Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
GREFIER - -
Cu participarea procurorului
DECIZIE PENALĂ NR. 15
La ordine judecarea recursurilor formulate de către inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii din data de 25.02.2008 a Tribunalului Iași, prin care în baza disp.art.160 ind.b alin.1 pr.pen. s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți și, asistați de av., apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Doamna avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru inculpații și.
, inculpații și, având pe rând cuvântul, precizează că își mențin recursurile promovate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor promovate.
Doamna avocat, având cuvântul, precizează că inculpații se află în stare de arest de aproximativ 2 ani de zile, iar instanța de fond a menținut arestarea preventivă a acestora motivând că este vorba de un dosar complex, invocându-se în motivare chiar probele solicitate de inculpați.
Apreciază apărarea, că aceste aspecte sunt irelevante raportat la termenul rezonabil prevăzut de legiuitor cu privire la arestarea preventivă.
Se poate observa în prezenta cauză că situația s-a schi,bat, și deși nu se menționează în motivarea încheierii recurate, în preambulul acesteia s-a pus în discuție o schimbare de încadrare juridică, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de furt și lovire, aspect pozitiv, care trebuie reținut în favoarea inculpaților.
De asemenea, există o serie de semne de întrebare și cu privire la aceste din urmă infracțiuni raportat la declarațiile martorilor audiați și care relevă o altă situație de fapt.
În această situație nu se poate aprecia că lucrurile nu au mers în favoarea inculpaților și că temeiurile care au determinat arestarea preventiva nu s-au schimbat.
Cu privire la inculpatul, apreciază doamna avocat că temeiurile inițiale s-au schimbat iar acesta poate fi judecat în stare de libertate pe toată perioada judecării cauzei.
Inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, dar este tratat mai rău decât un inculpat major. Acesta era încă la liceu când a fost arestat, au trecut 2 ani de atunci iar lăsarea lui în libertate, ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu poate împiedica în nici un fel aflarea adevărului, în acest mod acordându-i-se acestuia o șansă de a se integra în societate.
În concluzie, doamna avocat solicită admiterea recursurilor și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Este adevărat că dosarul se află de mai mult timp pe rolul instanțe, perioadă în care prima instanță și-a însușit materialul probator administrat în cauză, apreciind că se impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
În concluzie, procurorul consideră că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați și solicită respingerea recursurilor declarate de aceștia, ca nefondate.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt susține că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA DE JUDECATĂ:
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 25 februarie 2008 Tribunalul Iași, în dosarul nr-, s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a părăsi țara.
În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de fiecare dintre inculpații, fiul lui și, născut la 07.09.1967, în comuna, județul I și inculpatul, fiul lui și, născut la 11.07.1989, în I, în prezent arestați în Penitenciarul Iași.
În baza art. 160 ind. b al. 3 Cod procedură penală instanța a menținut starea de arest a inculpaților și, măsură ce va fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 zile.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că de la momentul arestării preventive și până în prezent nu au apărut elemente noi care să determine o încetare a temeiurilor arestării preventive, dimpotrivă, mijloacele de probă administrate în cauză ulterior arestării inculpaților au confirmat odată în plus existența temeiurilor arestării preventive.
Ambii inculpați, prin intermediul apărătorilor au invocat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată dar, la aprecierea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța procedează doar la verificarea existenței indiciilor temeinice sau a probelor care să contureze bănuiala legitimă că aceștia au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Aceste indicii temeinice și probe, având în vedere faza procesuală la care ne raportăm, conturează tocmai temeiurile care stau la baza luării măsurii arestării preventive, temeiuri care se diferențiază clar de cele necesare pentru pronunțarea unei soluții în cauză indiferent că este vorba de o condamnare sau de o achitare.
Este adevărat că existența doar a unei bănuieli puternice de comitere a unei infracțiuni grave nu legitimează, prin ea însăși, o lungă perioadă de arest preventiv. În speța de față, dată fiind modalitatea de comitere, vârstele și numărul părților vătămate, aria de activitate reținută prin actul de sesizare, se conturează o gravitate deosebită a activității infracționale desfășurată de către inculpați, care a condus la o tulburare socială de natură a justifica, o perioadă de timp, lipsirea de libertate a acestora, prin luarea măsurii arestării preventive.
acestei măsuri rezultă și din amenințarea reală a ordinei publice, dedusă din natura valorilor sociale pretins lezate, din amploarea activității infracționale dedusă judecății, din participarea mai multor persoane.
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat că, de la momentul luării măsurii arestării preventive față de fiecare din cei doi inculpați, și până în prezent, nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că respectivele temeiuri au încetat.
Analizând măsura preventivă din perspectiva art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului, s-a apreciat că, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este de a se asigura că nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amuur Franța).
Într-o jurisprudență constantă instanța europeană a stabilit că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autorităților judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă.
Desfășurarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești, în speță, cu inculpații arestați preventiv a fost dublată de un comportament activ al autorităților competente în scopul finalizării procesului penal, acestea nefiind în culpă sub aspectul diligențelor depuse (probatoriul administrat în toată această perioadă fiind deosebit de vast) dar, nu același lucru se poate spune despre comportamentul procesual al inculpaților care nu au formulat toate cererile de probe la începutul cercetării judecătorești ci au înțeles să solicite la aproximativ la fiecare termen de judecată administrarea de noi probe, inclusiv la termenul de astăzi, după aproximativ doi ani de la începerea cercetării judecătorești.
Față de complexitatea cauzei, comportamentul autorităților judiciare și conduita procesuală a inculpaților, tribunalul a constatat că la acest moment nu s-a încălcat termenul rezonabil al unei detenții preventive.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpaților și.
Pentru aceleași considerente instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii au declarat recurs ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ei arată -prin apărător - că se găsesc în stare de arest preventiv de aproximativ doi ani, împrejurarea că dosarul este complex neputând să justifice aprecierea că durata măsurii preventive ar fi una rezonabilă.
Recurenții pretind că situația s-a schimbat în cauză, atât timp cât s-a pus în discuție o schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de tâlhărie în infracțiunile de furt și lovire.
În ce-l privește pe inculpatul se învederează că s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea, el putând fi judecat în stare de libertate.
Referitor la inculpatul se invocă faptul că era minor la data la care s-ar fi comis faptele, arestarea întrerupându-i studiile liceale.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 19 mai 2006. este acuzat că în noaptea de 2 spre 3 februarie 2006 deposedat partea vătămată, în timp ce se afla într-un loc public, prin folosirea de violențe, de un ceas și o brățară, faptă sancționată ca tâlhărie conform art. 211 alin. 2 literele "b" și "c" Cod penal.
În același timp, inculpații și, împreună cu coinculpatul sunt acuzați că în seara de 18 februarie 2006 au constrâns minorele și să îi însoțească la un teren viran, unde le-au determinat - prin folosirea de violențe și amenințări - să întrețină relații sexuale, normale, anale și orale. De aici părțile vătămate au fost conduse la locuința din comuna a inculpatului, un de au fost ținute - împotriva voinței lor - până în ziua de 19 februarie 2006. Faptele întrunesc elementele constitutive a câte două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal și viol prev. de art. 197 alin. 2 litera "a" Cod penal, câte una pentru fiecare parte vătămată. Totodată, în sarcina inculpatului s-au mai reținut alte două infracțiuni de viol, în forma prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, pentru relațiile sexuale consumate cu cele două părți vătămate în locuința sa. Pentru inculpatul s-a reținut aplicarea art. 33 litera "a" Cod penal și a art. 37 litera "a" Cod penal, iar pentru inculpatul incidența art. 33 litera "a" și a art. 99 alin. 3 Cod penal.
Împotriva inculpaților a fost luată măsura reținerii și -ulterior arestării preventive la 24 februarie 2006, măsura fiind prelungită și apoi menținută, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Articolul 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1994, text în raport cu care se interpretează și aplică legislația internă, potrivit articolului 20 din Constituție, garantează dreptul persoanei arestate preventiv de a fi judecată într-un termen rezonabil sau de a fi eliberată pe durata procedurii, atunci când detenția preventivă se prelungește dincolo de limite rezonabile.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții preventive se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Modul în care cauza a fost instrumentată de autoritățile judiciare este un criteriu foarte important la evaluarea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive, acestea fiind ținute a proceda cu maximă celeritate. Se are în vedere și complexitatea cauzei, determinată de numărul de făptuitori și victime și de materialitatea faptelor presupus comise. În fine, se ia în considerare conduita persoanei în cauză.
În speță, de față durata arestării preventive a inculpaților -recurenți apare a nu fi depășit limita rezonabilă, raportat la complexitatea dosarului.
În același timp, curtea ține seama că autoritățile judiciare au avut un comportament caracterizat prin celeritate. Dreptul inculpaților de a fi judecați rapid nu trebuie să prejudicieze aflarea adevărului, instanța fiind ținută a lămuri cauza sub toate aspectele, furnizând atât apărării cât și acuzării posibilitatea de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
Curtea de apel reține că nu a intervenit o schimbare a situației de fapt de natură a înlătura temeiurile care au determinat arestarea preventivă. Oricum, o eventuală schimbare a încadrării juridice din tâlhărie în concurs între furt și lovire nu ar putea profita la acel moment inculpatului, trimis în judecată pentru tâlhărie, nu și inculpatului.
Recurentul nu detaliază în ce ar consta schimbarea temeiurilor ce au determinat arestarea sa. Curtea constată - astfel cum judicios a reținut și tribunalul - că în ce-l privește sunt îndeplinite în continuare cerințele art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 alineat (1) litera "f" Cod procedură penală. Aceeași este situația inculpatului în ce privește temeiurile arestării, situația sa personală neputând conduce - la acest moment, fără coroborare cu alte elemente - la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai puțin constrângătoare, tribunalul aplicând corect criteriile de la art. 136(8) Cod procedură penală.
Raportat considerentelor expuse și în baza art. 385 indice 15 punctul 1 litera "b" Cod procedură penală Curtea va respinge recursurile, menținând încheierea Tribunalului Iași, obligându-i pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare conform art. 192(2) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 25.02.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.04.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Chirilă Mihaela, Dublea Aurel
