Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 16/2009
Ședința ne publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală, raportat la starea de minoritate a inculpatului.
Reprezentanta parchetului solicită ca în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală să se declare ședința nepublică.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală având în vedere starea de minoritate a inculpatului declară ședința nepublică și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
În conformitate cu art. 322 cod pr. penală, instanța a pus în vedere inculpatului recurent că are dreptul de a fi ascultat, atrăgându-i totodată atenția asupra dispozițiilor acestui articol și întreabă inculpatul dacă este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Inculpatul recurent a consimțit să dea declarație, instanța procedând la audierea acestuia, declarația fiind consemnată separat la dosarul cauzei.
Mai declară că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu iar în susținerea orală a motivelor de recurs arată că dorește să fie judecat în stare de libertate, întrucât măsura dispusă de instanța de fond nu este întemeiată, susținând că nu ar putea influența martorii, deoarece aceștia nu se află în localitate.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocatsolicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecința revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpat și înlocuirii acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susține că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că în cauză s-a administrat în mare parte probațiunea, iar în situația în care acesta va fi liber nu ar influența buna desfășurare a procesului.
Reprezentanta parchetuluisolicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacată, susținând că subzistă toate temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revenirea la măsura luată. Mai arată că trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru o faptă deosebit de gravă, respectiv cea de omor, iar lăsarea acestuia în libertate ar avea un impact puternic în rândul opiniei publice.
Inculpatul recurent,având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus printre altele în baza art. 300/2, art. 160/b și art. 160 lit. h al. 3.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut că inculpatul minor a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 37/30.07.2008 a Tribunalului Hunedoara, măsură ce a fost prelungită succesiv. S-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se regăsesc și în prezent, iar în cauză nu au apărut elemente noi, de natură a conduce la concluzia că inculpatul ar putea fi judecat în stare de libertate. S-a mai arătat că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se regăsesc în conținutul disp. art. 148 lit. f C.P.P. fapta pentru care este cercetat inculpatul minor este infracțiune de pericol, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar recrea situația de pericol existentă în momentul arestării preventive.
Instanța de fond a luat act de atitudinea cooperantă a inculpatului dar a apreciat că și din rațiuni de ordin procedural se impune menținerea arestării preventive față de inculpat iar circumstanțele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere cu ocazia dezlegării procesului. Examinând și durata privării de libertate a inculpatului minor în lumina disp. art. 5 din CEDO, instanța a decis că cele 6 luni scurse de la luarea măsurii arestării preventive constituie un termen rezonabil raportat la complexitatea și natura cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, nemotivat, inculpatul.
Personal, inculpatul a solicitat admiterea recursului cu consecința punerii sale în libertate arătând că nu ar putea influența martorii care nici stau în aceeași localitate.
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecința revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpat și înlocuirii acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a susținut că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că în cauză s-a administrat în mare parte probațiunea, iar în situația în care acesta va fi liber nu ar influența buna desfășurare a procesului.
Curtea de Apel examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, constată că recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Inculpatul minor a fost trimis în judecată la data de 12.11.2008 în stare de arest preventiv din data de 30.07.2008, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 al. 1.Cod Penal ci aplic. art. 99 și urm. S Cod Penal-a reținut în sarcina inculpatului minor că la data de 29.07.2008 a ucis pe victima minoră prin secționarea venei jugulare cu un cuțit.
Din analiza probatoriului administrat în cauză până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul minor recurent ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, faptă pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol social concret.
În mod corect instanța de fond a menținut măsura arestului preventiv în ce-l privește pe inculpat constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art.136, 143 și 148 lit. f precum C.P.P. și cerințele art. 5 CEDO. Susținerile personale ale inculpatului că în cauză ar putea fi judecat în stare de libertate deoarece nu ar influența martorii, nu este un motiv avut în vedere de către instanță pentru menținerea arestării preventive în ce-l privește.
În ce privește susținerile că inculpatul nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, acestea sunt nefondate raportat la fapta pentru care este cercetat inculpatul, împrejurările în care se presupune că ar fi fost săvârșită de către inculpat și consecințele produse prin săvârșirea acestei fapte. Faptul că s-ar fi administrat sau nu s-ar fi administrat o mare parte a probațiunii în această cauză se apreciază a fi nerelevant raportat la fapta presupus a fi săvârșită de inculpat, consecințele acesteia și pericolul social concret generat de faptul că o persoană bănuită că ar fi săvârșit o infracțiune de omor ar putea fi cercetată în stare de libertate. Menținerea stării de arest a inculpatului minor în această fază a procesului penal se apreciază de către C ca fiind o măsură corectă, în cauză neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.P.P. recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei cu titlu cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex/20.02.2009
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 16/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
sDana - ss - - ss -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Monica
