Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.140/R/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva Încheierii penale din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.8 din Legea 39/2006 rap.la art.323 alin.1 și 2.pen. și prev.de art.215 alin.1-5.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și pe cale de consecință, punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul a fost arestat la data de 29 decembrie 2009, reținându-se ca temeiuri disp.art.148 lit.b și f pr.pen. Cu privire la probele sau indiciile temeinice despre care fac vorbire dispozițiile art.143 pr.pen. chiar dacă acestea există, ele trebuie obținute în mod legal, cu respectarea regulilor de procedură, mai ales cele privind competența organelor de urmărire penală. În speță, competența de efectuare a urmăririi penale revenea DIICOT - Structura Centrală, însă această activitate a fost realizată de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, organ devenit competent în urma declinării de competență de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. La data când s-a început urmărirea penală, 15 martie 2006, competența revenea Serviciilor teritoriale pentru infracțiunile prev.la alin.1, dacă activitatea infracțională s-a desfășurat sau și-a produs rezultatul în mai multe județe din raza aceleiași curți de apel ori s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul a 500.000 euro. Din actele existente la dosar rezultă că o parte a filelor cec folosite, au fost emise în localități ce nu se găsesc în raza teritorială a Curții de Apel Cluj. În consecință, toate probele obținute de DIICOT - Serviciul teritorial Cluj trebuie înlăturate, fiind obținute în mod ilegal. În condițiile în care probele sunt lovite de nulitate absolută, măsura arestării preventive este luată în mod nelegal.
Cu privire la art.148 lit.b pr.pen. acest temei a fost în mod greșit reținut de instanță. Fratele inculpatului, numitul i-a spus inculpatului că este citat în dosar, însă inculpatul l-a sfătuit să se prezinte la audieri pentru a nu fi amendat. Nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunei persoane, astfel că se impune înlăturarea definitivă a temeiului prev.de art.148 lit.b pr.pen. mai mult, această convorbire a fost interceptată la peste 10 luni de la începerea urmăririi penale și la aproape 3 luni de când inculpatul era pus sub învinuire, astfel că se putea proceda la arestarea inculpatului în acel moment și nu la aproape 4 ani de la extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva sa.
În privința condițiilor prev.de art.148 lit.f pr.pen. susține că acestea nu sunt întrunite, respectiv nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. activități infracționale ce i se impută ar fi fost comise în perioada martie - septembrie 2004, aspect pe care inculpatul îl cunoștea din anul 2006 când a fost pus sub învinuire. Nu s-a apreciat la acel moment că se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpat., la mai bine de 5 ani de la comiterea presupuselor fapte, procurorul a apreciat că prezintă pericol pentru ordinea publică. Raportat la infracțiunile care i se impută, la perioada în care acestea ar fi fost comise, la conduita inculpatului după declanșarea anchetei și punerea sa sub învinuire în 2006 și raportat la prevederile art.136 pr.pen. condițiile impuse de art.148 lit.f pr.pen. nu sunt îndeplinite în cauză, situație în care măsura arestării preventive dispusă față de inculpat este netemeinică și nelegală.
Revocarea măsurii arestării preventive se impune și datorită circumstanțelor de ordin personal ale inculpatului. Începând cu anul 1992 inculpatul a fost internat în diverse instituții medicale din țară, suferind de numeroase afecțiuni, așa cum rezultă din actele depuse la dosar. Solicită a se reține că inculpatul se află în greva foamei de circa 60 de zile.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond a avut în vedere că măsura arestării preventive a fost legal luată față de inculpat, de o instanță competentă. Cu privire la competența organului de urmărire, nu mai pune concluzii, solicitând a fi avute în vedere consemnările din rechizitoriu, de la filele 39-42. Măsura arestării s-a luat în baza art.143 și 148 lit.b și f pr.pen. Există la dosar indicii temeinice și chiar probe din care rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină. Acestea sunt: plângerile și declarațiile reprezentanților celor 18 părți vătămate, înscrisurile reprezentând contractele comerciale, declarațiile martorilor, procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto, interceptările convorbirilor telefonice, rapoartele de constatare tehnico-științifice grafice. Cu privire la art.148 lit.b pr.pen. la 30 mai 2006 s-a interceptat o convorbire telefonică între inculpat și învinuitul, din care rezultă că sunt întrunite cerințele prev.de art.148 lit.b pr.pen. referitor la art.148 lit.f pr.pen. lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și acest pericol rezultă din gravitatea faptelor comise și activitatea infracțională desfășurată de inculpat. Acesta a acționat în grup organizat, a avut o identitate falsă, a creat un prejudiciu de peste 150.000 euro și a încercat să-l influențeze pe fratele său, încercând să împiedice aflarea adevărului. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că niciunul din actele expertizate nu a fost redactat de inculpat. Acesta nu a întocmit contracte, nu a semnat filele cec, iar identificarea după planșele foto este lacunară, nefiind respectate dispozițiile legale. Starea de fapt evocată ca fiind certă nu este probată în sensul stabilirii unui grad de pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate. Principalul inculpat este numitul G care este emitentul filelor CEC și care nici măcar nu este cercetat sau trimis în judecată. Sunt doar prezumții că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Această stare de pericol trebuie dovedită la nivelul comunității din care face parte inculpatul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, în baza art.300/2 rap. la art. l60/b a1.3 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G, fiul lui G și, născut la 5.04.1957 în com., jud. M, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla și implicit s-au respins cererile de revocare și înlocuire a măsurii cu cea de obligare de a nu părăsi țara formulate în cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul G, prin prisma dispozițiilor art. 143 și 148 lit. b și f pr.pen. a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive; astfel, din probele administrate până în prezent în cauză, rezultă probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat; în acest sens sunt plângerile și declarațiile celor 18 părți vătămate-societăți comerciale (vol.III și IV); înscrisurile reprezentând diferite acte comerciale ( contracte, facturi, comenzi, file CEC vol.III și IV); declarațiile martorilor - și procesele-verbale de recunoaștere de persoane din planșe fotografice (301-326 vol.V), (266-300 voI.V), - (323-356 voI.V), (385-407 vol.V), (410-411 vol.V), procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat (193-196 vol.VIII convorbire purtată între inculpat și ), rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică (293-337 vol.II).
Raportat la susținerile inculpatului în sensul că măsura arestării este nelegală, întrucât, probele administrate în faza de urmărire penală au fost obținute în mod ilegal, respectiv de un organ necompetent material și teritorial, s-a precizat faptul că, verificarea legalității obținerii mijloacelor de probă de către organul de urmărire penală urmează a se face cu ocazia judecării fondului cauzei.
Totodată, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul 6/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT-Serv. Teritorial Cluj sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar probele certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitate a faptelor, natura lor, modul și împrejurările concrete de comitere a acestora; din urmările negative produse, fapt ce creează un sentiment de insecuritate membrilor comunității (în speță, în special mediul de afaceri) în situația în care organele judiciare nu iau măsuri prompte împotriva persoanelor ce săvârșesc fapte cu grad de pericol ridicat.
Având în vedere că nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând prin părătorul său casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și pe cale de consecință, punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar,s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. În motivarea recursului s/a arătat că toate probele obținute de DIICOT - Serviciul teritorial Cluj trebuie înlăturate, fiind obținute în mod ilegal,de către un organ necompetent,structura centrală a DIICOT fiind organul competent a efectua cercetările în cauză.
Cu privire la art.148 lit.b pr.pen. acest temei a fost în mod greșit reținut de instanță. Fratele inculpatului, numitul i-a spus inculpatului că este citat în dosar, însă inculpatul l-a sfătuit să se prezinte la audieri pentru a nu fi amendat. Nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunei persoane, astfel că se impune înlăturarea definitivă a temeiului prev.de art.148 lit.b În privința condițiilor prev.de art.148 lit.f pr.pen. susține că acestea nu sunt întrunite, respectiv nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. activități infracționale ce i se impută ar fi fost comise în perioada martie - septembrie 2004, aspect pe care inculpatul îl cunoștea din anul 2006 când a fost pus sub învinuire. Nu s-a apreciat la acel moment că se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpat., la mai bine de 5 ani de la comiterea presupuselor fapte, procurorul a apreciat că prezintă pericol pentru ordinea publică. Revocarea măsurii arestării preventive se impune și datorită circumstanțelor de ordin personal ale inculpatului. Începând cu anul 1992 inculpatul a fost internat în diverse instituții medicale din țară, suferind de numeroase afecțiuni, așa cum rezultă din actele depuse la dosar. Solicită a se reține că inculpatul se află în greva foamei de circa 60 de zile.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.82 din 29 decembrie 2009 Tribunalului Cluj, definitivă prin încheierea penală nr. 4/R/06.01.2010 a Curții de Apel Cluj, în temeiul art.149/1 proc.pen. rap. la art.148 alin.1 lit.b și lit.f proc.pen. s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Cluj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29 decembrie 2009 și până la data de 26 ianuarie 2010, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art.215 alin.1,2, 3, 4 și 5.penal, cu aplic. art.41 alin.2 penal și de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat urmat de comiterea unei infracțiuni grave, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.33 lit.a penal.
Ca și temei al arestării au fost reținute prevederile art.148 lit.b și f proc.pen.
În fapt, acuzațiile aduse inculpatului recurent au constat în aceea că în cursul anului 2004 - perioada septembrie-octombrie 2004, împreună cu învinuiții, Și -a ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii unei infracțiuni grave, constituirea grupului fiind urmată de comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1-5.penal, cu aplic. art.41 alin.2 penal, constând în aceea că, în perioada septembrie-octombrie 2004, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul și învinuiții, prezentându-se în calitate de reprezentanți legali ai COMERȚ C-N, ar fi indus și menținut în eroare 18 părți vătămate-societăți comerciale, cu ocazia încheierii de contracte de vânzare-cumpărare comerciale de mărfuri, emițând spre plată file CEC fără acoperire în contul bancar, cauzând un prejudiciu total în cuantum de 613.891,52 RON (echivalentul a aproximativ 150.000 euro).
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 6/P/D/2005 din data de 21.01.2010 al DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj inculpatul, inculpatul Gaf ost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Prin același act de seizare s-a dispus disjungerea cauzei față de învinuiții sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen., a sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1,2, 3, 4 și 5.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.și ped.de art.8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a pen. precum și față de inculpatul G sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin.1 lit. a din Legea 656/2002 și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290.pen.
Anterior trimiterii în judecată, prin ordonanța din 11.01.2010 s-a dispus de către procuror schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului G din infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din aceeași lege.
Potrivit disp.art.300/2 proc.pen. în cauzele în care inculpatul este arestat,instanța legal sesizată este datoare să verifice,în cursul judecății,legalitatea și temeinicia arestării preventive,procedând potrivit art.160/b pr.pen.obligație pe care instanța de fond și-a îndeplinit-o prin încheierea din 18 februarie 2010,menținând starea de arest a inculpatului.
Curtea,analizând această încheiere, constată că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul G este autorul faptelor pentru care este cercetat, după cum rezultă din plângerile și declarațiile celor 18 părți vătămate-societăți comerciale (vol. III și vol. IV), înscrisurile reprezentând diferite acte comerciale (contracte, facturi, comenzi, file CEC), (vol. III și vol. IV), declarațiile martorilor - și procesele-verbale de recunoaștere de persoane din planșe fotografice (vol. V 301-326), (vol. V 266-300), - (vol. V 323-356), - (vol. V 385-407), (vol. V 410-411), procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat (vol. VIII 193-196 convorbirea purtată între inc. Gh. Și la data de 30.05.2006), rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică (vol. II 293-337).
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul, și Hartley vs UK).
Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, acționând în asociere cu mai multe persoane, sub o identitate falsă, aceea de, fapt ce rezultă din probele enumerate mai sus și cauzând un prejudiciu de 613.891,52 lei (echivalentul a aproximativ 150.000 euro), într-o perioadă atât de scurtă de timp, încercarea de zădărnicire în mod direct a aflării adevărului, prin influențarea fratelui său, așa cum rezultă din conținutul convorbirii telefonice de la data de 30.05.2006, (vol. VIII 193-196), căruia-i dădea indicații când și cum să se prezinte la audieri în dos. nr.6 instrumentat de DIICOT, ce trebuie să spună și argumentele pentru care se prezintă la altă dată, și nu la data la la care a fost citat, lipsa unui domiciliu și declararea constatntă a unui domiciuliu ficitiv, determină Curtea să concluzioneze că în speță există riscul de obstrucționare a jusiției și pericolul de sustragere de la judecată, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit.b și f proc.pen, justificând concluzia că pentru o mai bună desfășurare a procesului penal se impune cercetarea inculpatului în stare de arest.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise. Totodată, pe fondul creșterii numărului fraudelor comise cu file CEC, acest gen de infracțiuni nu-și pierd din actualitate cu atât mai mult cu cât vizează, în special, corectitudinea în mediul de afaceri.
În speță, însă, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestuia în libertate,
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 al.2 proc.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 18 februarie 2010 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./4ex./15.03.2010
Judecători:Iuliana Moldovan, Claudia Ilieș Luminița Hanzer
