. de art.3002rap. la art.160bcod pr.penală.
Verificarea legalei sesizări nu condiționează pronunțarea asupra măsurii arestării preventive.
Întemeiat, Tribunalul Constanțaa menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
Măsura a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea prevederilor art.143 alin.1 cod pr.penală și art.148 alin.1 lit.f cod pr.penală.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, iar menținerea este justificată și de buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Condiția pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită și rezultă din probele administrate în dosar. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul inculpatei presupune o rezonanță socială a unor fapte grave atât în rândul comunității locale cât și la nivelul întregii ordini sociale.
Faptele ce au dat naștere la bănuieli legitime nu trebuie să fie la același nivel ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări, acestea urmând a fi analizate în faza ulterioară a cercetării judecătorești.
Cu toate că inculpata a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, arătând că acestea conțin inadvertențe și nu reflectă realitatea, în această fază procesuală instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de organul de urmărire penală și nici de a verifica apărările care țin de fondul cauzei.
Până la proba contrarie, probele instrumentate de procuror, nu pot fi înlăturate de instanța sesizată cu verificarea arestului preventiv.
Pentru aceste considerente, curtea constată că, dispoziția Tribunalului Constanța de menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este fondată, urmând a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de inculpata - deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr.132 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Cu opinie minoritară
în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului
Judecător,
- - -
GREFIER,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./18.03.2008
Motivarea opiniei minoritare
Apreciez recursul ca inadmisibil, întrucât hotărârea recurată este definitivă potrivit art.461 pct.1 cod pr.penală rap. la art.42 alin.4 cod pr.penală.
Ca atare, chiar dacă are în conținut dispoziții de menținere a arestării preventive, potrivit dreptului intern național, sentința de dezinvestire prin declinare de competență este definitivă în totalitate și nu poate fi atacată cu o cale de atac ordinară.
Fiind o sentință și nu o încheiere, acestei încheieri nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.141 cod pr.penală, ce se referă doar la încheierile date în primă instanță sau în apel.
Ca atare, apreciez că recursul de față trebuia respins ca inadmisibil și nu ca nefondat.
Judecător,
- - -
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Zoița Frangu
