Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1547/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.9730/2/2009
2422/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1547/
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.278.797/21.2009, aflată la fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că nu se mai justifică privarea de libertate a inculpatului, având în vedere atitudinea sa procesuală sinceră și de regret, perioada de arest efectuată, împrejurarea că nu are cum influența declarațiile investigatorilor sub acoperire și ale colaboratorilor, are un minor în întreținere, avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale și a comis două acte materiale ale traficului de droguri de mare risc, prin vânzare unor cantități mici de heroină, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu are cum impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, așa încât solicit admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că, din probele administrate, reiese faptul că inculpatul a vândut heroină în mod repetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de gravitatea deosebită a infracțiunii de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, pedepsită cu închisoare de până la 15 ani, cu atât mai mult cu cât măsura arestării preventive a fost luată în urmă cu numai o lună, apreciind că celelalte circumstanțe invocate în favoare au fost avute în vedere chiar de la momentul luării acestei măsuri.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a fost arestat pe data de 24.IX.2009, era încadrat în muncă și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a I-a Penală,în baza art.3001alin.3 Cod Procedură Penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.197/UP din 24.09.2009 emis de Tribunalul București Secția a I-a Penală.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod Procedură Penală și art.148 lit.f Cod Procedură Penală în sensul că, în cauză există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 pentru care a fost trimis în judecată iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
S-a mai reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că în raport cu datele sale personale, favorabile și cu poziția procesuală sinceră, de regret cu privire la fapta comisă, privarea sa de libertate în continuare nu se mai justifică, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu are cum impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurată prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art.385/6 teza finală Cod Procedură Penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art.385/15 pct.1 lit-b Cod Procedură Penală, în considerarea următoarelor argumente:
Prin rechizitoriul nr.2298/D/P/2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod Penal.
Prin încheierea de ședință din data de24.09.2009 Tribunalul București Secția a I-a Penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile,de la 24.09.2009 la 23.10.2009 fiind emis mandatul de arestare preventivă 197/UP din 24.09.2009 pentru cazul prev. de art.148 lit.f Cod Procedură Penală.
Curtea constată îndeplinite condițiile impuse de art.143 Cod Procedură Penală existând motive verosimile de a se crede că inculpatul, în zilele de 7.07.2009 și 6.08.2009 a vândut cate două doze de heroină (0,11 grame și respectiv 0,10 grame) de fiecare dată, pentru suma de 60 lei.
Gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, consecințele acesteia în circumstanțele cauzei ca și personalitatea inculpatului (pregătire liminară, lipsa de integrare socială, ocupații sporadice cu munci necalificate) impun a se constata că măsura arestării preventive este adecvată și proporțională cu scopul urmărit, al protejării siguranței publice și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind îndeplinite și condițiile impuse de art.148 lit. Cod Procedură Penală cu referire la art.5 paragraful 1 lit.c (din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În condițiile în care infracțiunile de trafic de droguri reprezintă una din cele mai grave forme de criminalitate organizată în care veriga cea mai pernicioasă o reprezintă tipul de traficanți din care face parte inculpatul,prin susținerea flagelului consumului de droguri și a viciului în sine cu grave consecințe asupra sănătății publice, se poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind necesară reacția fermă a autorității împotriva unor astfel de conduite interzise. Lipsa antecedentelor penale precum și invocarea atitudinii de recunoaștere și regret în contextul în care inculpatul a fost depistat în flagrant nu sunt de natură să atenueze circumstanțele grave care au impus măsura arestării preventive a inculpatului.
Curtea constată, totodată, caracterul necesar al măsurii privative de libertate în vederea realizării scopului procesului penal astfel cum impun exigențele art.136 alin (1) Cod Procedură Penală.
Menținerea motivelor plauzibile că inculpatul, în mod repetat, a vândut heroină justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, măsură care nu a încetat a mai fi rezonabilă în raport cu conținutul art.5 parag.3 din Convenție, raportându-ne la împrejurarea că inculpatul a fost arestat la 24.09.2009, iar în cauză este necesară administrarea probatoriului pentru efectuarea cercetării judecătorești.
Drept pentru care, constatând că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a disp. art.3001alin.1 și alin.3 Cod Procedură Penală, iar temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate,
Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr- iar în conformitate cu disp. art.192 alin.2 Cod Procedură Penală va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Dact./04.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
