Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 154/
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător dr.-
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației nr.-/2009 emisă de Baroul București.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depus și recursul declarat personal de recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara, întrucât nu se mai impune menținerea în continuare în stare de arest preventiv, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Precizează în continuare apărătorul ales al recurentului-inculpat că și soția acestuia a fost trimisă în judecată pentru aceeași infracțiune, iar Curtea de APEL PITEȘTIa dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, astfel că se impune o egalitate de tratament. Așa cum i s-a impus soției recurentului o serie de obligații, tot așa i se pot aplica și inculpatului.
Totodată,consideră că s-a depășit termenul rezonabil privind menținerea în continuare în stare de arest a recurentului-inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind că încheierea tribunalului este legală și temeinică, corespunzător motivată, definindu-se în mod corect pericolul public pe care îl prezintă recurentul. Totodată, apreciază că nu s-a depășit termenul rezonabil de la luarea măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,susține apărările formulate de avocatul său ales și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 24 februarie 2009, Tribunalul Argeșa menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 11.09.1967 în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești,-,. 55,. A,. 21, jud. A, CNP -.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 3 din legea nr. 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.329 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.23 lit.b și c din Lg.656/2002, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiuni prev. și ped. de art. 13 alin.1,3 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.329 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.23 lit.b și c din Legea 656/2002, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Prin rezoluția nr.9/2008 din 20 mai 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale fată de înv. si pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore și proxenetism, constând în aceea că soții au racolat minorele, și la sfârșitul anului 2007, le-au cazat și sub pretextul că le asigură un loc de muncă la clubul de noapte SC & LI 2003 SRL Pitești le racola clienți și le obliga să se prostitueze în scopul obținerii de câștiguri financiare ilicite.
Prin ordonanța nr.15/D/P/30.06.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuiților și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 3 din legea nr. 678/2001 și de art. 329 alin. 1,3 Cod pen. reținându-se că le-au racolat pe minorele, și, le-au cazat și, sub pretextul că le asigură un loc de muncă la clubul de noapte SC & LI 2003 Pitești le-au racolat clienți din acest club și le-au determinat să se prostitueze în scopul obținerii de câștiguri financiare ilicite.
Prin ordonanța nr.11/2008 din 21.07.2008 s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpați și pentru infracțiunea de spălare de bani, prev.de art.23 lit b si c din Legea 656/2002, constând în aceea că în perioada 2007-2008, inculpații au determinat tinere minore și majore să se prostitueze pentru ei, obținând foloase materiale de peste 250.000 lei, acumulând 2 apartamente, un teren, un autoturism și în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bunuri conduceau activitatea clubului de noapte, creditând activitatea acestui club cu suma de 135.804 lei.
Prin încheierea de ședință nr.54/CC din data de 01 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu disp.art.160 rap.la art.3002Cod procedură penală, prima instanță a apreciat că subzistă motivele avute în vedere la aplicarea acestei măsuri de prevenție și în consecință, a dispus menținerea acesteia, temeiul juridic invocat fiind dispozițiile art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susținute oral hotărârea primei instanțe este criticată pentru următoarele aspecte: în mod greșit prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică; nu s-a respectat principiul "egalității de tratament" deoarece, soția inculpatului care are calitatea de inculpat în aceeași cauză, a fost anterior pusă în libertate; s-a depășit termenul rezonabil privind durata arestării preventive.
Pe cale de consecință, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate și în conformitate cu art.3856Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, care, în raport cu probele administrate până în prezent a interpretat și aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală, rezultă că există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiuni de natura acelora reținute în sarcina sa în faza de urmărire penală.
Probele administrate până în prezent, dar și natura infracțiunilor și împrejurările în care au fost comise, demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece prezența sa în cadrul comunității este de natură să afecteze în mod grav valorile și relațiile sociale care formează conținutul ordinii publice.
Se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpat și în raport cu dispozițiile art.136 Cod penal, respectiv pentru a asigura buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Principiul egalității de tratament invocat de către recurent, nu poate fi aplicat pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive.
Egalitatea de tratament juridic este un concept regăsit în jurisprudență și care reprezintă un aspect particular al principiului egalității consacrat atât de Constituție, dar și de instrumente juridice internaționale.
Principiul egalității și implicit egalitatea de tratament juridic, nu au un caracter formal și nu pot avea drept consecință uniformizarea soluțiilor judiciare.
În speță, fiecare dintre inculpații implicați în această cauză, au situații juridice concrete, specifice care implică și o diferențiere în ceea ce reprezintă tratamentul juridic aplicat.
Prin urmare, faptul că printr-o hotărâre a instanței, soția recurentului care are calitatea de inculpat în aceeași cauză, a fost pusă în libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură de prevenție, nu poate constitui un argument juridic pentru a ajunge la concluzia că și inculpatul, trebuie să beneficieze de același tratament juridic privind măsura de prevenție aplicată. De altfel, jurisprudența nu reprezintă izvor de drept și prin urmare, hotărârea judecătorească invocată de către recurent, chiar dacă aparține aceleiași instanțe, nu este obligatorie în prezenta cauză.
Durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil în sensul dispozițiilor din legislația internă și internațională. În mod corect prima instanță a apreciat că în raport cu complexitatea cauzei, măsura arestării preventive aplicată recurentului se încadrează într-un termen rezonabil.
În raport cu aceste considerente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehn.
Jud.fond: .
2 ex./ 16.03.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
