Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 160/R/2009

Ședința publică din data de 18 martie 2009

Instanța constituit din:

PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ - reprezentat prin, procuror șef secție judiciară.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 4 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev.de art.257 alin.1 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.

La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul învederează instanței că are apărător ales, în persoana d-lui av. din Baroul Sălaj, pe care l-a angajat și în faza recursului și solicită judecarea cauzei în prezența apărătorului ales.

Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru prezentarea apărătorului ales al inculpatului.

La a doua strigarese prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța aduce la cunoștința inculpatului că s-a încercat a se lua legătura telefonic cu av. însă nu s-a răspuns, la postul telefonic intrând mesageria vocală.

Inculpatul arată că-și menține recursul declarat și că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura oblligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, conform prevederilor art.160/b pr.pen. instanța poate menține măsura arestării preventive dacă se constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă. Apreciază că instanța are obligația de a examina circumstanțele pentru menținerea sau nu, a măsurii arestării preventive. Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a negat săvârșirea faptei, ci doar a arătat că încadrarea juridică este cu totul alta. Probațiunea administrată în cauză nu dovedește că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Cu onorar din.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, care a pronunțat o soluție cu respectarea dispozițiilor legale. Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la infracțiunea cercetată, modalitatea de comitere și urmările ei.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă ceea ce s-a întâmplat însă, susține că, fapta care i s-a reținut nu este trafic de influență ci, poate fi vorba, eventual de înșelăciune.

CURTEA

Prin încheierea penală din 4 martie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 28 februarie 1953 în, jud. S).

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a constatat că subzistă temeiurile legale care au impus această măsură și, față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, se impune menținerea arestului preventiv al acestuia.

S-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art.257 alin.l Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. fapte care prezintă un grad sporit de pericol social, fiind arestat preventiv în baza art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării fiind menținută și după trimiterea în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai M de 4 ani și apreciindu-se totodată că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Acest pericol se raportează atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, cât și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave, lăsarea în libertate a inculpatului ar putea stimula temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că ei ar putea fi în pericol. Aceasta și datorită modalității în care inculpatul a comis faptele, respectiv la finele lunii noiembrie 2008 pretins și primit suma de 9.000 lei de la învinuitul, pentru a obține pentru două persoane permise de conducere, fără examen, prin relațiile pe care acesta a spus că le are la un lucrător de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S-

De asemenea, în data de 09.12.2008 a primit suma de 500 euro de la învinuitul, ca avans pentru obținerea unui nou permis, fiind prins în flagrant.

Împotriva încheierii, mai sus arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, fără a arăta motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărătorul său, s-a solicitat casarea acestei încheieri și rejudecând cauza, să se dispunăîn principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura oblligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul nu a negat săvârșirea faptei, ci doar a arătat că încadrarea juridică este cu totul alta. Probațiunea administrată în cauză nu dovedește că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Inculpatul, de asemenea, a arătat că în cauză încadrarea juridică dată faptei este greșită, nefiind vorba de trafic de influență ci, eventual de înșelăciune.

Verificând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.

Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din 27 ianuarie 2009, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență prev. de art.257 al.1 cu aplic.art.33 lit.a pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut că la finele lunii noiembrie 2008 pretins și primit de la trei persoane suma de 9000 Euro, prin intermediul învinuitului, lăsând să se creadă că are influență la organele de poliție din județul S M, pentru a obține permise de conducere fără examen.

La primirea dosarului, la termenul din 30.01.2009, s-a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, în virtutea dispozițiilor art.300/1 pr.pen. menținându-se starea de arest, iar ulterior, la termenul din 4 martie 2009, procedându-se din nou la verificarea măsurii, în temeiul art.300/2 și 160/b pr.pen.

În mod întemeiat s-a apreciat de către prima instanță că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate.

Arestarea inculpatului s-a dispus prin Încheierea penală nr.44/CC din 10 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, temeiurile avute în vedere fiind cele prev. de art.143 și 148 lit.f pr.pen. respectiv, existența indiciilor temeinice în sensul art.68/1 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate mai M de 4 ani închisoare și pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l prezintă lăsarea în liberate a inculpatului.

De la data învestirii instanței cu judecarea cauzei și până la acest moment procesual, nu au fost efectuate acte de cercetare judecătorească, astfel că nu au intervenit elemente noi care să modifice starea de fapt reținută prin actul de sesizare și care, a fost avută în vedere la luarea măsurii preventive.

comiterii faptelor de către inculpat subzistă în continuare și rezultă din declarațiile coinculpatului, ale martorilor, procesele verbale de confruntare, procesul verbal de prindere în flagrant, înregistrările audio-video.

Totodată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății este închisoarea mai M de 4 ani și, de asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în liberate a inculpatului, persistă în continuare, el derivând din natura și gravitatea faptelor, rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, în contextul în care acest fenomen infracțional a luat o amploare deosebită în ultima perioadă, iar inculpatul, prin modul de operare, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unor polițiști și astfel, că ar putea obține pentru mai multe persoane permise de conducere, pretinzând și primind pentru aceasta diferite sume de bani - a creat suspiciuni că polițiștii sunt corupți și pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Menținerea arestării inculpatului se circumscrie și exigențlor disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpatul fiind în stare de detenție preventivă, urmare a necesității aducerii sale în fața autorităților competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.

Motivul privind greșita încadrare juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu poate fi primit în suținerea recursului, această chestiune neputând face obiectul analizei instanței de recurs, excede acestui cadru procesual, fiind o împrejurare asupra căreia urmează a statua instanța invstită cu soluționarea fondului cauzei.

În concluzie, Curtea constată că menținerea arestării inculpatului s-a realizat cu respectarea reglementărilor în materie și nefiind alte motive de casare a încheierii, care să fie luate în considerare din oficiu de către instanță conform art.385/9 al.3 pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în temeiul.385/15 pct 1 lit.b pr.pen.

În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarae Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.192 al.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească 250 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 28.02.1953 în, jud. S, aflat în Penitenciarul Gherla ), împotriva încheierii penale din 04 martie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj.

În baza art.189 pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./

5 ex./ 20.03.2009

Președinte:Ana Covrig
Judecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Cluj