Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 139
Ședința publică din data de 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales, recurenții inculpați, și asistați de avocat - apărător ales, recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales, recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurenților inculpați, și susține că de fiecare dată când s-a discutat măsura arestării preventive a acestora, instanța nu a făcut o analiză distinctă pentru fiecare inculpat în parte, pentru a se stabili contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei, situația personală, a antecedentelor penale, făcându-se o analiză globală, și o singură referire la situația inculpatului, în sensul că nu se află la primul impact cu legea penală, nefiind una completă și nu este de natură să reprezinte o motivare.
Solicită să se constate că de fiecare dată instanța a reținut că subzistă temeiurile care au impus arestarea preventivă și că pericolul concret derivă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, din numărul mare de persoane implicate, valoarea mare a prejudiciului și amploarea mare a acestor fapte.
Nu se discută de către instanță despre cât anume din valoarea prejudiciului a contribuit fiecare inculpat în parte, la producerea lui, la ce implicare a avut fiecare dintre inculpați la faptă și ce beneficii au obținut.
Analizând în acest fel situația tuturor inculpaților și motivând faptul că infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se diferențiază de formele clasice de participație, aceasta nu înseamnă că instanța nu trebuie să mai analizeze și formele de participație ale fiecărui inculpat.
Legiuitorul a înțeles să incrimineze pe lângă infracțiunile clasice cum ar fi înșelăciunea, să incrimineze și constituirea unui grup de persoane care acționează timp îndelungat pentru săvârșirea anumitor infracțiuni, dar nu a spus niciodată legiuitorul că această infracțiunea exonerează organele judiciare de obligativitatea de a dovedi atât vinovăția în legătură cu celelalte infracțiuni componente și de a analiza pentru fiecare în parte, pericolul pentru ordinea publică.
Consideră că în lipsa acestor analize sau motivări, de fiecare dată se ajunge în situația ca în recurs să se discute în mod generic și o astfel de motivație bineînțeles că a justificat menținerea stării de arest preventiv.
Solicită a se avea în vedere data arestării preventive a inculpaților - 11 iunie 2009, dată la care abia începuse procesul penal sub forma anchetei și nu se cunoștea întinderea exactă a faptelor sau valoarea prejudiciului, cu titlu de participație și nici contribuția exactă a fiecărui inculpat.
Între timp, s-a finalizat urmărirea penală iar instanța de fond nu s-a considerat a fi legal sesizată și nu a dat citire actului de sesizare, din motive care nu țin de conduita inculpaților, condiții în care aprecierea instanței de fond că nu se justifică cercetarea în stare de libertate a inculpaților deoarece cercetarea judecătorească se afla abia la început, este nejustificată.
Solicită a se avea în vedere că cele două inculpate au fost angajate la firmă ca secretare, au lucrat doar o lună de zile și au primit salariul fără a avea alte beneficii de pe urma săvârșii infracțiunii, nefiind persoane cu un potențial pericol pentru ordinea publică.
Cât timp cu ocazia verificărilor făcute la urmărirea penală nu s-a constatat că inculpata ca și inculpatul nu au nici un bun asupra căruia să se aplice măsuri asigurătorii, consideră că este incorect a se vorbi despre toate persoane ca prezentând pericol pentru ordinea publică.
Desfășurarea unei activități în condițiile în care a făcut vorbire în legătură cu și, desfășurarea unei activități de către despre care nu se reține că ar fi membru al grupului infracțional organizat sau că ar fi sprijinit în vreun fel acest grup. Susține că în 2-.3 situații a fost chemat atunci când soseau mărfuri la sediul societății să ajute la transbordarea acestora, depozitarea și în unele situații la valorificarea acestora.
Cât timp la dosar nu există probe sau indicii că inculpatul ar fi discutat cu reprezentanții societăților furnizoare, sau că ar fi contribuit în vreun fel la emiterea filelor cec, că ar fi știut că societatea pe care s-ar fi desfășurat sau derulat aceste activități, nu are disponibil bănesc și că plata mărfurilor nu s-a făcut, toate aceste chestiuni nefiind analizate de instanță în mod separat.
Nu există în cuprinsul hotărârii tribunalului vreo motivare distinctă în legătură cu situația inculpaților.
Solicită a fi avută în vedere situația fiecărui inculpat în parte și să se constate că de la 11.06.2009 până la acest moment nu au intervenit elemente noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu face referire la situația fiecărui inculpat și nici dovada că dacă aceștia ar fi cercetați în stare de libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea cauzei.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Consideră că în mod nelegal s-a menținut măsura arestării preventive în ceea ce privește pe inculpat în temeiul art. 3002Cod procedură penală, când în realitate această procedură nu este aplicabilă în speță, deoarece în cauză nu este momentul la care instanța să verifice dacă a fost sau nu, legal sesizată.
Susține că timp de 3 termene de judecată s-a constatat lipsă de procedură motiv pentru care la acest moment instanța de fond nu a dat citire actului de sesizare și nu s-a constatat dacă este legal sesizată.
Prevederile art. 3002Cod procedură penală precizează faptul că în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată are obligația de a verifica în cursul judecății legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Doar după momentul în care instanța constată că este legal sesizată, poate aplica procedura prevăzută de art. 3002Cod procedură penală cu privire la menținerea acestei măsuri.
Înainte de acest moment, temeiul prevăzut de art. 3002Cod procedură penală nu poate fi folosit pentru menținerea unei astfel de măsuri, context în care apreciază că din punct de vedere legal, încheierea apare ca lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește motivarea hotărârii, susține că aceasta a fost, motivată la modul general, fără a se face referire despre inculpatul și despre potențialul periculos al persoanei acestuia, nu se face vorbire în încheierea recurată.
Solicită să se constate că în cauză s-a făcut o motivare globală, prin referire la elemente de natură obiective, fără a se arăta cum anume a influențat fapta săvârșită prin împrejurarea că aceea a fost săvârșită de inculpatul și că acesta prin persoana lui deosebit de periculoasă, ar pune în pericol ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate, făcându-se referire la faptul că sunt infracțiuni grave și trebuie menținută această măsură, ceea ce nu este suficient pentru că legiuitorul menționează în mod că menținerea măsurii nu se poate face decât dacă, persoana inculpatului, deci un element de natură subiectivă, determină acest lucru, nefiind suficient faptul că o anumită persoană generică a săvârșit o infracțiune care este pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.
Din motivare mai rezultă că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și consideră că instanța face o confuzie între temeiuri care reprezintă în realitate motivele de fapt care au dus la luarea măsurii și cazurile prev. de art. 148 lit. f, cazuri în care se poate lua o măsură preventivă dacă există temeiuri.
Consideră că este incorect spus și total eronat spus că se mențin temeiurile de fapt avute în vedere la luarea măsurii întrucât este simplu de verificat care au fost motivele de fapt concrete pentru care a fost luată aceea măsură - pentru identificarea și prinderea tuturor participanților, audierea acestora și martorilor, definitivarea urmăririi penale etc. toate aceste motive de fapt care au constituit temeiuri pentru prelungirea măsurii pe perioada urmăririi penale, în prezent nu mai pot subzista dintr-un motiv obiectiv: s-a terminat urmărirea penală, au fost identificate toate persoanele participante etc.
Consideră că la acest moment, parchetul ar fi trebuit să invoce motive noi care să le înlocuiască pe cele avute în vedere la luarea măsurii și care să justifice menținerea acesteia în continuare.
Se mai precizează că cercetarea judecătorească se află la început, iar punerea În libertate a inculpatului ar influența negativ cercetarea judecătorească și în acest sens, consideră că aceasta nici nu a început, pentru că nu s-a dat citire actului de sesizare al instanței și nu s-a explicat în ce ar consta presupusa influențare negativă a acestei faze procesuale, nefăcându-se referire la inculpatul și nici la alt inculpat.
La instanța de fond s-au ridicat o serie de aspecte care particularizează pe fiecare inculpat în parte, cu privire la situația personală cât și la încadrarea juridică a faptei și din încheiere rezultă că nici una dintre aceste a probleme ridicate nu poate fi analizată.
Invocă dispozițiile noului cod penal ce vor intra în vigoare în perioada de judecare a cauzei de față, cu privire la pedepsele prevăzute pentru faptele reținute și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, că pedepsele sunt mult mai mici și solicită să se aprecieze asupra menținerii măsurii arestării preventive.
Față de această situație a solicitat instanței de fond să aibă în vedere faptul că este o cauză deosebit de complexă, a cărui judecată va ani de zile, iar măsura arestării preventive nu poate continua la nesfârșit.
Pentru aceste motive a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, cerere față de care instanța nu s-a pronunțat, mulțumindu-se să motivele printr-o frază scurtă toate cererile formulate cu privire la toți inculpații în bloc.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, că încheierea este greșit întemeiată pe dispozițiile art. 3002Cod procedură penală cu punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, cu revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Susține că instanța de fond a menținut starea de arest în baza art. 3002Cod procedură penală fără a verifica regularitatea actului de sesizare deși s-au acordat trei termene de judecată, motiv pentru care aceasta este lovită de nulitate absolută, fiind indicat greșit un alt temei decât cel prevăzut de art. 160bCod procedură penală.
Solicită să se constate că din motivarea instanței de fond nu rezultă care ar fi probele de natură a duce la concluzia că în libertate, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, a fost analizat întregul grup infracțional în bloc, deși se impunea o analiză individuală și nu prin raportare la întregul grup.
Solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, invocând limita rezonabilă a duratei arestării preventive, față de durata arestării preventive, aceasta nu mai poate fi justificată pe temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului inculpatsolicită admiterea recursului declarat în cauză și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, invocând limita rezonabilă a duratei arestării preventive.
Depune la dosar un set de înscrisuri care se găsesc în dosarul de urmărire penală, pentru a fi avute în vedere la pronunțare, cu privire la activitatea inculpatului care s-a prezentat cu delegație la societățile comerciale și a ridicat marfa cu factură, predând-o în același mod, fiind operațiuni legale și nu a folosit un nume fals, prezentându-se sub numele real.
Consideră că acesta nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune și în ce privește situația sa personală, susține că acesta are doi copii în întreținere și este divorțat,
ReprezentantulMinisterului Public consideră că încheierea de fond este legală și temeinică și temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive n u au încetat și impun în continuare menținerea în arest a inculpaților.
Solicită să se constate că din actele existente la dosar rezultă probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte penale grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și care prin modalitățile în care au fost comise acestea prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză au fost avute în vedere probele administrate care justifică menținerea stării de arest preventiv.
În ce privește nulitatea invocată de părți, pune concluzii de respingere întrucât încheierea de ședință este legală și a respectat dispozițiile legale.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurenților inculpați, care, având pe rând cuvântul solicită admiterea recursului pentru motivele invocate de apărătorii aleși, inculpatul solicitând a se avea în vedere că are doi copii minori care de 9 luni stau singuri.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 5.02.2010 a Tribunalului Galați, în baza dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, ca fiind legală și temeinică.
A fost respinsă ca nefondată, cererea inculpaților privind revocarea, respectiv înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea; privind înlocuirea arestării preventive cu una dintre măsurile constând în obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara; și privind înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea; privind înlocuirea arestării preventive cu una dintre măsurile constând în obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara; și privind înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea;, privind revocarea, respectiv înlocuirea arestării cu una dintre măsurile constând în obligarea de a nu părăsi țara sau obligarea de a nu părăsi localitatea și privind revocarea, respectiv înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut că din materialul probator existent la dosar rezultă indicii temeinice că inculpații au participat la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 respectiv art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că subzistă în continuare temeiurile legale prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, numărul mare de persoane, valoarea mare a prejudiciilor dar și datorită stării de insecuritate socială ce s-ar crea dacă inculpații ar fi puși în libertate.
Se mai arată că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților nu s-au modificat așa încât nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara dar și faptul că cercetarea judecătorească este la început.
Împotriva acestei măsuri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații, și prin apărător, susținând prin motivele de recurs că instanța de fond nu a făcut o analiză distinctă pentru fiecare inculpat în parte pentru a stabili ce contribuție are fiecare la comiterea faptelor și ce prejudicii a creat și că trebuiau analizate formele de participațiune.
Se invocă și faptul că cele două inculpate au fost angajate la firmă doar o lună de zile și au primit salariul fără alte beneficii.
Se susține că nu sunt probe și indicii nici pentru inculpatul și instanța nu a analizat faptele inculpaților doar în ce-l privește pe acesta.
Consideră că soluția este nelegală și netemeinică și solicită casarea acesteia și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul prin motivele de recurs critică soluția, arătând că este nelegală și netemeinică și că se impune ca măsura arestării preventive să nu se mai mențină, întrucât de trei termene se tot amână cauza pentru lipsă de procedură.
Se susține că în motivarea soluției nu se face vorbire în mod particular și cu privire la activitatea infracțională a inculpaților, că se uzitează formele generice.
De asemenea, se mai arată că temeiurile invocate nu mai subzistă, întrucât urmărirea penală a fost terminată și au fost identificate toate persoanele participante dar și faptul că în viziunea noului Cod penal, neintrat în vigoare, pedepsele sunt mult mai mici pentru faptele reținute.
Se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul - prin apărător în motivele de recurs critică faptul că încă nu s-a dat citire actului de sesizare, că au trecut trei termene și că nu se impune aplicarea art. 3002Cod procedură penală.
Se solicită punerea în libertate a inculpaților și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nemaijustificându-se dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Inculpatul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, invocându-se limita rezonabilă a duratei arestării preventive.
Consideră, de asemenea că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, invocând totodată situația personală a inculpatului în legătură cu familia sa.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din verificarea încheierii recurate și analiza ansamblului probator existent la dosar, Curtea constată că măsura dispusă de instanță privind starea de arest este temeinică și legală.
Inculpații au fost constituiți într-un grup infracțional bine organizat cu un scop determinat și care a avut ca efect producerea la multe părți vătămate de prejudicii importante.
Gravitatea faptelor comise de inculpați se amplifică urmare a caracterului organizat și al premeditării pentru a obține maximul de profit infracțional.
Pe de altă parte, acest gen de fapte au devenit tot mai cotidiene și mai notorii legiuitorul având în vedere gradul de pericol social și public deosebit de ridicat, a prevăzut pedepse aspre care sunt mai mari de 4 ani.
Este adevărat că inculpații au la producerea efectului infracțional contribuții diferite, dar care din punct de vedere al pericolului social nu se pot disloca, întrucât scopul final al faptelor comise are caracter unic - prejudicierea părților vătămate vizate.
În schimb, la răspunderea acestora când se va constata gradul de implicare instanța va putea face o diferențiere și are obligația să o facă în cadrul operațiunilor de individualizare ( cuantum și modalitate).
Pe de altă parte, se constată că, cauza dedusă judecății face parte din categoria infracțiunilor cu un grad ridicat de complexitate, așa încât rezonabilitatea judiciară invocată este variabilă și direct proporțional cu factorii ce definesc complexitatea cauzei.
Faptul că unii inculpați se bucură de circumstanțele atenuante legale sau personale este un atribut ce revine spre analiză instanței la momentul stabilirii sancțiunilor în cazul că nu vor fi găsiți vinovați.
În cursul judecății, după ce instanța este legal sesizată potrivit dispozițiilor legale,periodic dar nu mai târziu de 60 de zile se verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților iar acest aspect nu are legătură cu faptul că, cauza se amână datorită unor situații impuse de procedură și regulile ce guvernează judecata cauzelor penale.
Pentru o mai bună administrare a justiției într-o cauză complexă ca cea de față și întrucât sunt indicii că inculpații au comis fapte penale cu un grad ridicat de pericol social și că temeiurile inițiale avute în vedere la arestarea preventivă nu au încetat să mai subziste, urmează a se constata că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică, în drept fiind îndeplinite și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă recursurile declarate de inculpați ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații ( fiecare9 la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 25.03.1979 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 5,. 3), (fiica lui și, născută la data de 20.09.1981 în G, CNP -, domiciliată în G,-, - 8,. 133), (fiica lui și -, născută la data de 01.05.1983 în mun. O, jud. B, CNP -, domiciliată în G,-, - 4A,. 15), (fiul lui și, născut la data de 21.03.1974 în comuna Independența, jud. G, CNP -, domiciliat în comuna Independența, str. -, nr. 150, jud. G), (fiul lui - și, născut la data de 01.12.1967 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 27) și ( fiul lui și -, născut la data de 11.10.1964 în G, CNP: -, domiciliat în G, str. - nr. 27, - 7,. 29) împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent - inculpat la plata a câte 30 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. -/25.02.2010
Tehn. /4.03.2010
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
