Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1678/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2614/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1678
Ședința publică de 16 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apreciază că instanța de fond a greșit atunci când a apreciat că s-au menținut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și solicită a se avea în vedere stadiul avansat în care a ajuns cercetarea judecătorească, împrejurarea că au fost audiați toți inculpații și martorii - în principal martorul cu identitate protejată, respectiv lucrătorul de poliție care a organizat activitatea de depistare în flagrant a clientului său. În ceea ce-l privește, a avut o conduită de recunoaștere și regret a faptei comise și nu se află în situația prevăzută de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că judecarea sa în stare de libertate nu s-ar putea repercuta negativ asupra bunului mers al judecății si este exclusă posibilitatea ca el să se sustragă pe viitor de la judecată. Astfel, solicită a se avea în vedere datele personale ale clientului său, conduita pe care a avut- anterior comiterii faptei - și care rezultă din probele depuse în circumstanțiere. Acesta este absolvent al Facultății de Drept, fiind în prezent director executiv al unei societăți, este căsătorit și are în întreținere patru copii minori.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive - în aplicarea disp. art. 160/b alin. 2 Cod procedură penală, deoarece a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere stadiul procesual în care se află cauza la fond, precum și faptul că odată lăsat în libertate, inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpatvând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales și dorește a fi judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. menținerea stării de arest preventiv a inculpațilorși.
Au fost respinse, ca nefondate, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul și cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se forma continuată pentru inculpatul și starea de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul.
Tribunalul a apreciat că există probe și indicii temeinice ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați și sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, tribunalul a luat în considerare gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, raportat la natura și gravitatea acestora, modalitatea concretă de comitere și rezonanța socială negativă pe care o are săvârșirea acestui gen de fapte asupra mediului social. Reținând și împrejurarea că instanța abia a fost sesizată cu rechizitoriu, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a susținut că s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, având în vedere stadiul cercetării judecătorești, împrejurarea că au fost audiați inculpații și martorul cu identitate protejată, atitudinea de recunoaștere și regret a faptei, precum și circumstanțele sale personale - absolvent al Facultății de Drept, cu ocupație stabilă, căsătorit, 4 copii minori în întreținere. Drept urmare, a solicitat să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat întemeiat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, recurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, existând indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, în perioada 16.07.2009 - 21.07.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire cantitățile de 0,66 grame de heroină și, respectiv, 50 de grame de heroină.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, deoarece pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta în continuare un pericol concret și semnificativ pentru ordinea publică.
În acest sens, are în vedere toate elementele de ordin real reținute în încheierea recurată, respectiv natura și împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, mai ale în cazurile în care, așa cum se presupune în speță, unica motivație a traficului este cea pecuniară, amploarea acestui fenomen infracțional și consecințele sale negative asupra sănătății publice. Totodată, Curtea are în vedere cantitățile semnificative de droguri presupus traficate de recurent într-o perioadă scurtă de timp și caracterul repetat al faptelor, ceea ce justifică presupunerea existenței unor legături strânse ale acestuia cu mediile în care se procură și se distribuie drogurile de mare risc.
Pe de altă parte, Curtea reține că, deși inculpatul avea o ocupație de natură a-i permite obținerea unor venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor de trai, acesta a optat pentru suplimentarea veniturilor în mod ilicit, prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, dar de natură a-i permite obținerea rapidă a unor sume importante de bani.
Aceste elemente evidențiază o anumită incapacitate a recurentului de a rezista tentației obținerii unor sume ilicite, incapacitate evidențiată și de împrejurarea că nu se află la prima faptă de acest gen, fiind sancționat în anul 2007 cu amendă administrativă maximă pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, respectiv art.2 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000.
În acest context, starea civilă a inculpatului, faptul că are copii minori în întreținere sau ocupația stabilă sunt lipsite de relevanță în aprecierea periculozității persoanei sale și, implicit, a riscului pe care lăsarea sa în libertate
l-ar prezenta pentru ordinea publică.
În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului și stadiul cercetării judecătorești invocate de către recurent, Curtea le apreciază insuficiente pentru a se reține schimbarea temeiurilor arestării preventive, în condițiile în care considerentele expuse anterior, alături de perioada relativ scurtă de timp scursă de la data dispunerii arestării, justifică în mod pertinent și suficient menținerea acestei măsuri în continuare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./dact. /26.11.09
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
