Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.15/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 11.09.1971, aflat în prezent în Arestul B, împotriva încheierii penale nr.1 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorii săi aleși av. și.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului formulat de către inculpat.
Avocat solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii penale nr.1 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de către Tribunalul Bihor, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului pentru că măsura arestării preventive a încetat față de acesta de drept în data de 15 ianuarie 2010, respectiv prima instanță cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive pe art.300/1 Cod procedură penală a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive fără a dispune nimic în cauză, deci nu s-a dispus menținerea din nou a măsurii arestului preventiv, consecință firească a constatării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, aspect care consideră că era obligatori și evident care este sancționat cu constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive. De asemenea consideră că se putea face o completare a dispozitivului hotărârii în această situație dar judecătorul primei instanțe observând această situație, în termenul inițial de 29 de zile, a făcut o nouă menținere a măsurii arestării preventive pe art.300/2 Cod procedură penală dar aceasta este nelegală pentru că în această situație nu a menținut măsura arestării preventive cu ocazia sesizării instanței de judecată cu rechizitoriul, deci nu este echivalentul nemenținerii arestării pe art.300/1 Cod procedură penală întrucât nu s-a menținut, nu este specificat nicăieri în încheiere, în dispozitiv sau în minută împrejurarea că s-a menținut măsura arestului preventiv. Pe cale de consecință, solicită a se constata că această măsură a încetat de drept în data de 15 ianuarie 2010, la expirarea primelor 29 de zile de arest preventiv a inculpatului.
Avocat solicită de asemenea admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea încheierii recurate din data de 12 ianuarie 2010 Tribunalului Bihor și pe cale de consecință a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 15 ianuarie 2010, ca urmare a nemenținerii stării de arest față de inculpat. Totodată, solicită a se constata că judecătorul primei instanțe a omis să se pronunțe asupra menținerii măsurii arestării preventive așa cum în mod imperativ prevede art.300/1 Cod procedură penală. Ca urmare a nemenținerii, deși instanța era datoare să se pronunțe asupra menținerii stării de arest, apreciază că această încheiere este netemeinică și nelegală și ca urmare a admiterii recursului solicită a se constata că măsura a încetat de drept la data de 15 ianuarie 2010.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpat. Arată că, la primirea dosarului, prima instanță nu a făcut acea mențiune că menține măsura arestării preventive, a constatat doar temeinicia și legalitatea sesizării instanței, dar în ansamblu s-a analizat acest aspect, iar omisiunea a fost îndreptată de către judecător, același judecător, în termenul în care exista această măsură, deci nu a expirat măsura arestării preventive în sensul în care apărătorii aleși ai inculpatului au solicitat, respectiv încetarea de drept a acestei măsuri. Ca urmare, apreciază că acest neajuns a fost îndreptat în interiorul termenului când exista măsura arestului preventiv, ca urmare, pronunțarea judecătorului cu privire la menținere este legală și temeinică și nu au intervenit modificări care să impună revocarea sau înlocuirea acestei măsuri și nici motive care să impună încetarea de drept a măsurii.
Avocat, în replică, arată instanței că este incorect spus că instanța a menținut măsura arestării preventive pentru că nu a menținut-o și există alte modalități nu punerea în discuție a unei noi mențineri a măsurii arestării pe art.300/2 Cod procedură penală pentru a acoperi nemenținerea pe art.300/1 Cod procedură penală ci sigur, există posibilitățile prevederilor Codului d e procedură penală, de înlăturare a unei omisiuni vădite sau îndreptarea erorii materiale, deci prevederile art.196 Cod procedură penală puteau fi perfect aplicabile în cauză, dar nu le-a aplicat nimeni.
Inculpatul recurent solicită instanței punerea în libertate pentru motivele arătate de către apărătorii săi aleși.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat. În baza art. 3001raportat la art. 160 lit. b Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui - și, născut la data de 11.09.1971 în jud. B, CNP -, domiciliat în com. nr. 516 jud. B, cu reședința în --84 Ungaria, aflat în Arestul IPJ B, măsura dispusa prin încheierea nr. 47/17.12.2009 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr. 58/2009.
A rămas definitivă în ce privește respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat la aceasta instanță la data de 11.01.2010 a fost trimis in judecată inculpatul - pentru săvârșirea a două infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și introducerea fără drept în țară de asemenea droguri, prev. și ped. de art. 2 al.2 și art. 3 al.2 din Legea 143/2000, modif. cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit."a" și 34 Cod penal.
Verificând din oficiu potrivit art. 300/1 Cod procedură penală legalitatea și temeinica luării măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța a constatat că arestarea preventivă a acestuia s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
Astfel inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc și introducerea fără drept în țară de asemenea droguri, prev. și ped. de art. 2 al.2 și art. 3 al.2 din Legea 143/2000, modif. cu aplic. art.41 al.2 penal, cu aplic. art.33 lit."a" și 34 Cod penal, constând în aceea că în perioada noiembrie -decembrie 2009, în mod repetat, a procurat și deținut, fără drept, cocaină și amfetamină - droguri de mare risc ce fac parte din tabelul II-anexă la Lg.143/2000, pe teritoriul Ungariei, pe care le-a introdus fără drept în țară prin vama -B, pentru a le valorifica colaboratorului autorizat în cauză.
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța a reținut că acestea subzistă în continuare. Astfel din materialul probator aflat la dosarul cauzei a rezultat că sunt în continuare probe și indicii temeinice care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul - ar fi comis faptele reținute în sarcina sa. Din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, natura drogurilor ce au făcut obiectul faptelor reținute și cantitatea relativ mare a acestora, a rezultat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată sunt sancționate cu pedeapsa mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinite cerințele art.148 lit."f" Cod procedură penală.
În ceea ce privește cererea subsidiară formulată, instanța a reținut că potrivit art.139 al.1 Cod procedură penală, măsura arestării se înlocuiește cu o altă măsură când a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea ei, or față de cele arătate mai sus a rezultat în mod evident ca oaa semenea cerere este neîntemeiată.
Considerând legală și temeinică măsura arestării preventive, instanța de fond apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei masuri impun in continuare privarea de libertate a inculpatului, in baza art.300 ind.1 raportat la art. 160 lit.b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorilor săi, admiterea recursului, casarea încheierii din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept față de inculpat și pe cale de consecință a se dispune punerea în libertate a inculpatului. În acest sens arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra menținerii măsurii arestării preventive în raport de dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală ci doar a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Ulterior, peste trei zile, aceeași instanță a verificat starea de arest a inculpatului și a dispus menținerea acestei măsuri avându-se în vedere dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală, caz în care ar fi vorba de o nulitate absolută a menținerii acestei măsuri, câtă vreme ea nu a fost menținută în temeiul dispozițiilor art.300/1 Cod procedură penală.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a analizat măsura arestării preventive a inculpatului, reținând că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea acesteia. Lipsa expresiei de menținere a arestării preventive nu poate conduce la constatarea nulității absolute a dispoziției luate de instanță, referitor la măsura arestării preventive, existând prezumția logică a manifestării de voință avută în vedere de judecător și implicit de menținere a privării de libertate, câtă vreme nu s-a dispus în mod concret o altă măsură, prev. de art.136 Cod procedură penală.
Ca urmare, in baza art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 11.09.1971, aflat în prezent în Arestul B, împotriva încheierii penale din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /05.02.2010
jud.fond
tehnored.2ex./05.02.2010
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Popovici Corina, Munteanu Traian
