Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1400/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2243/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1400
Ședința publică de 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 8 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuterniciri avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului,recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 8 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.În continuare arată că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal în continuare, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare acesta se bucură de prezumția de nevinovăție. În susținerea cererii solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale celui pe care îl apără - în sensul că a recunoscut fapta, provine dintr-o familie organizată, precum și împrejurarea că cele două doze erau pentru consumul propriu.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.Dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat în raport de infracțiunea comisă de inculpat - trafic de droguri, de împrejurarea că drogurile nu erau pentru consumul propriu, din moment ce au fost vândute investigatorului sub acoperire. Apreciază că în continuare sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, astfel că solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este consumator de droguri, dar nu traficant.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 08.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr- în baza art. 300/2 Cod proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.05.1990, în B, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 160/UP/01.07.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală, respingându-se ca neîntemeiată, cererea acestuiade înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. existând suficiente indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, alături de ceilalți alături de care a fost trimis în judecată, a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind: denunțul martorului, procesele-verbale de supraveghere și de verificare, procesele-verbale de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor, procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor (denunțător), și (martori asistenți) declarațiile inculpatului.
De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f proc.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsare; sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice, astfel că judecarea inculpatului în libertate, este de natură să creeze acel sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății. De asemenea, Tribunalul a avut în vedere că la data arestării, inculpatul nu era angajat în muncă, neavând surse licită de venituri.
Astfel fiind, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Pentru aceleași considerente, a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatulsolicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive, lăsarea sa în libertate neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată atât din prisma criticilor formulate de către inculpat cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3856alin. final proc.pen. Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Instanța de recurs reține că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, în fapt reținânndu-se că la data de 30.06.2009 i-a vândut denunțătorului două punguțe ce conțineau 0,18 grame heroină contra sumei de 100 lei.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 01.07.2009, de către Tribunalul București Secția I Penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f proc.pen.
Din analiza actelor dosarului Curtea constată corectă concluzia instanței de fond, în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și justifică privarea de libertate a acestuia.
Curtea are în vedere în acest sens că probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive nu este de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței indiciilor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Curtea reține și incidența dispozițiilor prev. de art. 148 lit. f proc.pen. pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultând din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, dar și din rezonanța socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o determină în rândul opiniei publice, în contextul în care acest fenomenul infracțional a căpătat o amploare fără precedent, tinzând să se transforme într-un adevărat fenomen social. Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp. Aceasta este și situația în speță, faptele de genul celor pentru care inculpatul este cercetat cunosc, astfel cum s-a arătat anterior, o amploarea fără precedent și au urmări nefaste asupra sănătății publice, în special asupra tinerilor, societatea resimțind astfel nevoia unei reacții imediate și eficiente în sensul restabilirii relațiilor sociale lezate prin faptele penale.
În raport de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, recursul acestuia urmând a fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 08.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocat oficiu avansat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
a
Red.LR-16.10.2009
Dact.EA-09.10.2009/2ex
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
