Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 146
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv nu mai subzistă iar inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 136, 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală. Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul recurent având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2010 Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală respinge cererea de înlocuire măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
În baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin 1 Cod procedură penală verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului -.
În baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. h Cod procedură penală menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul și, născut la data de 29.05.1992, în I, -, în prezent deținut în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 97/U din 26.08.2009 emis de Judecătoria Iași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 184/20.01.2010, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului - minor în vârstă de peste 17 ani la data judecării, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de d violare de domiciliu și furt calificat, s-a dispus menținerea stării de arest potrivit art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, iar în baza art. 88 Cod penal s-a computat prevenția din data de 25.08.2009 până la zi.
Hotărârea primei instanțe este motivată în mod amplu, de o manieră convingătoare și cuprinde o analiză aprofundată a probelor, care confirmă pe fond bănuielile inițiale referitoare la comiterea de către inculpat a faptelor imputate. Prin urmare, raportat și la motivele de apel, tribunalul constată că sentința atacată nu este în mod manifest nelegală, ci dimpotrivă, reprezintă un temei serios, în accepțiunea Art. 5 1 lit. a), pentru a legitima menținerea inculpatului apelant în stare de arest preventiv, la dispoziția acestei instanțe, pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății în calea de atac. Astfel, apelul inculpatului -, așa cum a fost motivat în scris, vizează exclusiv re-individualizarea pedepselor, ceea ce echivalează cu o achiesare la vinovăția stabilită de instanța de fond; de altfel, inculpatul, nici nu a negat materialitatea propriilor fapte în cursul procesului, ba dimpotrivă, a vădit regrete sincere în ultimul cuvânt.
Tribunalul constată că de la data când a avut loc ultima verificare similară (prin încheierea din 13 ianuarie 2010), nu a intervenit vreun element de noutate, din perspectivă probatorie, ori în plan procesual, care să permită concluzia că temeiurile care au determinat detenția temporară a inculpatul - ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
În termenul prevăzut de art. 141 Cod procedură penală, încheierea a fost recurată de inculpatul -.
Motivându-și recursul, inculpatul susține că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și solicită revocarea acestei măsuri, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, în limite procedurale, Curtea reține următoarele:
Inculpatul minor - este judecat pentru să
săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, cauza fiind în prezent în faza apelului (dosar nr-) pe rolul Tribunalului Iași.
La instanța de fond, prin sentința penală nr. 184/20.01.2010, Judecătoria Iașii -a aplicat pentru comiterea acestor infracțiuni, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, dispunându-se totodată menținerea stării de arest a inculpatului, conform art. 350 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reindividualizarea pedepsei.
Potrivit art. 300 ind. 2 coroborat cu art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, pe parcursul judecății, instanța are obligația ca, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, instanța poate fie să revoce arestarea preventivă atunci când constată că aceasta este nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut alte temeiuri noi care să justifice detenția privată, fie să mențină arestarea preventivă atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate.
Înlocuirea sau revocarea unei măsuri preventive este reglementată la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, care prevede că: "măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei".
Rezultă din analiza textelor de procedură penală susmenționate că instanța chemată să analizeze măsura arestării preventive a inculpatului în cursul judecății trebuie, mai întâi, să constate care au fost temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive. După ce sunt identificate respectivele temeiuri, instanța trebuie să stabilească dacă ele continuă sau nu să existe, dacă justifică privarea de libertate și pe viitor ori dacă s-au modificat. Totodată, instanța trebuie să stabilească dacă au apărut sau nu temeiuri noi, în raport de cele inițiale, care să justifice detenția provizorie a inculpatului.
În cauza de față, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului sunt cele înscrise la art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Evaluând probatoriul existent la dosar prin prisma temeiurilor avute în vedere la arestare, instanța constată că de la momentul arestării preventive a inculpatului și până în prezent, în cauză nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că, eventual s-au schimbat.
Se reține că probatoriul administrat momentului ulterior arestării inculpatului - confirmă odată în pus existența temeiurilor care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a acestuia.
Din coroborarea declarațiilor părților vătămate cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere pe bază de fotografii judiciare, cu declarațiile martorilor și recunoașterile inculpatului, instanța reține că există indicii temeinice, în accepțiunea dată de art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, că inculpatul - a comis faptele incriminate de normele de drept penal român, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Pe baza acelorași mijloace de probă, instanța a apreciat judicios că, în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. se impune a arăta că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret al faptelor bănuit comise de acesta, dar, nici nu poate fi analizat și apreciat distinct de această formă de pericol.
Pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din analiza coroborată a elementelor rezultate din mijloacele de probă existente la dosar, respectiv natura relațiilor sociale pretins lezate, gravitatea sporită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpat, modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise activitățile infracționale și impactul acestora în comunitatea locală.
Față de toate cele sus redate, instanța reține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv a inculpatului există și în prezent și ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind astfel îndeplinită cerința înscrisă la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma legalității arestului preventiv a inculpatului -, instanța constată că la luarea, prelungirea și menținerea măsurii preventive, de fiecare dată, au fost respectate toate dispozițiile legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
În concluzie, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului care va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 19 februarie 2010 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
17.03.2010
2 ex.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Gabriela Scripcariu
