Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 15/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de (fiul lui și, născut la 29.09.1974, în com. Pechea, jud. G, domiciliat în com.Pechea,-, jud. G, CNP_-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii de ședință nr- din 18.01.2010 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arte, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr.4/18.01.2010 eliberată de baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită,
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că își însușește recursul formulat de d-d-na avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 18.01.2010 pronunțată de Tribunalului Galați, privind menținerea măsurii arestării preventive, considerând-o nelegală și netemeinică.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, care ar asigura buna desfășurare a procesului penal, și anume, măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că alți doi frați ai inculpatului,respectiv și au fost arestați în acest dosar, au stat în detenție fiecare,pe rând, perioade mai mari de 2 ani, până când a decedat în detenție din motive neelucidate, iar celălalt frate al său a fost pus în libertate de către Curtea de APEL GALAȚI.
Inculpatul nu a putut fi arestat datorită faptului că în momentul acela executa pentru aceeași faptă pentru care este trimis în judecată în România, o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani 2 luni 11 zile, în perioada 29.01.2004 - iunie 2007 în Italia. Apreciază că ar fi nedrept ca pentru aceeași faptă să fie pedepsit de 2 ori, o dată arestat în Italia, pentru care a și executat, o dată arestat în România.
Susținerile sunt confirmate de către inculpat, vor fi confirmate și de către hotărârea judecătorească ce urmează a-i fi trimisă din Italia, fapt confirmat și de ceilalți coinculpați.
A discutat cu unul din frați inculpatului, care a spus că există hotărârea la dosar, dar a căutat-o,există o hotărâre, dar numai pentru inculpatul, nu și pentru inculpatul și are posibilitatea să facă rost de ea, pentru că soția lui este în Italia și o poate trimite.
În dosar toți inculpații au fost arestați și ulterior au fost puși în libertate de către Curtea de APEL GALAȚI, iar procesul s-a desfășurat în bune condiții, cei puși în libertate s-au prezentat la fiecare termen de judecată, obligație pe care și-o asumă și inculpatul, de a fi prezent termen de termen.
Apreciază că această măsură nu mai este necesar a fi menținută, întrucât pentru infracțiunea pentru care este cercetat azi,inculpatul a executat o pedeapsă privativă de libertate în perioada menționată: 29.01.2004- iunie 2007, motiv pentru care solicită admiterea recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat. Încheierea din 18.01.2010 a Tribunalului Galați este legală și temeinică,în mod corect instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod pr. penală, la dosar sunt probe și indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, este vorba de mai multe infracțiuni, nu s-a făcut dovada că a fost condamnat pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, în Italia și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod pr.penală. La dosar nu a intervenit o modificare a situației de fapt, inculpatul de abia a fost arestat și adus în România și i s-a confirmat mandatul emis în lipsă. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul recurent arată că a executat pedeapsa în Italia, că pentru aceeași faptă este și acum reținut, iar în Italia avea domiciliu cunoscut în și putea să îl aresteze din 2008, dar nu l-au arestat. Nu era fugit, nu s-a sustras de la pedeapsă, l-au arestat să se judece în libertate, pentru că deja a executat pedeapsa.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2010 Tribunalului Galați, conf. art. 3002.pr.pen. și art. 160 alin.1 și 3.C.P.P. s-a constatat ca fiind legală și temeinică și s-a menținut măsura arestării preventive inculpatului .
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
S-a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 pr.pen - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În acest sens sunt declarațiile victimelor audiate în calitate de martori -, și, respectiv ale victimelor audiate în calitate de martori cu identitate protejată și, și, declarațiile martorilor cu identitate protejată, și, ale martorilor, procesele verbale de recunoaștere din grup de fotografii și planșe foto anexă, listing-uri intrări - ieșiri din țară, copiile certificate după traducerea actelor întocmite de autoritățile judiciare italiene, declarațiile inculpaților.
Totodată având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța valorilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările în care se reține că ar fi săvârșite faptele, numărul mare de persoane implicate, numărul victimelor ( parte din ele fiind minore ), persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială și nu în ultimul rând amploarea pe care a luat-o acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp de natură a crea inclusiv un prejudiciu de imagine pentru țară, s- apreciat că subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Susținerea inculpatului - în sensul că pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză a fost condamnat în străinătate - urmează a fi verificată pe parcursul cercetării judecătorești, la acest moment neexistând suficiente elemente în acest sens.
În raport de probele administrate până în prezent, s- apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, astfel încât cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă ( obligarea de a nu părăsi țara ) nu poate fi primită.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului promovat s-a arătat că în perioada 29.01.2004 - iunie 2007 inculpatul executat în Italia o pedeapsă pentru aceeași faptă și e nedrept să fie condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune.
Apărătorul inculpatului a mai susținut că în prezent nu e în posesia hotărârii judecătorești pronunțată în Italia, dar urmează să intre în posesia acesteia.
Recursul formulat de nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Considerăm că față de inculpatul se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive respectiv disp. art. 143 și 148 lit. C.P.P. întrucât:
- pentru infracțiunile pentru care e cercetat inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din natura și importanța valorilor sociale lezate, împrejurările în care se reține că ar fi săvârșite faptele, numărul mare de persoane implicate, numărul de victime ( parte din ele minore), ținând cont și persona inculpatului, care nu e la primul impact cu legea penală.
Așa cum a precizat prima instanță - susținerea făcută de inculpat în fața instanței de fond, în sensul că pentru faptele deduse judecății inculpatul a fost condamnat în străinătate - urmează a fi verificate pe parcursul cercetării judecătorești - întrucât la acest moment procesual nu există suficiente elemente în acest sens.
Apreciem că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv răspunde exigențelor practicii constante a CEDO.
Astfel, s-a statuat că menținerea inculpatului în stare de arest pe durata desfășurării procedurii poate fi justificată de gravitatea faptei sau de persoana acestuia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul procesului penal inculpatul să se afle în stare de libertate și numai în cauze deosebite, ca de exemplu atunci când fapta săvârșită sau persoana inculpatului prezintă un pericol grav ( cauza Constanda contra Italiei, cauza Dinler contra Turciei) acuzatul să se afle în stare de deținere.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin practica constantă împrejurarea conform căreia prin menținerea inculpatului în stare de arest, pe durata procedurii nu este afectată prezumția de nevinovăție.
Totodată, menținerea arestării preventive e necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la cercetarea judecătorească și de la executarea pedepsei.
Nu poate fi primită cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat, întrucât apreciem că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului.
Față de toate acestea, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de (fiul lui și, născut la 29.09.1974, în com. Pechea, jud. G, domiciliat în com.Pechea,-, jud. G, CNP_-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva ÎNCHEIERII de ședință nr- din 18.01.2010 a Tribunalului Galați.
Conform art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul, la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./29.01.2010
Jud.fond
Tehnored./2 ex./ 02 Februarie 2010
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
