Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 162 R/2009
Ședința publică din 2 aprilie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 02.04.1978, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.19 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor articolului 300/2 combinat cu articolul 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1844 din 01.04.2009, emisă de Baroul Bihor și traducătorul de limba maghiară.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui în libertate. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă și nici temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, prin traducător, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.19 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art.300/1 Cod procedură penală a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02.04.1978 în O, jud. B, domiciliat în, sat, nr. 634, jud. B, CNP - -,in prezent aflat în Arestul IPJ B, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 41/ 29.11. 2008 Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare nr.54/2008,pe care a menținut-.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
Prestația traducătorului autorizat de limba maghiară de HG 2 ore va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției, în acest sens urmând a se emite adresă către Serviciul Contabilitate.
Din fondurile Ministerului Justiției se va vira în fondurile Baroului B suma de 100 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu av. potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1839/2009.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihor, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la aceasta instanța la data de 31.03.2009 a fost trimis in judecata inculpatul in stare de arest preventiv.
Măsura a fost dispusă in temeiul dispozițiilor art.148 aliniatul 1 litera f Cod de procedură penală reținându-se in sarcina acestuia comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-176 litera d Cod penal și tâlhărie prevăzută de art. 211 aliniatul litera b și aliniatul 3 litera c Cod penal și art. 192 al.2 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal constând în aceea că în data de 26.11.2008 în jurul orei 23, pe timp de noapte, prin efracție, a pătruns în locuința numitei de 83 de ani, din satul, pe care a ucis-o prin sugrumare, după care, dintr-o geantă agățată pe perete a sustras suma de 10 RON.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe, ce permit a se ajunge la concluzia că, există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, întrunite fiind condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte apreciem că în cauză subzistă în continuare temeiul prevăzut de articolul 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există probe certe din care rezultă fără echivoc pericolul pentru ordinea publică ce s-ar putea agrava prin lăsarea inculpatului în stare de libertate, pericol dedus din gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată cât și din reacția colectivității dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, reacție posibil a produce perturbări în disciplina publică și respectiv față de lege.
In concret, acest pericol pentru ordinea publică rezidă din faptul creării unei stări de insecuritate socială, o reacție colectivă a comunității față de aceste stări de lucruri negative, lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare, față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni, creând posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Văzând că în cauza s-a stabilit primul termen de judecată pentru data de 30 aprilie 2009, nu a început cercetarea judecătoreasca, nu s-a administrat nici o probă în cauză, iar pe de altă parte văzând că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate si temeinicie, iar până în prezent nu exista nici un element de natura a conduce la concluzia că aceste temeiuri s-au modificat ori au încetat, instanța a constatat legală și temeinică măsura preventivă și a dispus menținerea acesteia.
Pentru aceleași considerente a respins cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea nr.19 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor articolului 3856aliniatul 2 Cod procedură penală și art.38514Cod procedură penală cu referire la art.160/b aliniatul 3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.38515punctul 1 litera b Cod procedură penală cu referire la articolul 141 Cod procedură penală și articolul 160/b aliniatul 3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile articolului 160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor articolului 148 litera f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de articolul 143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor articolului 5 paragraf I litera c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor articolului 148 litera f combinat cu articolul 160/b aliniatul 3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de articolul 148 litera f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor articolului 160/b aliniatul 1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile articolului 23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că, astfel cum a reliefat anterior, se menține temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 02.04.1978, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.19 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie -./08.04.2009.
Judecător fond -.
CM/08.04.2009
3 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
