Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1639/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.10993/2/2009
2696/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1639/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA a fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-inculpată împotriva Încheierii din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, aflată în stare de arest și asistată juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 13/23.11.2009 (atașată la fila 5 dosarului cauzei).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, revocarea măsurii arestării preventive potrivit disp. art. 160balin. 2 teza a II-a Cod de procedură penală și continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit disp. art. 1451Cod de procedură penală.
Consideră că temeiurile pentru care inculpata se află în arest de aproximativ opt luni nu se mai mențin, iar lăsată în liberate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Mai mult, susține că motivele de menținere a măsurii arestării preventive se regăsesc și în încheierile anterioare date de judecătorul fondului, considerând că instanța trebuia să aibă în vedere atât temeiurile de drept, cât și cele de fapt, nu numai complexitatea cauzei și prejudiciul mare cauzat, aspecte ce au impus menținerea acestei stări excepționale pentru a împiedica inculpata de a mai comite același gen de infracțiuni.
Precizează că inculpata este trimisă în stare de judecată pentru o infracțiune de înșelăciune în formă continuată, constând în aceea că în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare 180 de părți vătămate și le-a creat acestora un prejudiciu total de 2.400.000 euro, iar ulterior ar mai fi săvârșit alte infracțiuni de furt și înșelăciune.
Arată că în această cauză, partea responsabilă civilmente SC ASIGURĂRI SA a făcut o cerere de schimbare a încadrării juridice și s-a constituit parte civilă cu suma de 750.000 euro.
Apărarea consideră însă că în cauză nu sunt 180 părți vătămate, ci numai SC ASIGURĂRI SA, iar judecata în fond va mai mult timp, întrucât până la acest moment nu au fost audiate părțile vătămate și nu s-a verificat regularitatea actului de sesizare.
Apreciază că inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art. 148 lit. f Cod de procedură penală și nu se mai impune menținerea acesteia în stare de arest.
Mai mult, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale și a recunoscut faptele în modalitatea în care le-a săvârșit.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, asigurând că se va prezenta ori de câte ori va fi chemată în fața instanței de judecată și nu va încerca să influențeze aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpata, ca nefondat i men inerea încheierii instan ei de fond ca fiind temeinică i legală.
Consideră că în mod corect Tribunalul a analizat temeiurile prevăzute de 3002și 160bCod de procedură penală și a considerat că se impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
În fapt, recurenta-inculpată se află în cercetare judecătorească, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt, înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapt ce denotă o consecvență și o perseverență infracțională.
Consideră că poziția de recunoaștere a inculpatei a fost pur formală întrucât nu și-a asumat consecințele săvârșirii faptelor sale.
De asemenea, susține că pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, actele materiale comise, multitudinea de părți vătămate, precum și prejudiciul mare cauzat, astfel că solicită a se respinge recursul în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Recurenta - inculpată, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 30.10.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 3002rap. la art. 160balin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv inculpatei; în baza art. 139 rap. la art. 1411Cod procedură penală a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea de infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cum și a infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că inculpata în calitate de agent de asigurare al SC Asigurări SA, în perioada noiembrie 2005 - august 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, a obținut pentru sine, în mod just, 2 799 244 euro, 11 900 dolari și 70 000 lei, determinând o pagubă corelativă cu aceeași valoare pentru 109 părți vătămate, și care în perioada ianuarie - noiembrie 2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin inducerea în eroare, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv prin falsuri sub semnătură privată, a obținut pentru sine, în mod injust, suma de 25 500 euro de la părțile vătămate și.
Instanța a constatat că în cauză există probe din care rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale și personale ale faptei.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatei, reglementate de art. 148 alin. 1 lit. d și f Cod procedură penală, întrucât inculpata a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune în timpul cercetării și pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Inculpata a săvârșit, în formă continuată, o infracțiune de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, așadar mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, pe parcursul efectuării cercetărilor în prezenta cauză, inculpata a săvârșit trei noi infracțiuni de înșelăciune prin folosirea unor mijloace frauduloase, determinând producerea unui prejudiciu în valoare totală de 43.000 euro, două infracțiuni de furt, dintre care una în formă continuată, care au determinat producerea unui prejudiciu total de 36.700 euro.
sporită a inculpatei, dincolo de consecvența infracțională, constă în aplicarea unui sistem de dobândire a încrederii părților vătămate sau civile care are o forță de persuasiune foarte mare. Astfel, a învederat majorității părților păgubite că are o forță financiară ridicată (că ar avea în proprietate patru locuințe în B, că are colecții de artă, frecventa restaurante foarte scumpe situate în B, dădea senzația că rulează sume foarte mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro), că îi poate ajuta pentru rezolvarea unor probleme de ordin personal până la nivelul unor investiții financiar-economice (în acest sens, a inițiat la nivel formal, suficient pentru captarea încrederii, demersuri lipsite însă de finalitate). De asemenea, pentru a contura, menține și întări inducerea în eroare a relevat, în mod mincinos, că tatăl său este judecător/procuror militar foarte influent sau că are relații personale sau de afaceri cu persoane foarte influente din domeniul financiar sau politic bucureștean.
Sub ultim aspect, s-a reținut că, natura și gravitatea infracțiunii ce se presupune că a fost săvârșită de inculpată, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, așa cum au fost descrise prin rechizitoriul parchetului și cum rezultă din probele de la dosar, conduc la convingerea că faptele acesteia, creează o stare de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatei, a rezultat convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acesteia.
Cu privire la cererea formulată de inculpata, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, conform dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală, în susținerea cererii inculpata a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, inculpata se află în stare de arest preventiv de 7 luni de zile, lăsarea în libertate a inculpatei nu va prejudicia cu absolut nimic buna desfășurare a procesului penal, nu sunt de natură să conducă la ideea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât Tribunalul a constatat că această cerere este neîntemeiată deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a inculpatei având în vedere dispozițiile art. 148 Cod procedură penală rap. la art. 143 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpata susține că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Se mai arată că în cauză nu sunt 180 părți vătămate, ci doar una singură, respectiv SC Asigurări SA, iar procesul poate foarte mult, întrucât la acest moment nu au fost audiate părțile vătămate, dar nici nu s-a verificat regularitatea actului de sesizare.
La aprecierea existenței ori nu a pericolului concret pentru ordinea publică solicită a se avea în vederea și circumstanțele personale favorabile dar și poziția procesuală sinceră a inculpatei.
Se solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu una mai puțin severă.
Curtea examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatei constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța de fond a făcut o examinare temeinică cerințelor legale prev. de art. 160, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, constatând întemeiat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă dovezi că inculpata a participat la comiterea infracțiunilor pentru care este trimisă în judecată, dovezi ce se coroborează cu poziția procesuală de recunoaștere avută de inculpată, aspecte menționate și în încheiere.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatei prezintă prin natura lor un pericol social ridicat, dar în cauză acest pericol este amplificat nu doar de împrejurările comiterii și calitatea inculpatei de agent de asigurări, dar și de prejudiciul cauzat, care este deosebit de mare pentru piața asigurărilor, cum și de multitudinea părților vătămate.
De asemenea, activitatea infracțională a inculpatei s-a derulat în formă continuată, ceea ce relevă urmărirea de către inculpată pe o perioadă îndelungată a obținerii de beneficii prin mijloace frauduloase și inducerea în eroare a persoanelor asigurate. Prin activitatea sa infracțională, inculpata a pus sub semnul întrebării încrederea cetățenilor în sistemul asigurărilor facultative, creând o tulburare însemnată a relațiilor sociale care privesc acest segment.
În cauză, corect s-a apreciat că sunt regăsite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală și că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar complexitatea cauzei constituie un criteriu important în aprecierea legalității și temeiniciei măsurii, corelativ cu cerințele art. 136 Cod procedură penală, care impun asigurarea condițiilor pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Circumstanțele personale invocate de inculpată nu pot constitui un motiv suficient pentru revocarea măsurii, câtă vreme sunt regăsite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, aceste circumstanțe urmând a fi valorificate la individualizarea pedepsei.
Așa fiind, urmează a constata menținerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și pentru aceleași considerente expuse nu poate fi dispusă nici înlocuirea acestei măsuri cu o alta mai puțin severă, asigurându-se astfel și o bună desfășurare a procesului penal.
Urmează ca potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respins recursul inculpatei ca nefondat, cu obligarea acesteia la 100 lei cheltuieli judiciare către stat potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./02.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
