Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 15
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " înlocuire arest preventiv" promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații intimați și A, aflați sub stare de arest, ambii fiind asistați de avocat ales .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul promovat de procuror nu a fost motivat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat depune la dosar, pe numele inculpatului A, o caracterizare din partea Primăriei comunei, județul I înregistrată sub nr.603/15.01.2009 cât și xerocopia unui certificat de naștere pe numele, înscrisuri care după ce au fost semnate și datate de către președintele de complet, au fost atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Iași la data de 13 ianuarie 2009 prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara decât cu încuviințarea instanței în ce-i privește pe inculpații și A, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază procurorul că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților având în vedere faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacată și, rejudecând cauza să se mențină în continuare măsura arestării preventive luată împotriva celor doi inculpați.
Avocat având cuvântul, pentru cei doi inculpați intimați și A, pune concluzii de respingere a recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și a se menține ca fiind legală și temeinică încheierea pronunțată.
Susține apărarea că Tribunalul Iași atunci când a dispus înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a avut în vedere perioada rezonabilă în care inculpații pot să stea în arest preventiv, termenul rezonabil în care inculpații pot fi judecați cât și faptul că cei doi inculpați și-au epuizat probele de care au înțeles să se folosească. Împotriva celor doi inculpați nu mai poate fi menținută măsura arestării preventive doar pentru faptul că inculpații și abia acum au înțeles să-și formuleze probe.
În ce-i privește pe cei doi inculpați, apreciază apărarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și nu mai impun în continuare privarea de libertate, scopul măsurii preventive, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului, poate fi atins și prin lăsarea inculpaților în libertate, cei doi angajându-se că se vor prezenta la fiecare termen de judecată.
Reiterează cererea de respingere a recursului promovat de parchet.
Inculpații intimați și A, având pe rând ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales, și că vor respecta obligațiile impuse de instanța de fond prin încheierea din 13 ianuarie 2009.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 139 Cod procedură penală, art.139 alin.35Cod procedură penală și 1451Cod procedură penală, art. 143 alin.1 Cod procedură penală înlocuirea măsura arestării preventivă a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la data de 15.05.1984, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr.21/U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași;
- A, fiul lui si -, născut la data de 01.08.1986, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr.22/U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara decât cu încuviințarea instanței, cu începere de la data punerii efective în libertate.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte obligațiile prevăzute în art.145 alin.11Cod procedură penală, respectiv:
- să se prezinte la ribunalul Iași ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către organul care a dispus măsura, respectiv la secția de poliție din raza domiciliului lor ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Pe durata măsurii de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați la respectarea următoarelor interdicții, prevăzute de art.145 alin.12Cod procedură penală:
- să nu se deplaseze în incinta Fermei nr. 8. aparținând Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare pentru I;
- să nu ia legătura cu niciunul dintre coinculpații din dosar, cu partea civilă, cu niciunul din martorii audiați sau care urmează a fi audiați în prezentul dosar;
- să nu frecventeze baruri, restaurante sau orice altă unitate în care se consumă băuturi alcoolice, cluburi sau săli de internet.
S-a făcut aplicarea art. 145 alin.22Cod procedură penală și art.145 alin.3 Cod procedură penală și s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor ce le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
În baza dispozițiilor art. 145 alin. 2 ind. 1 din Codul d e procedură penală, copie de pe prezenta încheiere s-a comunicat celor doi inculpați deținuți în Penitenciarul d e Maxima Siguranță I, Poliției Municipiului I - Postul de poliție al comunei, Inspectoratului Județean de Politie I, Poliției Comunitare din Municipiul I, Jandarmeriei județului I, organelor competente sa elibereze pașaportul celor doi inculpați, respectiv Serviciul de Pașapoarte al județului I, precum si organelor de frontieră - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române (și Inspectoratului Județean de Frontieră al Județului I), în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse de către instanță prin prezenta încheiere, cu mențiunea că organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului pentru cei doi inculpați sau, după caz, vor ridica provizoriu pașapoartele pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.145 al.(3)3Cod procedură penală s-a atras atenția Poliției comunei asupra obligației de a verifica periodic respectarea măsurilor luate față de inculpați și a obligațiilor ce le revin.
În baza dispozițiilor art.300 ind.2 raportat la art. 160 ind. alin.1 Cod procedura penala s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 17.09.1987, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr.19/ U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași;
-, fiul lui G și, născut la data de 24.05.1986, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr.20/ U din 01.06.2008 emis de Tribunalul Iași.
În baza dispozițiilor art.160 ind. b al.3 Cod procedura penală s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților și.
Copie de pe prezenta încheiere s-a comunicat administrației locului de deținere, respectiv Penitenciarul d e Maxima Siguranță
. Acordă termen de judecată la data de 27.01.2009 pentru când:
- se vor cita inculpații in Penitenciarul Iași.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând toate actele și lucrările dosarului prin prisma legalității măsurii preventive a inculpaților, A, instanța a constatat că această măsură preventivă a fost luată, prelungită și menținută în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Examinând la acest moment procesual incidența dispozițiilor art.160 alin.3 Cod procedură penală cu privire la inculpații și A, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora s-au schimbat, astfel că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este întemeiată și urmează a fi admisă cu următoarea argumentație:
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților existau suspiciuni rezonabile că aceștia au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, suspiciuni care se mențin și în prezent, s-a constatat că după 7 luni de arest preventiv în care cercetarea judecătorească în ceea ce-i privește a fost finalizată, această bănuială, deși constituie un factor pertinent, nu legitimează ea singură o lungă perioadă de detenție preventivă.
Articolul 5 paragraf 3 din Convenția europeană a drepturilor omului prevede că persoana arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procesului penal, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la proces. De asemenea, art. 139 alin. (1) și (3) Cod procedură penală prevede că în situația schimbării temeiurilor arestul preventiv se înlocuiește cu una din măsurile prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. b) sau c) Cod procedură penală.
Este incontestabil că natura cauzei, complexitatea ei presupun o durată semnificativă a procedurilor, însă necesitatea administrării unui probatoriu complex pentru stabilirea situației de fapt în cazul inculpaților și, nu poate avea repercusiuni asupra inculpaților și A, care și-au administrat toate probele în apărare, și a căror situație, raportat la încadrarea juridică a faptelor este diferită de cea a inculpaților și.
Conform întregii jurisprudențe a, în cauzele cu arestați, durata detenției preventive nu trebuie să depășească o perioadă rezonabilă (în acest sens, expres indicăm cauza Stogmller Austria, Hotărârea din 10 noiembrie 1969).
Judecătorul este în primul rând obligat să vegheze la derularea procedurii într-un termen rezonabil, mijloacele alese pentru atingerea acestui rezultat fiind lăsate la latitudinea sa. Trebuie evitate perioadele lungi de inactivitate ale "instrucției", deoarece pe terenul Convenției europene acestea nu pot fi justificate în nici un fel (a se vedea cauza Philis Greciei, Hotărârea din 27 iunie 1997).
În speța de față este întemeiată argumentația apărării conform căreia inculpații și A nu mai au cum să influențeze desfășurarea cercetării judecătorești, singura activitate procesuală ce urmează a fi efectuată față de aceștia fiind cea de interpretare a faptelor raportat la încadrarea juridică și pronunțarea unei hotărâri.
Instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și A s-au schimbat și nu mai impun în continuare privarea de libertate a acestora și s-a apreciat că scopul măsurii preventive, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, poate fi atins și prin lăsarea inculpaților în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
că inculpații ar putea influența martorii sau desfășurarea procesului penal este împiedicată a se materializa și prin aceea că aceștia au fost obligați să respecte dispozițiile prevăzute în art.145 alin.11Cod procedură penală având obligația de a se prezenta la instanța de judecată, la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, respectiv la secția de poliție din raza domiciliilor ori de câte ori sunt chemați, de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței și de a nu deține, de a nu folosi și de a nu purta nici o categorie de arme. De asemenea au fost obligați potrivit dispozițiilor art.145 alin.12Cod procedură penală să nu ia legătura cu niciunul dintre coinculpații din dosar, cu niciunul din martorii audiați sau care urmează a fi audiați în prezentul dosar, cu partea civilă, să nu frecventeze baruri sau restaurante, nemaiputând în acest sens continua comiterea de fapte prevăzute de legea penală și care formează obiectul prezentei cauze.
Este adevărat că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prezintă un grad sporit de pericol social, însă acest aspect nu poate constitui prin el însuși motiv de prelungire a măsurii arestării preventive și de desfășurare a procesului penal cu inculpații în stare de arest preventiv. Există în continuare pericolul abstract al săvârșirii unui astfel de gen de infracțiuni însă acesta trebuie dublat de un pericol concret al persoanelor în legătură cu care există presupunerea rezonabilă că au săvârși astfel de fapte penale, aspect care nu se verifică la acest moment procesual față de inculpații și
Cu privire la situația inculpaților și, instanța a constatat că natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați, respectiv omor deosebit de grav și tâlhărie, urmările produse, necesitatea ca aceștia să-și valorifice efectiv dreptul la apărare, prin administrarea unor mijloace de probă care urmează să fie puse în discuția contradictorie a părților la termenul următor, justifică la acest moment procesual menținerea măsurii arestării preventive.
Conform alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b Cod procedură penală, instanța poate, fie să revoce măsura de arest preventiv - atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate -, fie să mențină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului -.
Față de acestea, s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților și este în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materie, situație față de care se impune menținerea ei.
Analizând și evaluând sumar mijloacele de probă existente la dosar, instanța a reținut că de la momentul arestării preventive a fiecăruia dintre ultimii doi inculpați nu au apărut, în privința niciunuia, elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării - cele prevăzute la art. 143 și la art.148 lit. f Cod procedură penală au încetat, după cum nu au apărut nici temeiuri noi care să nu mai justifice privarea de libertate.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpații arestați preventiv, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, instanța a apreciat că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a ultimilor doi inculpați.
În acest sens, este necesar a se menționa că, într-o jurisprudență constantă, Curtea de la Strassbourg a stabilit că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autorităților judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă, ceea ce nu e cazul în speța de față, inculpații adoptând în apărare o conduită procesuală admisă de către instanță, respectiv discutarea probelor după administrarea probelor acuzării, aspect ce va presupune acordarea unor termene îndelungate în vederea exercitării efective a drepturilor procesuale ale inculpaților.
Pentru justificarea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a reținut modul concret de operare a acestora, precum și ecoul pe care fapte de acest gen îl provoacă în rândul persoanelor care iau cunoștință de astfel de fapte care amplifică sentimentul de insecuritate și impun o reacție fermă din partea autorităților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
În motivarea recursului s-a susținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
S-a precizat că recursul promovat vizează doar pe inculpații: și A, inculpați pentru care prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, decât cu încuviințarea instanței.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii pronunțate de Tribunalul Iași și menținerea arestării preventive și pentru inculpații și
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- inculpații - și, pentru omor deosebit de grav și tâlhărie, fapte prevăzute de art.174 alin.1; 176 alin.1 lit. "d"; art.211 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. "a" Cod penal constând în aceea că în seara zilei de 31 mai 2008, împreună fiind, au mers la furat cireșe de la Ferma nr.8 "" aparținând Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare pentru I și fiind surprinși de victima, agent de pază aflat în exercițiul funcțiunii, i-au aplicat multiple lovituri, care au condus la moartea acestuia și i-au sustras un telefon mobil marca "Nokia" 1112, un spray lacrimogen marca "", precum și o cantitate de cireșe;
- inculpații și A au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și tâlhărie, fapte prevăzute de art.239 alin.2 Cod penal; art.211 alin.2 indice 1, cu aplicarea art.33 lit. "a" Cod penal, reținându-se că în aceeași seară și în aceeași împrejurare au mers la sustras cireșe împreună cu inculpații - și și fiind surprinși de paznici s-au despărțit de ultimii doi inculpați urmărind pe partea vătămată - agent de pază aflat în exercițiul funcțiunii și i-au aplicat lovituri cauzându-i leziuni vindecabile în 8-10 zile îngrijire medicală, prilej cu care i-au sustras un spray lacrimogen marca "" în valoare de 15 lei și o cantitate de cireșe în valoare de 6 lei.
Împotriva inculpaților s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință a Tribunalului Iași nr.36 din 01.06.2008.
Această măsură preventivă a fost prelungită periodic, în cursul urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art.159 Cod procedură penală și a fost menținută în cursul judecății, potrivit dispozițiilor art.3001și 3002Cod procedură penală.
Până la termenul de judecată din 13.01.2009 au fost administrate toate probele în acuzare și apărare pentru inculpații și A, motiv care a îndreptățit prima instanță să aprecieze că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, față de acești doi inculpați s-au schimbat și nu mai impun în continuare privarea acestora de libertate. În mod corect și în concordanță cu actele aflate la dosar s-a concluzionat că scopul măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpaților A și, înlocuindu-le măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Când a luat în discuție înlocuirea măsurii arestării preventive prevăzută de art.136 alin.1 lit. "d" cu cea prevăzută de art.136 alin.1 lit. "c" Cod procedură penală, prima instanță a avut în vedere natura relațiilor sociale, presupus a fi lezate prin săvârșirea faptelor pentru a căror săvârșire inculpații au fost trimiși în judecată, urmările produse, poziția procesuală și faptul că de la momentul arestării a trecut deja o perioadă de 7 luni și
În mod corect s-a subliniat în motivarea încheierii că, potrivit jurisprudenței CEDO, în cauzele cu arestați, durata detenției preventive nu trebuia să depășească o perioadă rezonabilă iar judecătorul este obligat să vegheze la derularea procedurii într-un termen rezonabil, mijloacele alese pentru atingerea acestui rezultat fiind lăsate la latitudinea lui.
Față de inculpați s-au impus o serie de obligații, potrivit dispozițiilor art.145 alin.1 Cod procedură penală care sunt de natură a garanta și în continuare, buna desfășurare a procesului penal.
Deși faptele pentru a căror săvârșire au fost trimiși în judecată inculpații A și prezintă un grad ridicat de pericol social, acest aspect nu poate constitui prin el însuși motiv de prelungire a măsurii arestării preventive și de desfășurare a procesului penal cu inculpații în stare de arest preventiv.
Acest pericol abstract al săvârșirii unui astfel de gen de infracțiuni trebuie dublat de un pericol concret al persoanelor în legătură cu care există presupunerea rezonabilă că au săvârșit astfel de fapte penale, aspect care nu se verifică la acest moment procesual față de inculpații și
Așa fiind, în mod corect prima instanță a apreciat că raportat la inculpații A și s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și se poate realiza buna desfășurare a procesului penal și cu inculpații în stare de libertate, înlocuindu-li-se măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Obligațiile pe care aceștia trebuie să le respecte sunt de natură a asigura și în continuare buna desfășurare a procesului penal.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
20.2009.-
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Gabriela Scripcariu, Anca Ghideanu
