Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 166/

Ședința publică din data de 21 Martie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător

JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă

JUDECĂTOR 3: Mița

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpata, în prezent deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Încheierii de ședință din 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-inculpată, în stare de deținere, personal și asistată de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.- emisă de Baroul Constanța - Cabinet de Avocat " ", și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales in baza împuternicirii avocațiale nr.28 din 21.03.2008 emise de Baroul Galați - Cabinet Individual de avocat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată; inculpații și, prin avocat, au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 07.03.2008, prin care Tribunalul Galația menținut măsura arestării preventive, după care;

Curtea pune in discuție împrejurarea că avocat, apărător ales al inculpatei, a formulat recurs și pentru inculpatul.

Întrebat fiind, recurentul-inculpat, prin apărător ales, avocat, precizează că avocat nu a avut delegație să declare recurs și în numele său, caz în care nu există un recurs declarat de inculpatul.

Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de inculpatul întrucât a fost declarat de o persoană fără calitate.

Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a recursului declarat de inculpatul și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpata.

Recurenta inculpată, prin apărător ales, critică hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală având în vedere că perioada în care inculpata a stat în arest este deosebit de mare, nu mai subzistă motivele care au existat la momentul reținerii sale; a fost începută cercetarea judecătorească, cei doi inculpați au dat declarații în fața instanței, martorii care urmează să fie audiați sunt doar martori asistenți, ale căror declarații nu pot fi influențate; nu există niciun temei nou care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.

Apreciază că perioada suficient de mare pe care inculpata-recurentă a executat-o în arest și-a atins scopul educativ astfel încât solicită admiterea recursului promovat.

În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, astfel cum a solicitat și instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public solicită a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta dedusă judecății și stadiul procesual a justificat menținerea stării de arest, măsura preventivă trebuie raportată ca și scop la întreaga durată a procesului penal și nu numai la una din fazele acestuia. În condițiile în care nu s-a terminat cercetarea judecătorească, menținerea arestului preventiv are caracter fondat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul solicită respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurenta-inculpată, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, solicită judecarea sa în stare de libertate și achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.

Curtea rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în baza art. 3002coroborat cu art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și și s-a respins cererea acestora de înlocuire a măsurii arestării cu o altă măsură preventivă.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

În cauză se mențin temeiurile legale ale arestării preventive a celor doi inculpați, respectiv disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, amploarea acestor fapte, starea de insecuritate socială care s-ar avea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.

Temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat la acest moment procesual față de inculpații și.

De la data luării măsurii arestării preventive (18.10.2007) și până în prezent a trecut o perioadă relativ mică de timp, infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați au un grad ridicat de pericol social astfel încât, pentru o bună desfășurare a procesului penal, se impune menținerea în continuare a arestării preventive față de aceștia.

Prima instanță a apreciat că nu este oportună înlocuirea arestării preventive cu una dintre măsurile preventive constând în obligarea de a nu părăsi țara sau obligarea de a nu părăsi localitatea având în vedere că cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, iar specificul acestor infracțiuni și al relațiilor sociale care se formează în jurul lor, impun o reacție fermă a organelor judiciare pentru a stopa aceste fenomene

Împotriva acestei hotărâri, pentru ambii inculpați, a declarat recurs doar apărătorul ales al inculpatei susținând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive situație în care se impune revocarea măsurii sau înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă mai blândă.

Recursul declarat de inculpata este nefondat în vreme ce recursul declarat de inculpatul este inadmisibil.

Sub acest din urmă aspect se reține că, potrivit dispozițiilor art. 3852Cod procedură penală în referire al art. 362 al. 2 Cod procedură penală recursul poate fi declarat pentru inculpat doar de apărătorul său, ales sau desemnat din oficiu, nu și de apărătorul coinculpatului astfel cum s-a întâmplat în cauză.

În ceea ce privește recursul inculpatei Curtea va reține că, în conformitate cu art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Inculpata a fost arestată la data de 18.10.2007, reținându-se ca temei pentru luarea acestei măsuri dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală iar din actele și lucrările dosarului se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei se mențin și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora sens în care cererea formulată de aceasta, privind revocarea măsurii sau înlocuirea ei apare ca nefondată.

În concret, inculpata este acuzată de săvârșirea a trei infracțiuni din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, infracțiuni ce sunt sancționate de legiuitor cu pedepse extrem de aspre, astfel că se poate aprecia că lăsarea în libertate a acesteia prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Este cunoscut că în astfel de cauze, în care inculpații sunt acuzați de comiterea unor fapte extrem de grave, impactul asupra comunității este deosebit de puternic iar menținerea ordinii publice, inclusiv a climatului de încredere al cetățenilor cu privire la eficiența luptei împotriva fenomenului infracțional, poate fi realizată doar prin luarea și menținerea unor măsuri preventive ferme față de inculpați.

Pe de altă parte se constată că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond faptul că măsura arestării preventive este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare.

De asemenea, în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu o altă măsură preventivă deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 al. 1 Cod procedură penală, ce dispun că măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Față de cel mai sus arătate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata și ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul.

Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 02.04.1984 în B, județul B, domiciliată în B,-, - 6, scara 1, apartament 5, județul B, în prezent deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva Încheierii de ședință din 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva aceleiași încheieri de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 25.04.1981 în G, județul G, domiciliat în G,- bis, -arpați, scara 1, apartament 1, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G).

Obligă recurenta la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare în ce privește recursul inculpatului rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

-

Grefier,

Red. /25.03.2008

Tehnored. / 2 ex./25.03.2008

Fond:

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Galati