Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2254/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1380
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07 octombrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - reprezentat de procuror
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat -, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar; de asemenea, a răspuns apărătorul din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, avocat, solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale pentru asigurarea asistenței juridice a recurentului - inculpat, în raport de depunerea la dosar a împuternicirii avocațiale de către apărătorul ales al acestuia.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheieri recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere disp. art. 160 ind. b alin. 2 Cpp.
Solicită instanței să constate că, în sarcina inculpatului, s-a reținut ca situație de fapt deținerea, în locuința sa, în vederea vânzării, a unei cantitate de droguri; apreciază că această încadrare a faptei trebuie "privită" de către instanță cu " critic" întrucât, în cauză, nu există nici o declarație a vreunei persoane care să declare că a cumpărat în vreo împrejurare de la inculpat droguri, ori că au cunoștință că acesta se ocupă cu comercializarea de droguri. Solicită instanței să constate că declarațiile inculpatului se coroborează cu toate celelalte probatorii administrate în faza de urmărire penală, în sensul că, în locuința acestuia se mai aflau și alte rude ale sale, printre care si o persoană care era cunoscută ca fiind consumatoare de droguri însă; de asemenea, este de reținut că parchetul nu a întreprins nici un demers pentru audierea persoanei indicate ca fiind consumatoare de droguri.
Așa cum reiese din acte și lucrările dosarului, inculpatul nu este consumator de droguri, la dosar nu se află nici o transcriere a vreunei convorbiri telefonice din care să rezulte, în mod clar, că cesta se ocupa cu vânzarea de droguri.
În raport de aceste considerente apreciază că, la acest moment, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice starea de arest.
Având în vedere toate aceste aspecte, precum și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală constantă, sinceră, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministrului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și la acest moment.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi în cauză, apreciază că, în mod legal instanța de fond a respins și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în ceea ce-l privește pe inculpatul .
Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat. În ceea ce privește aspectele reliefate la acest termen de către apărătorul ales al inculpatului, solicită instanței să constate că acestea țin de fondul cauzei.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art. 3002Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații mai sus menționați au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați, relevante fiind: procesele - verbale existente la dosarul cauzei, constatările tehnico - științifice, declarații de martori coroborate cu cele ale inculpaților.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați penal, modalitatea concretă de comitere a acestora, Tribunalul a apreciat că sunt incidente în continuare prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, cât și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, invocându-se buna desfășurare a procesului penal.
Întrucât temeiul care a determinat arestarea preventivă nu s-a schimbat, instanța de fond a respins ca nefondată cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpații și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest, în condițiile în care sunt îndeplinite prevederile art. 160 alin. 2 Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că la data de 04.02.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în conformitate cu art. 1491rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pe parcursul urmăririi penale cât și ulterior, prin trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, au existat și există până la acesta moment procesul, indicii temeinice în sensul că, în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, împreună cu inculpatul, au aprovizionat cu heroină, pe inculpații, pe numita, cât și pe o parte a consumatorilor din zona.
De asemenea, organele de urmărire penală au depistat la locuința inculpatul, cantitatea de 632,20 gr. heroină, deținută în vederea comercializării.
Potrivit art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, revocarea arestării preventive se poate dispune în cazul în care arestarea preventivă este nelegală, când temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau când nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Or, arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în conformitate cu art. 148 lit. f Cod procedură penală, astfel cum mai sus s-a arătat.
Curtea constată, de asemenea, că temeiul arestării preventive a inculpatului nu a încetat cum susține apărarea, atâta timp cât acesta în raport de natura faptei de trafic de droguri de mare risc săvârșite prin raportare la art. 143 Cod procedură penală, prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Mai mult, instanța de fond investită cu judecarea cauzei a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, constatând că temeiul care a determinat arestarea - art. 148 lit. f Cod procedură penală - impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./26.10.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
