Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 155
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 16 mai1976, în prezent arestat în Arestul IPJ
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație, în această fază procesuală.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, potrivit disp. art. 160 al. 2 lit. Cod pr.penală a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului. În susținerea recursului, a arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, iar motivarea instanței de fond nu constituie argumente pentru menținerea măsurii. Astfel, unul din argumentele avute în vedere, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică, prin modalitatea de săvârșirea a faptelor, nu poate fi avut în vedere întrucât faptele au fost comise ca urmare a activității desfășurate de inculpat, iar cum în prezent acesta nu mai poate desfășura această activitate, acest argument nu poate fi avut în vedere. S-a mai motivat de instanța de fond, la menținerea măsurii, că punerea în libertate a inculpatului ar putea provoca o puternică tulburare a ordinii și liniștii publice, aspect ce nu poate fi avut în vedere decât, eventual, la individualizarea pedepsei, iar în cauză nu există probe, nici măcar indicii din care să rezulte că lăsare în libertate a inculpatului ar constitui un pericol public, ce nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunilor pentru care este cercetat.
În plus, dispozițiile art. 23 din Constituția României, art. 5 din CEDO și ale art. 9 din Pactul, prevăd că arestarea preventivă constituie o excepție, iar arestarea presupune executarea unei pedepse pentru care clientul său încă nu a fost condamnat.
Aspectul privitor la rezonanța negativă creată în rândul comunității, reprezintă doar afirmații, create artificial prin furnizarea informațiilor către presă, ignorându-se că această rezonanță nu poate fi creată prin publicarea acestor informații, ci poate exista doar cu privire la urmările negative ce s-ar crea urmare a punerii în libertate a inculpatului, lucru ce nu a fost probat, fiind doar speculații ce ar trebui înlăturate. A mai cerut ca instanța de recurs să țină seama de faptul că nu există pericol prin lăsarea inculpatului în libertate că s-ar schimba ceva în desfășurarea cercetării judecătorești, în condițiile în care cauza fiind la al treilea termen de judecată,audierea inculpatului și a martorilor a fost realizată. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și persoana inculpatului, care este bolnav, situația sa familială, fiind căsătorit și cu doi copii minori în întreținere. În consecință, a cerut admiterea recursului, revocarea măsurii și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.penală avut în vedere inițial este dat și în prezent, conținutul acestuia nesuferind nicio modificare. A cerut a se avea în vedere gravitatea celor 4 infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, modalitatea de săvârșire a acestora, poziția procesuală, a acestuia, care inițial nu a recunoscut faptele, iar ulterior, la urmărirea penală, recunoscând doar infracțiunea de corupție și în plus, raportat la faptele săvârșite, măsura sub incidența căreia se află inculpatul nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de legislația internă și cea comunitară.
Avocat pentru inculpatul recurent, în replică, a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică nu constituie un argument atât de hotărâtor în menținerea arestării, putând fi avut în vedere la individualizarea pedepsei, solicitând ca instanța să analizeze strict dacă inculpatul, la momentul actual, poate fi, sau nu, judecat în stare de libertate.
Inculpatul recurent, avânt ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului său, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrare în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin încheierea din 13 aprilie 2004 Tribunalul Suceava a respins cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpatul, prin apărătorul ales.
În temeiul art. 3002rap. la art. 160 al. 1 Cod pr.penală, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1,3 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 al. 1, 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41al. 2 Cod penal și luare de mită prev. de art. 254 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 7 din Legea 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Conform art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod pr.penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că temeiurile care au determinat arestarea sa au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate. Prin urmare, se impune revocarea arestării preventive și punerea sa în libertate, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii precizează că nu sunt probe, nici măcar indicii că lăsarea lui în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică. De asemenea, nu s-a probat existența rezonanței negative cu privire la faptele de care este acuzat și dat fiind stadiul dosarului nu există pericolul ca prin eliberarea sa să fie influențată judecarea cauzei.
Nu în ultimul rând, a arătat că starea sa de sănătate este precară și are 2 copii minori în întreținere.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856al. 3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin încheierea nr. 4 A/20.01.2009 a Tribunalului Suceava, definitivă prin încheierea nr. 15 R Curții de APEL SUCEAVA, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, de la data de 20.01.2009 până la 17.02.2009. La luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere disp. art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod pr.penală, reținându-se că din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de sustragere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1,3Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 al. 1,3 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și luare de mită prev.de art. 254 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 7 din Legea 78/2000. În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică s-a motivat că acesta rezultă din modalitatea de comitere faptelor și urmările produse.
Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.4/P/2009 din 9.02.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal, constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta;
- fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a făcut mențiuni nereale în actele procedurale întocmite, care emanau de la o autoritate publică dintre cele prevăzute de art.145 Cod penal, în sensul că a antedatat declarația olografă a numitului, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit;
- uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a folosit înscrisurile false și falsificate - declarații olografe și declarații de audiere ale învinuitului - deși cunoștea conținutul nereal al acestora pentru a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei și în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală în cauza în care a efectuat cercetări;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale, a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, precum sustragerea de înscrisuri din dosarul personal pe care îl instrumenta, acceptarea și folosirea unor mijloace de probă false și falsificate pe baza cărora a făcut propunerea de scoatere de sub urmărire penală, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
La primirea dosarului, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 3001Cod pr.penală a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, însă s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea inculpatului. Astfel, prin încheierea din 11.02.2009 a Tribunalului Suceava, în temeiul art. 139 al. 1 și 35rap. la art. 136 al. 1 lit. c Cod pr.penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Această încheiere a fost casată prin decizia penală nr. 69/13.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive și în temeiul art. 3001al. 1,3 Cod pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a motivat în esență, că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se facă prin prisma pericolului social al infracțiunii săvârșite, cărora legiuitorul le-a acordat o gravitate deosebită.
De asemenea s-a considerat că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică o importanță deosebită o are calitatea inculpatului - persoană investită cu autoritatea statului în aplicarea și respectarea legii.
Prin cererea de recurs, inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive pe considerentul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și nici nu există temeiuri noi.
Potrivit disp. art. 23 al. 9 din Constituție și art. 139 al. 2 din Constituție și art. 139 al. 2 Cod pr.penală revocarea arestării preventive se înfățișează ca un act procesual prin care instanța dispune desființarea ei, când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea arestării.
În ceea ce-l privește pe inculpat, instanța consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod pr.penală subzistă în continuare.
Astfel, există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și acestea rezultă din declarațiile persoanelor care s-au autodenunțat, declarațiile martorilor, procesele verbale de transcriere de pe suport digital a convorbirilor telefonice, CD conținând imaginile video și înregistrările audio ambientale, declarațiile inculpatului, copii ale dosarului penal nr. 1148/P/2008al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava instrumentat de inculpat.
De asemenea, este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. f Cod pr.penală întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani (cu excepția infracțiunii prev. de art.291 Cod penal), și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la modul concret în care a comis faptele. Astfel, inculpatul folosindu-se de calitatea de polițist și condiționând îndeplinirea anumitor acte de plata unor sume de bani, ceea ce conferă infracțiunilor o gravitate sporită și implicit lezarea prestigiului de polițist a creat o insecuritate în rândul cetățenilor.
Infracțiunea de corupție, cum este și cea de luare de mită, sunt considerate infracțiuni grave, astfel că probele referitoare la existența lor și la identificarea inculpatului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor, au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Prin faptele sale, de sustragere a declarației dată de și efectuarea unor mențiuni nereale în actele procedurale întocmite, inculpatul a încercat să obstrucționeze justiția, astfel încât Curtea consideră că acest aspect contribuie la pericolul social concret al inculpatului.
Inculpatul a mai susținut în motivele de recurs că prin menținerea arestării preventive i s-ar încălca prezumția de nevinovăție.
Această susținere este însă nefondată deoarece măsurile preventive au o natură procesuală provizorie și se deosebesc de executarea pedepsei închisorii aplicate prin hotărârea de condamnare.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, arată că anumite infracțiuni, datorită gravității lor și contextului social în care au fost săvârșite,sunt de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
În speță, date fiind infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și data la care a fost arestat, nu se poate vorbi de depășirea termenului rezonabil care se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, gravitatea faptei și pericolul concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, Curtea consideră că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru aceste considerente,în temeiul art. 141 Cod pr.penală, rap. la art. 38515pct. 1lit. Cod pr.penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod pr.penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva închierii din 13.04.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3ex./16.04.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Motan Traian
