Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 166/2008
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul R împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara la data de 19 martie 2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în motivarea orală a recursului inculpatul solicită judecarea sa în stare de libertate.
Avocata inculpatului solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală raportat la art. 385/6 alin.3 pr.penală admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar solicită a se face aplicarea art. 139.pr.penală și a se înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Menționează că până la pronunțarea în cauză a unei soluții definitive, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar vinovăția inculpatului nu a fost cert stabilită astfel că nu s- putut forma convingerea că măsura arestării preventive este necesară.
Mai invocă termenul rezonabil cât și criteriile prev. de art. 5 alin.3 CEDO arătând că nu este vina inculpatului că se trenează soluționarea dosarului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate precizând că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, împotriva inculpatului există o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea de omor calificat și în cauză nu există elemente noi care să ducă la concluzia că fiind în libertate, inculpatul nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul R având ultimul solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara secția penală în dosarul penal nr-, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b al.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului R, actualmente deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Hunedoaraa reținut, în esență următoarele:
De la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive în condițiile art. 160 și art. 3002.C.P.P. care a avut loc în data de 23 ianuarie 2008, nu a intervenit nici un element de natură a permite aprecierea că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării inculpatului R s-au schimbat sau au dispărut.
Chiar declarația martorului audiat la termenul din 19.03.2008, deși a nuanțat cele relatate în faza de urmărire penală, nu a putut fi apreciată în sensul înlăturării bănuielii legitime care a fundamentat hotărârea judecătorului ce a dispus arestarea preventivă.
Însăși, prin decizia de casare - motivată în esență prin necesitatea asigurării unui proces echitabil - a hotărât că, deși cercetarea judecătorească este incompletă, se impune continuarea judecății cu inculpatul privat de libertate.
Pe de altă parte, cu toate că hotărârile pronunțate în cauză în primă instanță și în apel au fost casate, nu s-a putut ignora faptul că, deliberând asupra fondului prin prisma probelor administrate până la acea dată, două instanțe au constatat vinovăția inculpatului. S-a putut aprecia astfel că indiciile acumulate în cauză furnizează în continuare datele necesare pentru a formula concluzia că baza factuală a privării de libertate încă subzistă.
Cealaltă chestiune în discuție a fost aceea a duratei rezonabile a măsurii preventive din perspectiva jurisprudenței circumscrise art. 5 al. 3.C.P.P. CEDO.
Raportat la gravitatea deosebită a faptelor deduse judecății, prin care s-a adus atingere unei valori fundamentale ocrotite expres de legea penală română prin art. 174, 175 Cod penal, dar și de art. 2 CEDO, această instanță a apreciat că măsura arestării preventive este încă necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Această apreciere a izvorât din nevoia de a asigura prezența inculpatului la judecată (ca și garanție procesuală). În plus, instanța de fond este întârziată tocmai prin obligația de diligență în audierea altor doi martori. Cum martorul ascultat la termenul de judecată din 19.03.2008 a introdus unele nuanțe față de declarațiile din cursul urmăririi penale, se poate presupune că există riscul ca inculpatul, odată lăsat în libertate, să contacteze pe numiții martori în sensul alterării probelor.
Pe de altă parte, termenul de 3 ani și 6 luni de când inculpatul este arestat preventiv nu a putut fi considerat ca excesiv. Prelungirea procedurilor a fost justificată de motive obiective (dificultăți în întregirea cadrului procesual prin identificarea persoanelor vătămate cu vocație la constituirea ca părți civile; greutăți în găsirea martorilor) iar autoritățile judiciare nu au rămas în pasivitate, ci dimpotrivă, au acționat strict în interesul cauzei.
Împotriva încheierii a declarat în termenul legal statuat de art. 141.C.P.P. inculpatul R, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul depășirii duratei rezonabile a stării de detenție și care trenează de 2 ani și 6 luni.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 al. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul nu este fondat, pentru cele ce vor urma:
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii preventive a arestării, în considerarea dispozițiilor art. 160/b al.3 C.P.P. apreciind în mod corect, raportat la lucrările și actele din dosar că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
2. Curtea nu ignoră criticile aduse de inculpat cu privire la durata exagerată a detenției și care, în mod evident, nu-i poate fi imputată inculpatului, însă face precizarea că privarea în continuare de libertate este impusă de rațiuni plauzibile, de creare a unor garanții suficiente care să permită o desfășurare în condiții optime a procedurilor.
3. Curtea reține la rândul său că detenția inculpatului durează de 2 ani și 6 luni, un termen îndelungat în opinia sa, însă, pe de altă parte, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că măsurile preventive mai puțin severe sunt insuficiente pentru a proteja interesul public care impune detenția.
4. Curtea face precizarea că speța de față prezintă o complexitate deosebită ș,i raportat la natura infracțiunii de care este acuzat inculpatul (omor calificat), privarea de libertate este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
5. Deși Curtea realizează că durata prevenției inculpatului este semnificativă, ea reține că necesitatea protejării interesului de ordine publică, general al securității, primează ocrotirii celui personal al inculpatului.
6. Curtea face precizarea că, în acest moment, detenția inculpatului este legitimă, întrucât ordinea publică ar rămâne realmente amenințată prin lăsarea sa în libertate - raportat la natura faptei de care este acuzat și la modalitatea concretă în care se presupune că a acționat.
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2.
C.P.P.În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara la data de 19 martie 2008 în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex. / 26.03.2008
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
