Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 151/
Ședința publică din data de 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/20.02.2010.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
CURTEA aduce la cunoștință părților că prin încheierea din 22.02.2010 s-a respins, ca nefondată, cererea de abținere formulată în prezenta cauză de dl. judecător -.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Prin această hotărâre, Tribunalul Vrancea, instanță investită cu rejudecarea unui dosar penal, a verificat legalitatea menținerii arestării preventive în temeiul art. 3002Cod procedură penală.
Instanța a considerat că această măsură trebuie menținută și a respins cererea inculpatului, de a se constata că măsura încetase de drept.
În speță, inculpatul a fost arestat în lipsă, prin încheierea din 13.04.2007 a Tribunalului Vrancea. Pentru că inculpatul nu se afla în țară, s-a emis mandat european de arestare, care a fost pus în executare la data de 10.11.2009, inculpatul fiind arestat în Italia.
Din punctul său de vedere, începând cu acest moment a început aplicarea măsurii preventive. Este incontestabil că la data de 10.11.2009, inculpatul a fost privat de libertate în Italia. Ulterior, inculpatul a fost adus în România, la data de 28.01.2010 a fost predat autorităților române, la data de 29.01.2010 i s-a luat o declarație conform art. 150 Cod procedură penală, iar prin încheierea din 10.02.2010 s-a verificat legalitatea măsurii arestării preventive.
Deci, de la data de 10.11.2009, peste trei luni s-a verificat legalitatea măsurii arestării preventive, în condițiile în care prin încheiere s-a dispus arestarea pe un termen de 30 de zile începând cu data arestării efective.
Instanța de fond și organul de urmărire penală consideră că cele 30 de zile nu se pot calcula de la momentul când inculpatul a fost arestat în Italia, ci de la momentul când a fost predat autorităților din România. Însă, împotriva acestei susțineri are un argument care se întemeiază pe disp. art. 18 din Legea 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, text potrivit căruia durata arestului efectuat în străinătate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul acestei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
Acest text, din punctul său de vedere, instituie două efecte în ceea ce privește arestarea unei persoane în străinătate. Pe de o parte, ceea ce persoana respectivă execută în străinătate se va computa din pedeapsa pe care instanța o va aplica. Dar, textul cuprinde sintagma "este luată în calcul în cadrul procedurii penale române". Dacă se discută despre întreaga procedură penală română, este evident că se referă și la arestarea preventivă.
Consideră că Tribunalul Vrancea este o instanță care se află în culpă, având în vedere că inculpatul a fost arestat în Italia la data de 10.11.2009 și că a doua zi, s-a comunicat prin fax tribunalului această situație. Instanța era în deplină cunoștință de cauză că inculpatul fusese arestat în Italia și nu există motive care să o fi împiedicat să prelungească după 30 de zile măsura arestării preventive.
Față de aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să se constate că măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept prin expirarea termenului de 30 de zile, măsura nefiind prelungită în cadrul acestui termen.
Reprezentantul Ministerului Public, contrar argumentelor prezentate de apărătorul recurentului inculpat, consideră că încheierea din 10.02.2010 a Tribunalului Vrancea este temeinică și legală sub toate aspectele.
În motivarea încheierii prin care a recunoscut mandatul emis la data de 13.04.2007 și a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive, instanța s-a aplecat cu obiectivitate și asupra motivului pe care l-a invocat astăzi apărătorul inculpatului. Pentru argumentele pe care le-a prezentat instanța în motivarea încheierii, consideră că cererea formulată de inculpat, prin apărător, este nejustificată.
Solicită să se dispună respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind că hotărârea din 10.02.2010 a Tribunalului Vrancea este temeinică și legală. Instanța de fond a avut în vedere inclusiv dispozițiile care se referă la colaborarea între două state în momentul în care se analizează existența unui mandat de arestare care trebuie recunoscut de autoritățile străine.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.02.2010 a Tribunalului Vranceas -a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Totodată, s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Față de inculpatul, în temeiul art. 149, art. 148 lit. f, art. 146, art. 136 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile începând cu data efectivă a arestării sale, măsura dispusă prin încheierea de ședință din data de 13 aprilie 2007 Tribunalului Vrancea - Secția penală.
În cauză au fost emise formele de executare față de inculpat la data de 13.04.2007 (mandatul european de arestare preventivă fiind întocmit de autoritatea emitentă - Tribunalul Vrancea la data de 6 august 2007).
Prin adresa nr. -/2010, Biroul Național INTERPOL a comunicat instanței de fond că inculpatul a fost preluat de la autoritatea judiciară din Italia și predat lucrătorilor din cadrul V la data de 18 ianuarie 2010. Prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2010 Tribunalul Vranceaa confirmat mandatul de arestare preventivă.
Prin urmare, mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare efectiv la data de 29 ianuarie 2010, durata arestării fiind confirmată în condițiile art. 150 Cod procedură penală.
S-a arătat că în ipoteza în care, în momentul prinderii inculpatului, cauza în care a fost luată măsura a ajuns în fața instanței de judecată, măsura arestării preventive dispuse și confirmate în condițiile art. 150 Cod procedură penală, urmează a fi supusă verificărilor după procedura prevăzută de art. 3001Cod procedură penală.
S-a arătat că aceasta este rațiunea pentru care instanța nu poate primi cererea formulată de inculpat, prin apărător, privind constatarea încetării de drept a măsurii preventive.
Aceasta deoarece dispozițiile art. 181din Legea 302/2004 privind computarea arestării, care se referă la durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române are corespondent și se referă la operațiunea deducerii efectuate conform art. 88 Cod penal.
S-a mai arătat că durata arestării preventive intră în calculul executării efective a unei părți din pedeapsă cu ocazia deducerii operate conform art. 88 Cod penal.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să deducă din pedeapsa de executat și alte perioade privind măsuri preventive neprivative de libertate luate față de un inculpat, ar fi arătat-o în mod explicit.
În ceea ce privește constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive invocate de inculpat, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită de instanță motivat de faptul că termenul pentru care s-a dispus arestarea anterioară nu s-a împlinit mai înainte de fixarea termenului pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării.
Referitor la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate (art. 300 alin. 3 Cod procedură penală).
Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de un pericol social generic deosebit și concret prin consecințele pe care le au ca gravitate, număr de persoane antrenate, valori sociale puse în pericol, iar pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni sunt mai mari de 4 ani.
În ceea ce privește pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului, s-a arătat că cel puțin până la acest moment subzistă, riscul de a-și continua activitatea de consum de droguri nefiind eliminat prin punerea sa în stare de libertate, ca atare, instanța apreciind că se mențin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o, prin apărătorul ales, ca nelegală. În susținerea recursului promovat, a arătat că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de constatare a încetării de de drept a măsurii arestării preventive. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că măsura arestării preventive dispusă prin încheierea din 13.04.2007 a Tribunalului Vranceaa fost pusă în executare la 10.11.2009, dată la care inculpatul a fost arestat în Italia în baza mandatului european emis în prezenta cauză și nu a mai fost prelungită, astfel că ea a încetat de drept. S-a învederat că abia peste 3 luni Tribunalul Vranceaa verificat arestarea preventivă, astfel că cele 30 de zile pentru care s-a dispus arestarea au expirat.
A invocat, totodată, și dispozițiile art. 18 din Legea 302/2004.
Recursul e nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor inculpatului, apreciem că măsura arestării preventive, respectiv, durata de 29 zile închisoare, a început să curgă de la data puneri efective în executare a mandatului de arestare preventivă, respectiv de la data confirmării acestui mandat de către judecătorul care a decis asupra luării măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că inculpatul a fost arestat de autoritățile judiciare italiene în vederea transferării în statul român, în baza mandatului european de arestare, nu poate conduce la concluzia că măsura arestării preventive a fost pusă în executare la data de 10.11.2009 și că de la acea dată se calculează durata de 29 zile de arest preventiv, menționată în mandatul de arestare preventivă.
Față de dispozițiile legale în materie nu putem confunda măsura arestării preventive cu măsura arestării provizorii luată de un stat de executare a mandatului european de arestare în vederea predării persoanei solicitate către statul emitent al acestui mandat.
Nicio dispoziție a Deciziei - cadru nr. 2002/584/ din 13.06.2002 și nicio dispoziție a Legii 302/2004 nu prevede că durata arestării preventive a unei persoane se calculează de la data arestării provizorii a acelei persoane de către statul solicitat să pună în executare un mandat european de arestare.
Așa cum se reglementează în dispozițiile art. 18 din Legea 302/2004 și în dispozițiile art. 89 din Codul d e procedură penală, durata arestării preventive executată în afara teritoriului țării se deduce din durata pedepsei aplicate.
În consecință, în mod corect prima instanță a considerat, în prezenta cauză, că durata arestării preventive a inculpatului nu a început să curgă de la data când acesta a fost arestat provizoriu în Italia, în baza mandatului european, ci de la data de 29.01.2010, când inculpatul, fiind predat autorităților judiciare române, a fost prezentat judecătorului care a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă.
Așa fiind, considerăm că durata arestării preventive nu a încetat de drept așa cum susține inculpatul.
Totodată, considerăm că, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, conform dispozițiilor art. 3002din Codul d e procedură penală, în mod corect prima instanță a reținut, în baza actelor aflate la dosarul cauzei, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și că ele impun în continuare privarea de libertate.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, natura și importanța valorilor lezate, rezonanța negativă a unor astfel de fapte în rândul comunității - în mod corect prima instanță a considerat că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică - în cauză fiind incidentă în continuare situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, care a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a încheierii recurate sub toate aspectele nu se constată motive de natură să atragă casarea acesteia, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 28.08.1985 în, județul V, CNP -, domiciliat în F, str. -. -,. 21,. 3,. 12, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani ) împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/22.03.2010
Tehnored. /2 ex./19.03.2010
Fond: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
