Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.14/R/2009
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Șortan Chitidean Valentin
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din data de 23 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s- menținut măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de proxenetism, prev.de art.329 alin.1,3 penal; trafic de minori, prev.de art.13 alin.1,2 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. în substituirea av., ambele din cadrul Baroului C, cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză și că a formulat recurs în data de 29 decembrie 2008 când a primit comunicarea în penitenciar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza să se dispunăîn principal, trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu o altă măsură restrictivă. În privința cererii principale, arată că motivarea instanței de fond este superficială fiind doar o reproducere a disp.art.148 pr.pen. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri nu au apărut. Din actele dosarului există dubii cu privire la vinovăția inculpatului și nu există date suficiente din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Consideră că timpul scurs de la data arestării inculpatului și până în prezent a fost suficient iar buna desfășurare a procesului penal ar putea fi înfăptuit și cu inculpatul în stare de libertate. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. Consideră că hotărârea instanței de fond este suficient motivată, instanța reținând aspectele esențiale ale cauzei, respectiv caracterul de violență al inculpatului față de părțile vătămate, faptul că acesta a săvârșit o infracțiune gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 05.05.1983 în comuna, județul C, domiciliat în T,-,.30, jud.C, cetățenia română, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, posesor CI seria -, nr.-, CNP -), cu consecința respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă de a nu părăsii localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel sunt îndeplinite în continuare dispozițiile art.148 lit.f pr.pen. respectiv există probe din care rezultă comiterea faptei retinute în sarcina inculpatului, acesta a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Drept urmare, a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare impunându-se astfel menținerea stării de arest față de inculpat.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în continuare în stare de libertate, în motivarea recursurului promovat apărătorul desemnat din oficiu pentru a reprezenta interesele inculpatului a arătat că solicită în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța ce a pronunțat încheierea recurată deoarece această încheiere este superficial motivată, că există dubii cu privire la vinovăția inculpatului că nu există date suficiente cu privire la existența unui pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevăzut de art.148 lit.f
C.P.P.În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate deoarece a trecut o perioadă îndelungată din momentul în care inculpatul a fost arestat preventiv și astfel a fost depășită durata rezonabilă a detenției.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și având în vedere și dispozițiile art.3856alin.3 C.P.P. Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic instanța fondului a procedat, in conformitate cu dispozițiile art.3002raportat la art.160 C.P.P. și înainte de expirarea celor 60 de zile prevăzute de dispozițiile procedurale a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv analizând dacă temeiurile ce au determinat luarea acestei măsurii față de inculpat au încetat sau nu, ori dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În analiza sa instanța fondului a avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3.Cod Penal pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal, și pentru comiterea infracțiunii de trafic de pedsoane prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 toate aceste fapte fiind comise în condițiile concursului real de infracțiuni.
În fapt, prin rechizitoriul nr.18/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Clujs -a reținut că inculpatul, în perioada martie 2006 - aprilie 2007 îndemnat și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată, minoră, pe care, în perioada mai - noiembrie 2007 și găzduit-o și prin violență amenințare și lipsire de libertate a obligat-o la practicarea prostituției. De asemenea același inculpat, in perioada iunie 2004 - decembreie 2005, cazat-o pe partea vătămată in diferite locații din C-N și T și prin violență, amenințare și lipsire de libertate a exploatat-o pe aceasta obligând-o la practicarea prostituției.
Această starea de fapt este conturată prin procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor și declarațiile părții vătămate precum și prin declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată.
Există așadar probe și indicii temeinice în sensul prev. de art.143 că C.P.P. inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat în prezent.
Față de acest inculpat a fost luată măsura arestului preventiv prin incheierea penală 31/C din 27 mai 2008 Tribunalului Cluj ca temei al arestării reținându-se incidența art.148 lit.f
C.P.P.Constatăm că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate, la acest moment procesual, prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol concret pentru ordinea publică rezidă nu numai din gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prin modul în care ele au fost săvârșite și urmările pe care le-au produs asupra integrității fizice și psihice ale presupuselor vitime ale infracțiunilor ci și din faptul că la momentul la care față de acest inculpat a fost luată măsura preventivă de libertate acesta trăia în aceleași condiții de promiscuitate cu o altă persoană minoră care se prostitua ocazional, iar sumele obținute în urma acestei activități erau predate în mare parte inculpatului, precum și din faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare la o pedepasă rezultantă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis și părăsirea locului accidentului, pedeapsă ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1013/2006 a Judecătoriei Turda, rămasă definitivă la 17 ianuarie 2007 dând astfel dovadă de perseverență infrcațională și dovedind că clemența pe care statul i-a arătat-o, aplicându-i o pedepasă cu suspendarea condiționată a executării acesteia nu a produs nici un efect în cazul său.
Instanța de recurs este indreptățită să creadă, raportat la elementele concrete mai sus precizate, că acest inculpat prezintă un risc crescut de recidivă și o dată lăsat în libertate ar putea comite din nou fapte antisociale.
Cu privire la susținerea că durata detenției a depășit o limită rezonabilă Curtea apreciază că aceasta este nefondată având în vedere natura, complexitatea și implicațiile sociale ale cauzei deduse judecății.
Pentru aceste considerente în temeiul art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.189 și art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 23 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./12.01.2009
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
