Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 159/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.159
Ședința publică din data de 19 februarie 2010,
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 02 06 1974, în P, județul P, domiciliată în comuna, sat, județul P, -, în prezent aflată în Penitenciarul împotriva încheierii din 4 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza art.3002pr.penală rap. la art.160 pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatei, iar conform art.160 alin.3 Cod pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a acesteia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată în stare de arest preventiv, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei a luat legătura cu aceasta.
Avocat având cuvântul declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în baza art.38513pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 4 februarie 2010 prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus această măsură câtă vreme nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării, iar până la soluționarea definitivă a cauzei inculpata ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
În plus, a mai susținut că nu există indicii din care să rezulte că inculpata s-ar sustrage de la judecată dacă ar fi judecată în stare de libertate.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 4 februarie 2010, pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei și judecarea acesteia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Publica susținut că și în prezent sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f pr.penală, privitor la limitele de pedeapsă și pericolul pentru ordinea publică pe care o reprezintă fapta săvârșită, față de împrejurările concrete în care infracțiunea contra vieții a fost comisă de care inculpată, apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive.
În consecință, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de prima instanță.
Recurenta-inculpată având personal ultimul cuvânt, a declarat că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare a recursului și la măsura care se va dispune.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza disp. art.3002pr.penală rap. la art.160 pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatei, fiica lui și, născută la 02.06.1974, în P, jud. P, în prezent aflată în Penitenciarul iar conform art.160 alin.3 Cod proc.penală s-a menținut stare de arest preventiv a acesteia, cauza fiind amânată, la cererea inculpatei în vederea angajării unui apărător, pentru data de 4 martie 2010.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.997/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, constând în aceea că în data de 23.11.2009 în jurul orelor 1700pe fondul unor discuții contradictorii și al consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona abdominală provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă hopocondrul drept, urmată de hemoragie internă ce i-a pus în pericol viața.
Pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, procesul verbal de depistare, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor, procesele verbale de recunoaștere după planșe foto și declarația părții vătămate s-a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetată inculpata este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a motivat că pericolul pentru ordinea publica își găsește expresia în modalitatea de comitere a faptei, ce prezintă o formă violentă, gradul de pericol social al infracțiunii, valoarea socială pusă în pericol - viața persoanei.
Totodată, prima instanță a apreciat că starea de pericol își produce efectele și în raport de valoarea socială pe care legea penală o apără iar în astfel de situații, pentru a se asigura un climat de siguranță în cadrul comunității din care provine inculpata, cetățenilor acesteia, organele judiciare sunt obligate să ia măsuri ferme împotriva persoanelor care comit asemenea fapte, inclusiv prin privarea de libertate a acestora.
De asemenea, tribunalul a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpată, subzistă în continuare și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, astfel că a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, care, prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat casarea hotărârii și judecarea în stare de libertate, deoarece inculpata nu are antecedente penale, urmărirea penală s-a finalizat și că până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp.art.3856alin.3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpata este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr.997/P/2009 din 9 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 2 iunie 1974 în P, județul P, domiciliată în comuna, sat, județul P,-, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art.20 rap. la art.174 penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 23 noiembrie 2009, în jurul orelor 1700pe fondul unor discuții contradictorii și al consumului de băuturi alcoolice, inculpata a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona abdominală provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă, hipocondrul drept, urmată de hemoragie internă, ce i-a pus viața în pericol.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală rezultă că inculpata a fost arestată preventiv prin încheierea nr.29/24 noiembrie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, hotărâre definitivă, prin încheierea din 27 noiembrie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI.
La luarea măsurii preventive a arestării au fost avute în vedere disp. art.143 pr.penală, în sensul existenței unor indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă că inculpata ar fi autoarea tentativei de omor comisă asupra părții vătămate și totodată, că sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art.148 alin.1 lit.f din același cod, respectiv că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei este sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Prahova, ca instanță de fond, formând obiectul dosarului nr-, cu termen de judecată la 4 martie 2010.
Măsura arestării preventive a fost verificată de prima instanță în temeiul disp.art.300/1 pr.penală constatându-se, prin încheierea din 15 decembrie 2009 Tribunalului Prahova, că aceasta este legală și temeinică iar temeiurile care au impus arestarea impun în continuare privare de libertate a inculpatei, hotărâre menținută de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr.940/21 decembrie 2009, prin care a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de aceasta.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata în termenul prev. de art.160 alin.1 pr.penală și în conformitate cu art.300/2 din același cod, tribunalul, în mod just a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prev. de art.143 și art.148 alin.1 lit.f pr.penală.
Astfel, pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.808/26 noiembrie 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală P, declarațiile martorilor, procesele verbale de recunoaștere de pe planșele foto a inculpatei efectuate de martori ce se coroborează cu declarația părții vătămate, în mod temeinic și legal s-a apreciat că în cauză există probe verosimile, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata este autoarea infracțiunii de tentativă la omor comisă asupra părții vătămate.
De asemenea, în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art.148 alin.1 lit.f pr.penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei imputate, împrejurările în care a fost comisă și urmările acesteia.
În raport de stadiul actual al procesului, când dezbaterea asupra fondului cauzei nu a fost începută și gravitatea deosebită a infracțiunii reținută în sarcina inculpatei ce vizează protejarea celer mai importante relații sociale, respectiv viața persoanei, soluția instanței de fond, prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei este pe deplin justificată, constatându-se, și în opinia instanței de control judiciar, incidența disp. art.3002rap la art.160 alin.3 pr.penală, respectiv că temeiurile care au impus arestarea preventivă nu au încetat ci dimpotrivă, subzistă în continuare și justifică privarea de libertate a inculpatei, măsură necesară pentru prezervarea ordinii publice.
Lipsa antecedentelor penale și atitudinea de nerecunoaștere a acuzațiilor aduse, nu constituie, în opinia Curții, temeiuri justificate pentru continuarea procesului cu inculpata în stare de libertate, asemenea împrejurări fiind cunoscute și cu ocazia examinării propunerii de arestare preventivă, ocazie cu care, instanța, examinând toate circumstanțele prev. de art.136 alin.8 pr.penală a decis luarea celei mai severe măsuri dintre cele prev. de art.136 alin.1 din același cod.
Pe de altă parte, menținerea stării de arest preventiv nu afectează dreptul inculpatei recunoscut prin art.52din Codul d e procedură penală, așa cum acesta a susținut prin motivele de recurs, ci constituie o măsură restrictivă a dreptului la libertate individuală, dată fiind incidența disp.art.23 alin.4 din Constituție și art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de considerentele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile invocate de inculpată sunt nefondate, în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 pr.penală, reținând, totodată, că asistența juridică este obligatorie potrivit art.171 alin.2 și 3.pr.penală, se va dispune obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu, stabilit potrivit art.5 alin.1 lit.d din Protocolul comun nr.-/2008 al Ministerului Justiției și nr.1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 2.06.1974, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii din data de 04.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta - inculpată la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.02.2010
nr-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
